Pomul de Craciun

[silverstar]

Demult, tare demult, cand picioarele sfinte ale Domnului Iisus mai paseau pe acest pamant, s-a iscat din senin o furtuna, cum nu se mai pomenise. Grindina era cat oul de porumbel, vantul smulgea pietrele din loc, iar cerul se intunecase ca la venirea noptii, macar ca era miez de zi. Iisus Hristos si Sfantul Petre tocmai se aflau atunci pe drum, la marginea unei paduri si au cerut adapost copacilor, care inca se ascundeau, care mai de care mai zgribuliti si mai infricosati. Mandrii stejari si fagi nu au vrut sa-i primeasca la adapostul lor, pentru ca abia isi puteau pazi frunzisul bogat de urgia cerurilor - unde sa-i mai adaposteasca si pe cei doi calatori? Merii si perii au spus ca trebuie sa-si apere fructele, salciile si plopii s-au facut ca nu-i baga in seama si au tacut. Dintre toti, doar bradul s-a invoit sa le ofere adapost. El a spus: "Fructe mandre pe care sa le apar nu am, frunzisul meu e facut din ace ascutite care nu se tem de grindina, oamenii ma ocolesc si ma socotesc nefolositor, dar daca vreti sa-mi cinstiti acoperamantul cu prezenta voastra, eu va voi primi cum voi sti mai bine si am sa invelesc trupurile voastre cu ramurile mele dese." Zis si facut. Domnul Iisus si Petre au fost paziti cum nu se poate mai bine de bradul cel vrednic.
Apoi, furtuna s-a oprit, iar soarele a rasarit din nou, mandru pe cer. Atunci, iesind din adapostul cetinei, Iisus cuvanta astfel catre brad: "Dintre toti copacii, tu, bradule, ai fost cel mai vrednic, iar eu, prin voia Tatalui Meu, te voi rasplati. Fie ca de azi inainte, iarna, tu sa nu-ti mai lepezi frunzisul ca ceilalti copaci, ci sa-l pastrezi vesnic. Apoi, fie ca acele tale intepatoare sa capete o mireasma care sa-i bucure pe oameni, sa le dea putere si sa le vindece bolile, astfel incat ei sa te pretuiasca cum se cuvine. Cat despre lipsa ta de rod, fie ca in miez de iarna, cand toate fructele pamantului se vor fi terminat, oamenii sa te impodobeasca si sa puna pe ramurile tale toate bunatatile, iar atunci cand se vor strange in jurul tau, ei sa se gandeasca la Mine, pentru ca tu esti copacul cel mai drag Mie." Numai ce zise acestea si Cel Sfant disparu, impreuna cu Petre, intr-o geana de lumina. A ramas in padure insa bradul cel falnic, cu darurile sale nemuritoare, precum si aceasta poveste murmurata de frunzisul copacilor, infiorati de minunea dumnezeiasca.

[silverstar]

La noi, la romani, traditia impodobirii bradului la Craciun este relativ noua.
Se crede ca a patruns odata cu influenta germana cand, in casele oamenilor instariti, au fost aduse guvernante nemtoaice care, plecand de acasa, au luat cu ele si obiceiurile. De asemenea, nu trebuie neglijat numarul tinerilor romani care au mers la studii la Berlin si Viena. Apoi, la curtea regala a dinastiei de Hohenzollern , sosita in Tarile Romane la 1860, printii si printesele au inceput sa impodobeasca bradul, obiceiul fiind imediat imitat de protipendada bucuresteana. Cantecul "O, Tannenbaum" devine in limba romana "O, brad frumos", iar obiceiul impodobirii bradului de Craciun patrunde in casele tuturor romanilor.

[Negroponte]

:)Nu stiam aceasta poveste despre originea bradului de Craciun.Este foarte frumoasa.Pacat ca oamenii apeleaza tot mai mult la braduti din plastic.Oricum ne bucuram cu mic cu mare de Pomul de Craciun.Doamne ajuta!

[silverstar]

Negroponte, este o legenda, sigur o poveste cu un sambure de adevar. Si mie imi place foarte mult si-n fiecare an, in perioada premergatoare sarbatorilor de iarna, o citesc copiilor in clasa. E plina de invataminte si multa poezie.