Imnul acatist la Rugul aprins al Maicii Domnului

CONDAC VII
(invatatura de taina-arcana initierii crestine)

La iscusinta ta cea sfanta, Maica, noi venim,

sub palmele tale sa ne primenim.
Fiindca la slavita nunta a Marelui Mire

este ceruta o grija de intreaga neprihanire.
Nu este ingaduita necuratia ochilor si a hainelor.

Nimeni dar, dintre cei ce sunt “ne-nvatatii tainelor“
de unele ca acestea sa nu se atinga.

Cine va lasa porcii din margaritare sa se hraneasca,
si in vasele sfinte, cainii sa linga?

indemnarea, ca si primirea, este duhovniceasca.
Numai de la tine, Maica noastra cereasca.

Vino, dar, suflete smerit, impacat si curat.
Si asa cu totii laolalta

ne vom avanta din bucuria cea curata
si intreaga a unui: Aliluia!

ICOS VII

(Binecuvantarea-adoptiunea si zestrea duhovniceasca)


Preasfanta, Preamarita, Prea-frumoasa,
Prea-filocalica Mireasa! A nimburilor toate imparateasa!

Tu esti Maica binevoitoare si daruitoare a tuturor celor sfinte:
zestrea cea vie, a bunelor haruri

celor din Taine, celor din Daruri,
din odoare, din palme si din cuvinte.

Esti marea Predanie imbietoare
si mult stralucitoare

a toata Iconomia de binecuvantari,
ca un policandru cu sapte lumanari,

inaintea Marelui Tron Dumnezeiesc,
pentru care toti ingerii si sfintii te preamaresc:

Bucura-te, binecuvantare pascala a implinirilor noi;

Bucura-te, virtute patriarhala in crestet pusa peste noi;
Bucura-te, infiere iscusita spre indumnezeirea tuturor;

Bucura-te, scumpatate daruita cu atingerea de har curatitor;
Bucura-te, lumina miruita peste mintile cele smerite;

Bucura-te, harazire cumplita de puteri sufletesti negraite;
Bucura-te, sporire viteaza ce se da inimilor intemeiate;

Bucura-te, unire in cuget a toate Bisericile impacate;
Bucura-te, adevar de safir intru simtirea noastra incrustat;

Bucura-te, sechina insufletita, ce ne dai linistea de Sabat;
Bucura-te, voroava invesnicita peste tacerea de minune;

Bucura-te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune!


CONDAC VIII
(Ornicul inimii, harisma imnului interior)

Imparateasa, Doamna Preasfanta,

Maica neispitita de nunta,
Tu esti singura inima de om, intru care nescazut Numele de marire canta,

din tot rostul lui cel viu si neprefacut.
Cununa laudelor o ai pentru aceasta Preacurata

fiindca in tine doar, ca niciodata
inima omului cu inima Domnului au batut si bat laolalta.

Rugaciunea ca un ornic al gandului si al cerului
curge la launtrul Tau,

si se-ngeamana cu limpedea ectenie a misterului
langa dragostea Lui Dumnezeu.

O, Tu, Lumina neintinata ne-ntrecuta, ne-nserata
imbuneaza-ne si pe noi cu darurile inimii, Binecuvantata!

Si asa inzestrati si vrednici,
ca unei Biserici,

din toata fiinta tie ne vom da
ca drept si sfant sa putem canta: Aliluia!

ICOS VIII

(Inima de har, inima de piatra)


Maica a Domnului, Inima de Lumina,
Maica a Domnului, Inima pamantului,

Maica a Domnului, Inima fara vina,
Maica a Domnului, Inima Cuvantului.

Catre tine venim rusinati si scazuti cu sufletul apus
si genunchii franti. Ca de atata pacoste de pacat,

inima ni s-a invartosat
cum este steiul cremenii albastre, mohorata nespus.

“Lasa-tu-ne-a pe caile mintii noastre Domnul sa umblam“.
Ne atarna prin pacla gandul rapus.

Dar iata acum catre tine ne plecam
Maica Lui Iisus,

imbratiseaza-ne ca pe niste pietre ale vietii
dornice de izvoarele diminetii,

neinserate,
si inviaza-ne cu inimi noi si curate,

ca sa-ti cantam:


Bucura-te, arca de alianta a sufletului meu;
Bucura-te, cufar ferecat cu Numele Lui Dumnezeu;

Bucura-te, corabie vie, ce plutesti peste talazurile lumii;
Bucura-te, sicrias ferit de toate zadarniciile lumii;

Bucura-te, tronule pe care viata se intemeiaza;
Bucura-te, cutie de cantec prin care suna o raza;

Bucura-te, naos cuprinzator al tuturor slujitorilor de har;
Bucura-te, chivot de gand al prea duhovnicescului altar;

Bucura-te, hram al cerurilor, in care mintea-i liturghisitor;
Bucura-te, sipet de foc in pieptul nostru al tuturor;

Bucura-te, Biserica prea doritoare treimic sa se cunune;

Bucura-te, Mireasa urzitoare de nesfarsita rugaciune!