Ispita !

[anne]

Sa iubesti ispitele – ne indeamna parintele Porfirie
Indemnul Sa iubesti ispitele pare ciudat , fiindca in fiecare zi ne rugam spunand si nu ne duce pe noi in ispita. Parintii insa disting doua feluri de ispite: cele de voie si cele fara de voie sau, altfel spus, ispite ale pacatului si ispite ale intristarilor. Tot ei ne invata ca rugaciunea domneasca se refera doar la ispitele de voie sau ispitele pacatului. Despre ispitele cele de voie ale intristarilor, dumnezeiescul Apostol Iacov scrie in Epistola sa Soborniceasca: „Drept mare bucurie sa socotiti, fratilor, feluritele ispite in care cadeti, stiind ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdare. Iar rabdarea sa-si aiba lucrul ei desavarsit, ca sa fiti desavarsiti si intregi, fara nici un fel de lipsa ”(Iacov 2-4). Iar Sf. Maxim Marturisitorul, „Capete despre teologie”, in Filocalia Sfintilor Neptici,volumul II ,p.145, Ed. Asteros: „Domnul ne invata sa ne rugam sa fim izbaviti de ispitele cele de voie , fiindca produc placere trupeasca si durere sufleteasca. Iar Marele Iacov ne indeamna sa ne bucuram de ispitele cele fara de voie , care, desi rapesc trupului placerea, rapesc sufletului durerea.”
Asadar este vadit faptul ca Batranul Porfirie se refera la ispita intristarii. Oricum , Parintii recomanda indeobste rabdare in ispite!!! „Caci de mare folos sunt ispitele celui ce le indura netulburat”(Avva Dorotei)
„Ridica ispitele si nimeni nu se va mai mantui”(Sf. Antonie, Pateric)

[cristiboss56]

Ispitele sunt ingaduite ca sa se vadeasca patimile ascunse, ca sa fie razboite, si astfel sufletul sa se vindece. Si acestea sunt dovada milei dumnezeiesti. De aceea, lasa-te cu incredere pe tine insuti in mainile lui Dumnezeu si cere ajutorul Lui, incat sa te intareasca in lupta ta. Nadejdea in Dumnezeu nu te duce niciodata in deznadejde. Ispitele aduc smerenia. Dumnezeu stie rabdarea fiecaruia dintre noi si ingaduie ispitele pe masura puterilor noastre. Sa ne ingrijim insa sa fim si noi privighetori şi cu luare aminte, ca sa nu ne ducem noi insine in ispite.

[carmina]

doresc sa va multumesc tuturor pentru sfaturi si ajutor;a fost o perioada grea,in care a trebuit sa ma retrag in mine insami pentru a-mi analiza gandurile si faptele.
la spovedanie,dupa multi ani,pentru a ma putea impartasi,mi s-au pus urmatoarele conditii:renunti definitiv la tigari,postul Craciunului nu este de ajuns-prea usor,trebuie tinut tot postul Pastelui,abia atunci te poti impartasi.
la cateva zile dupa spovedanie am aflat cu adevarat ce inseamna pocainta,durerea,lacrimile,sentimentul de parasire,vinovatia...
am incercat,dar nu am reusit sa renunt definitiv la tigari;toata viata am respectat legile moralitatii,in doua randuri am fost nevoita sa iau totul de la capat;am rezistat fara sa-mi fie rusine de mine,de faptele si gandurile mele...de multe ori,in loc sa ripostez la vorbele si faptele rautacioase,jignitoare ale celorlalti-colegi,familie,am lasat de la mine,gasindu-mi linistea la o tigara.
nu am vointa din acest punct de vedere,stiu,dar atata vreme cat am renuntat la tigari,am constatat ca mi se schimba comportamentul,incep sa devin ceea ce n-am fost niciodata,rea,agresiva,apar ganduri noi pentru mine,nu din cele bune...nu ma mai recunosteam pe mine insami...
nu am avut puterea sa lupt cu avalansa atator patimi ce se dezlantuiau deodata....
nu ma mai puteam ruga,singura rugaciunea mintii imi ramasese...ca un ostatic inchis intre ziduri groase.....
nemaiputandu-ma ruga eu insami,am inceput atunci sa vorbesc celorlalti despre rugaciune,despre invataturile Sfintilor Parinti...
sentimentul ca sunt cea mai demna de dispret nu ma paraseste;nu mai pot spune cuvintele rugaciunii "stropi-ma-vei cu isop si ma voi curati,spala-ma-vei si ca zapada ma voi albi..." pentru ca stiu ca nu va fi asa.........

[costel]

Ce minunat au descris parintii drumul caderii omului in robia pacatului: impatimirea de placeri starneste pofta; pofta naste arderea; arderea produce rascolirea; rascolirea misca amintirea; amintirea produce nalucirea; nalucirea aduce momeala; momeala, insotirea (cu gandul); insotirea da loc la incuviintare; iar incuviintarea savarseste fapta, fie pe cea prin trup, fie pe cea prin atingerile de multe feluri. Si astfel omul biruit cade.

In viata, nu toti mergem la fel: unii apeleaza la fuga, altii la un mers lipsit de graba, unii sunt purtati de altii... pana si drumurile sunt diferite. Dar cel mai important lucru e ca atunci cand fugim, cand nu ne grabim sau cand suntem insotiti, sa nu uitam de rugaciune. Nu trebuie sa rostim multe cuvinte, ci putine, dar din inima. Trebuie sa-I vorbim cu constiinta ca-L avem in noi sau cel putin langa noi, dar niciodata sa nu rostim ceva avand credinta ca El e departe de noi. De vom face asta, multe ispite vom birui.

[carmina]

multumesc pt.cuvintele de intarire in credinta;
dintr-un comentariu am spicuit:"... cuvintele Sfantului inchisorilor, Gafencu, spuse unui coleg de suferinta, cuvinte care l-au determinat pe acela sa renunte pe loc la obiceiul fumatului: “Daca tu nu poti sa rezisti unei ispite atat de mici, cum vei rezista la incercarile mult mai mari care vor veni?”
acum simt ca nu mai am alternativa,Domnul imi cere sa aleg,nimeni nu poate sluji la doi stapani;dar,ceea ce este cel mai important,trebuie sa-mi alung teama ca-L voi dezamagi printr-o revenire ulterioara...
de atatea ori mi-a dat posibilitatea sa-I cunosc mila,bunatatea,"pacea care covarseste toata mintea",de nenumarate ori am simtit dragostea Lui revarsandu-se asupra sufletului meu,...

carmina, iti raspunde o fosta fumatoare inraita: fumatul nu este decat o ocupatie. In rest e numai otrava. Odata ce ai lasat definitiv fumatul si il inlocuiesti cu alta ocupatie, nu-ti va mai lipsi. Ce-i drept cafeaua nu e la fel de buna dupa ce te lasi de fumat. Lasa deci si cafeaua pentru un timp.
Ce poti face: manaca morcovi, ridichi, mere, alune, nucu, etc atunci cand simti nevoia sa faci ceva. E mai bine sa te ocupi de cruditati decat de prajituri, caci acestea ingrasa.
E mai usor daca iti pui un termen la care sa te lasi de fumat, pe care ti-l repeti de cate ori aprinzi o tigara. astfel iti faci si pregatirea psihologica pentru a te lasa de fumat. Succes!

[carmina]

din toamna caut acel "ceva" care sa aiba rezonanta in suflet,acel "ceva" care face click!
a trecut aproape un an de cand fac schimbari in ceea ce ma priveste,iar aceasta trebuie sa fie ultima;ideea ca “este doar o ocupatie” ma face sa renunt - ca o lucrare profesionala ce poate fi amanata - pana la renuntarea definitiva - pe considerentul ca poate astepta;parca am lasat deoparte o greutate care apasa pe umerii mei - sentimentul vinovatiei si neputintei!
Parintii spun ca odata dezvaluite gandurile,odata ce vorbesti despre realizarile / neputintele tale,acestea dispar - si este adevarat!

multumesc,anca-miha,pentru sinceritate si ajutor!
va multumesc din suflet tuturor celor care au raspuns intrebarii mele!

cu cele mai bune ganduri,
carmina.

[14carol06]

În prealabil postat de cristiboss56

Ispitele sunt ingaduite ca sa se vadeasca patimile ascunse, ca sa fie razboite, si astfel sufletul sa se vindece. Si acestea sunt dovada milei dumnezeiesti. De aceea, lasa-te cu incredere pe tine insuti in mainile lui Dumnezeu si cere ajutorul Lui, incat sa te intareasca in lupta ta. Nadejdea in Dumnezeu nu te duce niciodata in deznadejde. Ispitele aduc smerenia. Dumnezeu stie rabdarea fiecaruia dintre noi si ingaduie ispitele pe masura puterilor noastre. Sa ne ingrijim insa sa fim si noi privighetori şi cu luare aminte, ca sa nu ne ducem noi insine in ispite.

[COLOR=red]Cata dreptate ai!Pentru a infrunta ispitele sunt de parere ca trebuie sa avem rabdare cu noi insine,cu cei apropiati si as mai departe.Iata ca vorba parintelui Cleopa:Rabdare,rabdare...,se adevereste sin cazul acesta! [/COLOR]

[windorin]

Ispita vine din nepurtarea noastra de grija sau din randuiala lui Dumnezeu.

Lipsa dragostei fata de cei apropiati ai nostri ne face sa pierdem rugaciunea.

Nu ne putem ruga cu inima mahnita pe vreun om.

[cristiboss56]

În prealabil postat de windorin

Nu ne putem ruga cu inima mahnita pe vreun om.

Tot de la draci apare gandul necontrolat ce duce la tulburare , la mahnire , si inevitabil la imprastierea mintii , caci el cauta prin ispitirea noastra sa ne aduca in minte pe cei cu care ne-am vrajmasit , si de aceea inima va fi in mahnire , mintea va fi in imprastiere , si toate nevointele noastre vor fi tulburate . Foarte importanta este impacarea cu cei din preajma noastra , caci asa cum la Sfintele Altare nu putem duce darurile noastre pana cand nu ne vom impaca cu cei aflati in vrajba , nici rugaciunea nu este cu rod si bine primita cand inima si mintea este tulburata de tot felul de dispute ce apar cu cei de langa noi . Ispititorul iti va aduce in minte tot timpul si pacatele neandreptate , nespovedite , vrajmasiile si dusmaniile cu cei din jur , si de aceea o curatenie in viata noastra se impune mai mereu . Doamne ajuta !+