cuvinte de folos

[cristiboss56]

În prealabil postat de MarinaAlca

"Cel mai important prieten: Dumnezeu
Cei mai buni insotitori:Parintii tai
Cea mai buna casa: Casa ta
Cea mai mare fericire: Constiinta impacata"

Da, frumos si adevarat, dar, pentru ca tot timpul Marina draga, exista si un dar, sa nu confundam constiinta impacata cu amagirea de sine ce ne da o stare aparenta si falsa pana la urma , de fericire. De multe ori spunem Marina "am constiinta impacata ca : mi-am facut datoria pe deplin; am facut tot ce mi-a stat in putinta ; am facut tot ce se putea omeneste face, etc, etc. Granita dintre adevarata constiinta impacata si amagirea de sine , este foarte relativa. Mi-ai dat o idee excelenta pentru un nou topic pe care o sa-l deschid cat de curand.

[cristiboss56]

Sfintenia imbraca tot atatea forme cate imbraca si umanul ; fiecare individ isi poate gasi forma sa personala de sfintenie.

[cristiboss56]

Un parinte povestea ca , la Sketis , traia un batran truditor, imbracat cu o mica rogojina. Odata , a venin la avva Ammomas si batranul, vazandu-l imbracat astfel , ii zice : " Asta nu-ti foloseste la nimic". El ii zice : "Ma framanta trei ganduri : sa haladuiesc prin pustiuri ; sa merg intr-un loc strain, unde sa nu ma stie nimeni ; sa ma inchid in chilie, sa nu ma intalnesc cu nimeni si sa mananc o data la doua zile". Avva Ammonas ii zice: "Nici unul din cele trei lucruri nu-ti este de folos ; mai degraba stai in chilia ta, mananca putin in fiecare zi si tine mereu cuvantul vamesului in inima ta. Asa te poti mantui ."

[cristiboss56]

Dimineata motaiti , si , ca atare, nu va rugati, sau va rugati la plesneala... Este foarte rau. Rugati-va putin insa asa cum trebuie, dupa toata randuiala rugaciunii. Daca intarziati cu trei minute acolo unde va grabiti sa ajungeti, nu este mare lucru! Asadar , rugati-va neaparat aceste trei minutele, dimineata. Puneti-va in fata lui Dumnezeu...Dumnezeu este aproape si de dumneavoastra, macar ca dumneavoastra puteti fi departe de El cu gandul si cu simtamintele : apropiati-va de El atat cu unul , cat si cu celelalte... Dati-I multumita ca v-a pazit in vremea somnului si ca v-a dat din nou sa vedeti lumina Sa si sa mai traiti o vreme...fiindca multi se culca, dar de sculat nu se mai scoala. Cereti de la El binecuvantare pentru treburile zilei, care incepe, ca sa va arate pe cele bune si sa va fereasca de cele rele...Chemati-o pe Maica Domnului, chemati pe ingerul pazitor, pe sfantul a l carui nume il purtati si pe sfintii toti... Rugati-va pentru mama, fratele, rudele si cunoscutii vostri ; pomeniti-i si pe cei adormiti. Dupa aceea incredintandu-va voii lu Dumnezeu, mergeti la treburile pe care le aveti, staruindu-va in tot chipul sa nu uitati ca inaintea fetei lui Dumnezeu umblati...
Faceti toate acestea cu minte adunata si cu simtire neraspandita : rugaciunea Dumneavoastra va fi, atunci, adevarata, iar constiinta nu va reprosa nicicand ca nu v-ati rugat ori ca v-ati rugat rau, indeajuns va fi aceasta, mai ales daca veti pastra lipita de inima asezarea cea rugatoare.

În prealabil postat de cristiboss56

Dimineata motaiti , si , ca atare, nu va rugati, sau va rugati la plesneala... Este foarte rau. Rugati-va putin insa asa cum trebuie, dupa toata randuiala rugaciunii. Daca intarziati cu trei minute acolo unde va grabiti sa ajungeti, nu este mare lucru! Asadar , rugati-va neaparat aceste trei minutele, dimineata.

asta-s eu, mai ales in ultima vreme! numai ca mi-e nu-mi ia numai 3 minute, imi ia vreo 10 pe putin..., si nu mi-a placut niciodata sa fac lucurile pe fuga, asa ca deseori acasa inainte sa plec la lucru spun doar un Tatal nostru si aprind candela, iar restul rugaciunilor de dimineata le spun pe drum, odata ce ma vad cu sacii in caruta, sau mai bine zis in metrou. da, stiu, nu e stralucit, dar e mai bine decat deloc... asta pana cand o sa ma recuperez si o sa revin la un ritm normal.

[cristiboss56]

În prealabil postat de mirelat

asta-s eu, mai ales in ultima vreme! numai ca mi-e nu-mi ia numai 3 minute, imi ia vreo 10 pe putin..., si nu mi-a placut niciodata sa fac lucurile pe fuga, asa ca deseori acasa inainte sa plec la lucru spun doar un Tatal nostru si aprind candela, iar restul rugaciunilor de dimineata le spun pe drum, odata ce ma vad cu sacii in caruta, sau mai bine zis in metrou. da, stiu, nu e stralucit, dar e mai bine decat deloc... asta pana cand o sa ma recuperez si o sa revin la un ritm normal.

Timpul s-a comprimat foarte mult spre exasperarea multora si stresul isi spune cuvantul. Importanta este dorinta, nevointa intru rugaciune. Toate Mirela draga se aseaza in timp, cu multa rabdare, intelepciune si dragoste de Dumnezeu. Ignoranta e una, neputinta este complet altceva. Sa avem multa nadejde in El in primul rand, pentru ca numai un om intunecat la minte, crede ca toate le poate face singur cu "muschii" lui. Rugaciunea trebuie sa faca parte, obligatoriu, din programul nostru cotidian. Precum nu uitam a ne spala pe dinti, a manca, a ne imbraca, sau mai stiu eu ce, si ea rugaciunea trebuie sa ne intre in sange, sa fie ca respiratia, fara de care nu putem trai.

[cristiboss56]

"Este mai mare pacat a se deznadajdui cineva de mila lui Dumnezeu, decât a se inchina idolilor. Nu va deznadajduiti , nici nu va indoiti de Doctorul Cel bun si iscusit, caci El poate tamadui ranile voastre. Nu este rana pe care El sa nu o tamaduiasca ; din acest motiv Se numeste Mântuitor, fiindca El mântuieste ; Rascumparator, caci El ne rascumpara ; Eliberator , caci elibereaza. Voi numai sa va intoarceti din tot sufletul spre pocainta, si fara de indoiala veti fi vrednici de iertare"
Asa sa ne ajute Dumnezeu ! +

[cristiboss56]

"Frate, tu stii Scriptura, ca Dumnezeu numai celor smeriti le da har, si zici ca te vei lasa mai târziu de patima inaltarii de sine, dar nu bagi de seama ca intr-acesta sufletul tau se perde deja ? Poti sa arunci un margaritar de mare pret in apa, zicând ca-l vei căuta mai târziu ? Dar daca nu vei putea sa te smeresti cu adevarat, ca sa primesti darul mântuirii tale ? "

[cristiboss56]

Constiinta este ingerul lui Dumnezeu care pazeste pe om. Cand ea te mustra, inseamna ca Dumnezeu te cearta si trebui sa te bucuri ca nu te lasa uitarii. Trebuie sa avem pururea inaintea noastra pacatele noastre, ca sa ne palmuiasca constiinta prin mustrare, sa dobandim lacrimi la rugaciune si sa nu mai gresim. Si lui Pavel i-a dat Dumnezeu un inger rau ca sa-l loveasca peste obraz pentru a nu se inalta cu mintea. Constiinta pomeneste pacatele noastre si, pomenindu-le, ne smereste.
Lasa-te intodeauna in voia lui Dumnezeu si vei avea pace in suflet ! Iar cand nu stii care este voia lui Dumnezeu, roaga-te staruitor cu post si metanii, macar trei zile si asculta glasul constiintei . Cum te indeamna ea mai mult , aceea este si voia lui Dumnezeu.

[cristiboss56]

Ce am eu, deci, cu oamenii, ca sa auda marturisirile mele, ca si cand ar vindeca ei <<slabiciunile mele>>?. Oamenii sunt un gen curios, ca sa cunoasca viata altuia, dar lenesi sa o indrepte pe a lor proprie. De ce cer sa auda de la mine cine sunt, ei care nu vor sa auda de la Tine cine sunt ei insisi ? Si avand in vedere ca ei aud de la mine insumi , de unde stiu ca spun adevarul, deoarece nimeni dintre oameni nu stie ce se petrece in om <<decât duhul omului care este in el insusi >>? Daca, insa , ei aud de la Tine despre ei insisi , nu vor putea spune <<Domnul minte>>. Caci ce altceva insemneaza a auzi de la Tine despre ei, decât a se cunoaste pe sine ? Mai departe, cine cunoaste si zice <<este fals>> daca nu minte el insusi ? Dar , fiindca <<dragostea pe toate le crede>>, desigur intre aceia pe care legându-i si-i face unul singur, si eu , Doamne, chiar asa Iti marturisesc Tie, ca sa auda oamenii, cărora nu le pot arăta dacă spun adevărul, dar ma cred aceia ale caror urechi le deschide dragostea.
Totusi , Tu , Doctorul meu intim, explica-mi ce roada fac aceste lucruri. Caci mărturisirile mele cele trecute, pe care le-ai si le-ai acoperit, ca sa ma faci fericit in Tine, schimând sufletul meu prin credinta si taina Ta, când sunt citite si ascultate, trezesc in inima mea, ca sa nu doarma in deznadejde si sa zica <<nu pot>>, ci sa vegheze in dragostea milostivirii Tale si in dulcea a harului Tau, prin care este puternic tot cel slab, care devine constient de slabiciunea sa prin harul Tau. Si desfata pe cei buni faptul de a auzi relele lor din trecut, pe aceia care nu le mai au, dar nu-i desfata fiindca sunt rele, ci fiindca au fost si nu mai sunt. Asadar , cu ce roada, Domnul meu, Caruia zilnic se marturiseste constiinta mea, mai sigura prin speranta in mila Ta decât prin nevinovatia sa, cu ce roada, Te intreb, marturisesc chiar oamenilor, in fata Ta, prin aceste scrieri acum, cine sunt, dar nu cine am fost ? Ca acea roada am vazut-o si am amintit-o. Dar cine sunt eu acum, iata , chiar in timpul marturisirilor mele, multi care m-au cunoscut doresc sa stie acest lucru si nu m-au cunoscut aceia care au auzit ceva de la mine si despre mine, dar urechea lor nu este la inima mea, unde sunt eu ori cine sunt eu. Asadar, vor sa ma auda cine sunt când marturisesc, cine sunt eu inlauntru, unde nu pot sa indrepte ochiul, nici urechea, nici mintea. Totusi, ei vor sa auda, vrând sa creada, dar ce vor putea sa cunoasca ? Caci lor le spune dragostea, prin care sunt buni, ca eu nu mint când marturisesc despre mine si ea insasi in ei ma crede pe mine. ( Va recomand cu multa caldura aceasta carte : Fericitul Augustin "Marturisiri", aparuta la Ed.Institutului Biblic si de misiune al Bisericii Ortodoxe Romane - Bucuresti 1994 )