Poezii preferate...

[vsovi]

În prealabil postat de vsovi

O poezie dreasa cu sare: Să-mi cânţi, cobzar, bătrân, ceva, Să-mi cânţi ce ştii mai bine, Căci vin ţi-oi da, şi bani ţi-oi da, Şi haina de pe mine! Caci spini voi lua, Ma vor scuipa, Zmulgand ce am pe mine! Să-mi cânţi, cobzar, bătrân, ceva, Să-mi cânţi şi din chitară, Că doar s-o isprăvi cândva O viaţă-atât de-amară! Că doar s-o isprăvi cândva O Lume-atât de goală!Lăsaţi-mă lângă cobzar, De viaţă nici nu-mi pasă! Caci sunt copilul nimănui Şi n-am nici bani, nici casă... Caci sunt nebunul orişicui Şi nu-s poftit la masă... Lăsaţi-mă mereu să stau În grota-ntunecată, Să cânt, să plâng şi-apoi să uit, Ce am iubit odata... Să uit să plâng şi-apoi să cânt, Căci am iubit o fata... Să-mi cânţi, cobzar, din cobza ta Povestea de iubire Ce m-a durut atat de rarDe atâta nesimţire. Şi m-a făcut ca să tresar Purtat spre fericire.

O poezie adaptata:

Să-mi cânţi, cobzar, bătrân, ceva,
Să-mi cânţi ce ştii mai bine,
Căci vin ţi-oi da, şi bani ţi-oi da,
Şi haina de pe mine!
Caci spini voi lua,
Ma vor scuipa,
Zmulgand ce am pe mine!

Să-mi cânţi, cobzar, bătrân, ceva,
Să-mi cânţi şi din chitară,
Că doar s-o isprăvi cândva
O viaţă-atât de-amară!
Că doar s-o isprăvi cândva
O Lume-atât de goală!

Lăsaţi-mă lângă cobzar,
De viaţă nici nu-mi pasă!
Caci sunt copilul nimănui
Şi n-am nici bani, nici casă...
Caci sunt nebunul orişicui
Şi nu-s poftit la masă...

Lăsaţi-mă mereu să stau
În grota-ntunecată,
Să cânt, să plâng şi-apoi să uit,
Ce am iubit odata...
Să uit să plâng şi-apoi să cânt,
Căci am iubit o fata...

Să-mi cânţi, cobzar, din cobza ta
Povestea de iubire
Ce m-a durut atat de rar
De atâta nesimţire.
Şi m-a făcut ca să tresar
Purtat spre fericire.

[maniucu]

Altceva nu-i nimic
Şi mereu mă complic
Şi ce simplu mi-ar fi,
Dacă nu te-aş iubi.

Dacă m-aş lua după pretexte,
dacă-aş trage unde e uşor,
nici nu trebuia s-aud de tine
şi-mi era mai de folos să mor.

M-am băgat de bună voie slugă,
dragostei morale ce ţi-o port,
dar pricep că mi-ar fi fost rentabil
să privesc destinul ca pe-un sport.

Nu-i o simplă încăpăţânare,
pentru un ambiţios pariu,
dar aleg o cale complicată,
tocmai din motivul că sunt viu.

Eu detest relaţia burgheză,
decorată circumstanţial,
mă închin la legile naturii
şi salut iubirea, ca scandal.

Mama ei de viaţă prefacută,
tatăl ei de soartă la mezat,
te iubesc în felul unui trăznet,
te prefer aşa cum s-a-ntâmplat.

Greu îmi e şi greu îţi e şi ţie
cu acest fel de a trăi al meu,
totuşi, vreau să ştii că, din pacate,
dragostea e o dificultate,
fără care-ar fi cu mult mai greu

[maniucu]

E o întâmplare a fiinţei mele
şi atunci fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, şi izbeşte-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloană sau altceva
mult mai înalt şi mult mai curând.

Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsă spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuită luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplării că sunt.