Cum ne furam timpul?

[costel]

Asa este, traim un timp fara constiinta eternitatii. De ce? Pentru ca nu am murit noua insine. Putine sunt eforturile noastre in a lepada ceea ce suntem. E o preocupare fara sfarsit in a-i potoli, satisface toate poftele acestui om plin de el insusi. Se regasete foarte bine in chipul fiului risipitor. Dar as indrazni sa spun ca doar pe jumatate, pentru ca nu toti mai ajung sa ceara iertare si sa primeasca iubirea Parintelui. Omul de astazi este chipul omului care vine la tata sa-si ceara averea pentru a o cheltui.(vezi Pilda Fiului Risipitor) Nadajduiesc ca omul de maine sa fie cel care isi vine in fire.

[anastasia2008]

Cata dreptate ai, Marius! De multe ori m-am gandit la asta. Dar desi stiu care este si rezolvarea problemei, aman tot timpul intalnirea cu Dumnezeu, desi asta imi provoaca o tristete enorma. Inainte sa ma casatoresc, ma gandeam ca atunci cand voi fi cu sotul meu, in doi puterea va fi mai mare si astfel vom fi familia aceea crestina autentica pe care mi-o doream. Dar nu s-a intamplat asa. Suntem prea egoisti, nu ne gandim decat la noi. Dar... inca mai sper. Dumnezeu imi arata in fiecare zi ca se gandeste la mine.