Ganduri...

[adrian010155]

În prealabil postat de alx

Daca cineva are curiozitatea sa se uite prin ultimele topicuri din sectiunea "Generalitati", poate observa faptul ca dupa doar cateva mesaje, subiectul topicului este de cele mai multe ori parasit, urmand pagini intregi de atacuri directe de cele mai multe ori, si uneori indirecte asupra diferitelor persoane care si-au exprimat parerea. De aici se poate presupune ca cei mai multi nu se pot concentra asupra discutiei, si ataca AUTORUL in loc sa atace IDEEA (am mai spus asta); daca cititi ultimele mesaje, de multe ori nici nu au legatura cu subiectul topicului.
Normal ar fi sa acceptam pluraritarea de opinii, sa le discutam, sa le analizam, si sa extragem din fiecare ce se poate. Evident, nu e cazul sa ne gandim sa ajungem toti la aceeasi concluzie, pentru ca e imposibil. Important e ca din discutie, cat mai multi sa se aleaga cu ceva, cu un plus, cu o lamurire, cu o informatie nou castigata.
Deasemenea, o dovada de discutie civilizata, serioasa, poate rezulta si din faptul ca, dupa discutii lungi, chiar contradictorii, rezultatul fiind opinii total diferite, sa putem sa ne salutam pe strada in continuare, sa ne zambim. Nici un om nu detine adevarul suprem, asa ca sa fim rezervati in cat mai multe, sa ne gandim ca fiecare putem invata cateva ceva de la altii.
Despre acest mod in care au loc multe discutii pe forum, nu s-a ingrijorat nimeni? Sunteti ancorati de ideea sa atacati autorul, incat nu mai puteti privi situatia in ansamblu?

Luati o pauza de la aruncatul pietrelor in oameni, mai radeti, mai visati si iubiti.

Fericirea sta la baza succesului, si nu invers. Fericirea, armonia, nu este ceva individual, e ceva conditional in foarte buna masura de cei din jur, pentru ca interactionam cu toti si toate. Si-apoi, unii au pretentia sa traiasca bine, cand in mintea lor dispretuiesc pe X ca e albastru, pe Y ca are opinie diferita despre cutare lucru, etc. Stiti ce spune "legea atractiei"? Atragem in viata noastra ceea ce gandim, suntem ceea ce gandim, universul se modeleaza dupa dorintele noastre, ne creeaza posibilitati, ne "arunca" in fata persoanelor potrivite pentru a duce la bun sfarsit diferite activitati.

Zambiti !

Sint perfect de acord. In prima mea postare de pe acest topic am incercat sa spun acelasi lucru dar nu am reusit decat un palid oftat. Bineinteles, nu am scapat de ironia fina a autorului topicului. In schimb, ideile tale mi-au placut. Intr-adevar asa este corect, cum spui tu. Asta nu inseamna ca, pe ansamblu, sint de acord cu ideile postate de tine dar, pentru aceasta postare, respectele mele.

[14carol06]

În prealabil postat de adrian010155

Sint perfect de acord. In prima mea postare de pe acest topic am incercat sa spun acelasi lucru dar nu am reusit decat un palid oftat. Bineinteles, nu am scapat de ironia fina a autorului topicului. In schimb, ideile tale mi-au placut. Intr-adevar asa este corect, cum spui tu. Asta nu inseamna ca, pe ansamblu, sint de acord cu ideile postate de tine dar, pentru aceasta postare, respectele mele.

Multumesc pentru intelegere!Cautati sa o tineti tot asa si in continuare si discutiile vor avea alt aspect,cel putin asta sper!!!!!!!!!

[14carol06]

Doamne,mult sunt nesabuit,Te rog,iarta-ma pe mine pacatosul si neputinciosul!"Cred Doamne,ajuta necredintei mele!"-iata cuvinte de rugaciune,simple dar eficace!Cine sunt eu Doamne in fata Ta?Tu care esti vant in geamul tristetii si carte deschisa pe timpul unei batai intrerupte de inima,mare si dulce esti prin vorbele Tale!Ma agat de viata versului Tau si-Ti multumesc cu inima impovarata de gandurile cernelii.Luati-L,va rog,la inchisoarea timpului,mi-e frica azi de puterea verbului Sau!

Astazi am capatat certitudinea inceputului sfarsitului...

[14carol06]

În prealabil postat de Anca-Miha

Astazi am capatat certitudinea inceputului sfarsitului...

La ce te referi?Dezvolta!La ora asta nu pre mai inteleg subtilul...

Era doar o constatare...
Revolta impotriva cui si la ce ar folosi? Am incetat sa ma mai ocup de asemenea lucruri de prisos.
In schimb incerc sa stau cu ochii deschisi la cele ce se intampla.

Citesc acum "IATA DUHOVNICUL" vol 2 si printre altele Pr. Arsenie Papacioc povesteste despre un om sarac cu mai multi copii, care venea la manastire, muncea si primea in schimb mancare pentru copilasi. Intr-o zi acesta i-a spus Parintelui:
"Parinte, sa va ajute Dumnezeu, ori incotro va veti intoarce cu fata!"
Remarca a ramas in memorie, fara ca Printele sa-i acorde vreo importanta. Dar iata ca Parintele este arestat si dus intr-o celula, legat in lanturi. Primul gand...sa gaseasca rasaritul pentru a se ruga. Si atunci i-au revenit in minte cuvintele acelui om: "Sa-mi ajute Dumnezeu ori incotro mi-oi intoarce fata!" Lacrimile i-au scaldat fata Parintelui la amintirea acelei proorociri, trecuta cu vederea la vremea cand a auzit-o.

Am incetat sa mai cred in intamplare. Nici micile intamplari nu sunt lipsite de un sens mai adanc, precum exemplul de mai sus, dar care ne scapa deseori la prima vedere. Atentia treaza la ce se intampla, ne ajuta insa sa descoperim lucruri, spre invatatura noastra.