|
|
|
|
|
|
|
#1
04.02.2009, 16:12:22
|
|||
|
|||
Cinci ani e enorm. E timpul sa treci peste. Altfel ramai blocata in trecut si iti ratezi viata. Stiu ca suna crud, dar e ce trebuie sa auzi si e ce trebuie sa faci.
|
|
#2
04.02.2009, 16:24:14
|
||||
|
||||
|
timpul vindeca toate.. de fapt Domnul le vindeca..
Timpul te va ajuta, chiar daca a trecut inca ceva timp de atunci. Pentru ca in timp are loc lucrarea lui Dumnezeu, care ne incearca, uneori parca peste puteri, dar niciodata mai mult decat putem.
Gandeste-te la Dumnezeu si stai in preajma oamenilor !!! Gandul la Dumnezeu nu da voie diavolului sa iti dea gandurile lui, care pot deveni obsesie. Stai linistita, inca nu este obsesie, din moment ce inca iti doresti sa scapi de ea si cauti ajutor la Dumnezeu si la oameni. Diavolul aduce omului cele mai intristatoare ganduri, tocmai pentru a-l face pe acesta sa cada in depresii, tristeti si altele asemenea. Pentru a lupta cu asta, ai nevoie de arme: citire de carti duhovnicesti si rugaciune, dupa puteri. Si gandul cat se poate de mult la Dumnezeu si la lucrarea Sa. Stand cat mai mult printre oameni, un baiat te poate vedea. Nu trebuie sa astepti in tensiune, ci cu gandul ca daca va fi de la Domnul, nu are cum sa te ocoleasca. Iubirea nu se cauta (cred) ci mai mult se asteapta. Arme in lupta asta: cat mai multe discutii cu oamenii, despre orice si oricand. Comuniunea cu Dumnezeu si cu oamenii alunga singuratatea. Astea sunt doar cuvinte. Doar de tine atarna vindecarea, adica esti singura care poti lucra. Pune-ti nadejdea in Dumnezeu, in orice fel poti tu! Odihna mintii si nadejde inimii !!
|
|
#3
04.02.2009, 19:43:38
|
|||
|
|||
|
[SIZE=3]Oameni buni, nu pot decat sa va multumesc pentru sfaturile, vorbele si gandurile bune pe care mi le-ati daruit azi. Va multumesc pentru sprijin si pentru faptul ca ati fost alaturi de mine![/SIZE]
[SIZE=3]Vsovi, rugaciunile erau puse ici si colo prin biserica catolica, la finalul rugaciunii trebuia sa faci nu stiu cate exemplare si sa le duci in biserici. Nu biserica in sine era cea care punea la inaintare rugaciunea.(Stiu ca se spune Tatal Nostru, Bucura-te Marie si inca o rugaciune..).Dar o spuneai parca de 6 ori timp de 9 zile daca nu ma insel.[/SIZE] [SIZE=3]Le-am spus pentru ca si noi ortodoxi le spunem atunci cand ne rugam.Sunt aceleasi, numai ca nu exista un numar de ori sau de zile.[/SIZE] [SIZE=3]....[/SIZE] [SIZE=3]De rugat o fac de cate ori simt, merg la biserica..Imi place sa citesc acatistul Sf.Nectarie..Il citesc cate 40 de zile, de cate ori am nevoie, de cate ori simt ca sufletul meu isi doreste asta. Apoi acatistul Sf Nicolae il mai citesc si rugaciuni zilnice sau Braul Maicii Domnului.[/SIZE] [SIZE=3] [/SIZE] [SIZE=3]Sper ca bunul Dumnezeu sa ma auda si sa se indure. Sunt sigura ca, intr-un final, ma va auzi.[/SIZE] [SIZE=3][/SIZE] [SIZE=3][/SIZE]
|
|
#4
04.02.2009, 20:00:27
|
||||
|
||||
|
Simona, iubirea nu produce monotonie, ea nu plictiseste este ca un drum fara sfarsit insa nu si fara o tinta sau sens. Apostolul Pavel spune ca iubirea, dragostea nu cade niciodata. Noi folosim adesea acest cuvant insa nu intelegem ca iubirea presupune o relatie tainica, cel iubit este in tine, devine parte din tine.
|
|
#5
04.02.2009, 20:19:10
|
|||
|
|||
|
il simt in fiecare minut in sufletul si mintea mea.....si foarte pregnant...!!
cu toate ca nu l-am vazut de 1 an si ceva...il am atat de perfect conturat in mintea mea ... Nu vreau sa devin patetica sau melodramatica...asa ca... cu Dumnezeu inainte!
|
|
#6
04.02.2009, 21:08:24
|
|||
|
|||
|
"Cinci ani e enorm, e timpul sa treci peste" spunea scrabble. Nush daca sunt de acord sau daca nu sunt, pentru ca si eu poate sunt in situatia simonei. Pot spune ca am tinut la o fata ceva mai mult de 5 ani dar sa terminat dupa ce am cunoscut o alta fata pe care pot spune ca o iubesc, o fata care s-a despartit de mine de vreo 3 ori, o fata care, ca si in cazul simonei, vrea sa traiasca clipa, o fata care m-a injurat, m-a lovit, m-a umilit, hai sa spunem o fata egoista. Si aici marea dilema. Iubesc o astfel de fata si vreau sa o iubesc in continuare, chiar daca nu are nici macar un plus, chiar daca nu exista nici macar o persoana care sa fie de acord ca eu sa ma impac cu ea vreodata. Hristos o sa ma intrebe cat am iubit sau de ce nu am iubit. Eu ce o sa-i spun, pai sti Doamne, am iubit pana mi sa intors spatele sau am iubit pana mo lovit peste fatza sau am iubit 1 an, 2, 3, no ajuns? El oare ce-o sa-mi spuna atunci? Tu cand mi-ai intors spatele, Eu te-am iubit in continuare, tu cand m-ai lovit peste fatza cu pacatele tale, Eu te-am iubit in continuare, tu cand ai tinut post 1 an si 10 ani i-ai petrecut in destrabalari, Eu te-am iubit in continuare.
Da, si eu iubesc ca si simona, poate iubesc o persoana care nu ma merita si e o dragoste neimpartasita, dar de fiecare data cand as vrea sa spun GATA, ma intreb automat, oare ce ar face Hristos? E pacat gandu asta sau nu e? Si sa ma scuzi simona daca am scris si eu de-ale mele in topicu tau, dar intr-un fel m-am vazut in locul tau si simteam nevoia sa scriu si eu ceva.
|
|
#7
04.02.2009, 21:14:31
|
|||
|
|||
|
N-ai de ce sa te scuzi....! Te-am citit si pe tine...si ma bucur ca esti si tu alaturi de mine... cu povestea ta. Ce este amuzant este ca porti numele celui despre care am povestit....
Mda, deja exagerez! Multumesc pentru postare...!
|
|
#8
04.02.2009, 21:27:48
|
|||
|
|||
|
Citat:
 pe scurt, duc (pe umeri) o relatie de patru ani; la inceput mi s-a parut ca e ceea ce imi doresc, dar acum imi dau seama ca nu am fost cu luare-aminte! pur si simplu, nici eu nu ii acord nici un plus(decat, sa zicem, faptul ca e inteligent). la inceput, cand ii tot placea sa ma respinga si sa ma umileasca, sa fuga de mine fiindca stia ca o safug dupa el, ...imi petreceam zile intregi plangand, eram disperata, nemultumita, ma certam cu ai mei ...nu imi venea sa cred ca imi face asa ceva.apoi ne impacam iar, dar eu eram multa vreme afectata...in timp, m-am schimbat. incet-incet aceste episoade s-au rarit. iar eu m-am trezit. nu gandim la fel, nu apreciem aceleasi valori, ma acuza, ma suspecteaza. i-am propus sa ne despartim, dar dupa cateva zile, s-a intors, si a inceput sa imi spuna cat sufera el, ca nu poate fara mine, etc. am ramas asa. apoi, i-am propus sa ne despartim a doua oara. gandindu-ma ca poate nu e bine sa aleg sa fug asa, l-am acceptat din nou cand a venit. m-am gandit ca poate il pot schimba, il pot face sa vada unele lucruri...a trecut si faza asta, iar acum stiu ca nu pot. ca nu e ceea ce imi doresc. nu il pot schimba, oricat as incerca. in schimb, stiiu ca as fi tot mai nesuferita cu el. de fapt, asa sunt. avem o relatie agonica, falsa, dar extrem de dureroasa si de istovitoare.poate situatia nu e asemanatoare cu a voastra. dar m-am regasit in prima perioada a relatiei mele, citind povestile voastre. uneori cred ca e bine totusi sa iei o foaie si sa notezi ce iti place si ce nu iti place la persoana respectiva. fiindca pot fi lucruri pe care nu le bagi in seama la inceput. ti se pare ca acum totul e sa recastigi iubirea, apoi totul va fi bine. dar nu, nu va fi bine..mai bine sa ne rugam Bunului Dumnezeu sa ne trimita omul cel mai potrivit, si sa ii cerem sa ne fereasca de alegeri gresite!Doamne-ajuta!
|
|
#9
04.02.2009, 21:57:43
|
|||
|
|||
|
daca tu mai simti ceva pentru el e din pricina ca el te mai iubeste si poate veti fi din nou împreuna.
Un parinte din Pateric spune (nu mai stiu locul) ca daca tu simti sau gândesti un lucru despre cineva si acela simte sau gândeste despre tine acel lucru, adica trairile legate de o persoana nu sunt doar ale tale ci Dumnezeu le împartaseste si acelei persoane. Lasa lucrurile sa curga singure, chiar daca vei suferi, nu încerca sa-ti extirpezi sentimentele fiindca sunt parte din tine, esti tu în ele si prin ele.
|
|
#10
04.02.2009, 22:18:53
|
|||
|
|||
|
Citat:
asta daca m-ar fi iubit vreo secunda in trecut...dar certitudinea asta nu o am....Dupa comportamentul lui din trecut chiar nu o am... iar lucurile le las, nu am alternativa...sentimentele, la fel. multumesc mult ca incerci sa ma incurajezi!
|
|
|
Mod hibrid