Ce este mai de pret:Sanatatea sau boala?

Atat cei sanatosi cat si cei bolnavi au nevoie de rugaciune. Cel sanatos se roaga sa nu cada in ispite, iar cel bolnav, speriat de moartea care-l poate pandi, mai cauta vreme de pocainta.

Privite cu ochii lumesti, sanatatea are mare pret, pe cand boala provoaca dezgust. Privite cu ochii duhovnicesti, boala poate sa ne scuteasca de multe ispite. Asa putem sa intelegem de ce Sfantul Apostol Pavel si alti mari sfinti nu au avut o sanatate fizica perfecta si nici nu s-au rugat in acest scop. Pe plan duhovnicesc, aceasta nu le-ar fi fost de folos.

Prin boala, Dumnezeu ne cerceteaza cu un scop. Daca intelegem mesajul, ne dorim intai sanatate duhovniceasca si apoi fizica.

Sanatatea si bogatia sunt doua comori care ne pot duce atat in Rai,cat si in Iad. Depinde cum administram aceste daruri primite de la Dumnezeu.

[MarinaAlca]

Tot parintele Paisie Aghioritul dadea un exemplu graitor ptr capacitatea de jertfa a celor carora dragostea ptr aproapele este indoielnica:
"Odata, la coliba mea a venit un crestin din Germania a carui fiica incepuse sa paralizeze.Medicii nu mai puteau sa faca nimic. Sarmanul era cu desavarsire deznadajduit.<Fa si tu o jertfa,i-am spus, ptr sanatatea copilului tau.Sa faci metanii nu poti, sa te rogi nu poti. Hai sa zicem ca nu poti. Dar ia spune-mi? Cate pachete de tigari fumezi pe zi?>
<Patru si jumatate>, imi raspunde.
<Sa fumezi numai un pachet, iar banii ce i-ai fi dat ptr celelalte, sa-i dai unui sarac>. <Parinte, mai intai sa se faca bine copilul meu si eu voi lasa fumatul>.
<Ei, nu va avea nici un rost.Acum trebuie sa-l lasi.Arunca tigara!Nu-ti iubesti copilul?> <Eu sa nu-mi iubesc copilul? imi spune acela.De la etajul 5 ma arunc ptr dragostea copilului meu. >
<Eu nu-ti spun sa te arunci jos de la etajul 5, ci sa arunci tigara:daca faci vreo nebunie si te arunci de la etajul 5 vei lasa copilul pe drumuri si-ti vei pierde si sufletul.Eu iti spun sa faci ceva usor. Iata, arunca acum tigara!>
Dar cu nici un chip nu a vrut sa o arunce. In cele din urma a plecat plangand , asa cum a venit.Cum poate fi ajutat un astfel de om? Cei care asculta, insa, pot fi ajutati"
Cazul acesta este foarte graitor ptr modul in care multi oameni inteleg ca trebuie sa isi ajute aproapele;prin declaratii gratuite, care nu folosesc cu nimic celui suferind.
Parintele Paisie i-a pus tatalui disperat un jug pe care il putea purta: nu il pusese nici sa tina cine stie ce posturi negre, nu il pusese nici sa renunte definitiv la fumat, nu il pusese nici sa isi dea averea saracilor: il pusese DOAR sa reduca numarul tigarilor pe care le fuma.Si totusi omul nu a vrut sa isi ajute copilul.Atitudinea sa este reprezentativa ptr modul in care multi oameni inteleg boala si celelalte necazuri. Tatal fetei venise la parintele Paisie, asteptand cu disperare ajutorul pe care medicii nu fusesera in stare sa il ofere.E important sa intelegem acest amanunt: el venise la parinte ca la ultima sa scapare.Nu venise sa se planga de neputinta doctorilor, ci venise sa ceara jautor. Asa cum foarte multi oamenii aflati in situatia sa o fac.

[MarinaAlca]

"Problema este ca parintele Paisie i-a dat un sfat care nu se potrivea cu asteptarile sale. Daca omul ar fi stiut ce sfat ii va da parintele, ar fi renuntat sa calatoreasca pana la el.
Oamenii asteapta de la Dumnezeu sa ii ajute, fara ca ei sa faca nimic.Daca s-ar putea ca Dumnezeu sa le faca bine tuturor oamenilor fara ca acestia sa miste un deget, totul ar fi perfect.. cred unii, fara sa isi dea seama ca omul trebuie sa se lupte cu toata fiinta sa pentru bine.
Dumnezeu le face un mare serviciu oamenilor lasandu-i sa duca aceasta lupta:altfel, oamenii ar fi fost un fel de maimute care ar fi primit printre gratii hrana de la stapan.
Dumnezeu ne iubeste si crucea face parte din viata noastra tocmai pentru a ajunge la Inviere. este adevarat ca daca Adam nu ar fi cazut in pacatul neascultarii, oamenii nu ar fi cunoscut suferinta, boala.Dar asa...."

[windorin]

Unora le este de folos sanatatea, altora le este de folos boala. Doar de Sus, unde nu exista inceput si sfarsit, departe sau aproape, toate se vad in adevarata lor valoare. Domnul stie cum sa le randuiasca, intotdeauna spre folos.

Fiind sanatos, sanatatea te poate impiedica in a-i iubi pe oameni, iar in cele din urma te poate umple de multe "puteri egoiste" si mandrie.

Fiind bolnav, ajungi sa intelegi durerile oamenilor si neputintele, iar in cele din urma ajungi sa crezi cu adevarat, ca de la Domnul sunt toate. Ajungi sa iubesti pe oameni si pe Dumnezeu.

Este trist insa ca, asemeni tuturor celorlalte lucruri, si boala lucreaza in doua sensuri: sau te sfinteste sau te face diavol, sau te imbuneaza din ce in ce mai mult sau te inraieste din ce in ce mai tare.

Dea Domnul sa primim cu multumire toate, oricat de foarte grele ar fi acestea !

[carmina]

Sfintii Parinti spun ca Dumnezeu conduce pe oameni catre desavarsire pe doua cai,si anume:
* o cale pozitiva-pe care Parintii o numesc si providenta-calea ratiunii,a intelepciunii,a starii de bine,a lucrurilor frumoase,a glasului constiintei de care ascultam;
* o cale negativa-numita si judecata-care cuprinde diverse pedepse,boli,privatiuni-cu scopul de a ne apropia si de a-L cauta mai mult pe Dumnezeu;este o cale pe care suntem practic impinsi inainte,fortati sa il cautam pe Dumnezeu.

Dar ele nu sunt cai diferite,separate,ci se impletesc,se completeaza una pe alta.
In timp ce providenta ne arata lucrurile bune,starea de bine,judecata ne obliga sa cautam sa vedem greselile noastre,sa ne indreptam.

"Primeste impletirea celor bune si celor rele cu gand egal,si Dumnezeu va netezi inegalitatile dintre lucruri".

[alx]

Un om trebuie sa se bucure si de boala, si de sanatate. Tot ce se intampla, are o cauza, exista un motiv. Nu trebuie sa ne intrebam noi de ce, pentru ca riscam sa cadem in pacat. Tot ce trebuie sa se intampla, ce e dat de sus, se va intampla.

[carmina]

La drept vorbind,nu poti sa te bucuri de boala;poti insa sa te intrebi unde ai gresit si sa-ti revizuiesti atitudinea.Poti sa o accepti,negresind,ca pe o proba de intarire privind viitorul apropiat.
Insa in toate functioneaza legea compensatiei.Cu cat le primim mai bine,cu sufletul deschis,fara a purta pica persoanei prin care vin necazurile -caci nu ea,persoana,este cea care le hotaraste-cu atat ne intarim sufleteste.
In viata fiecaruia dintre noi alterneaza starea de bine cu cea de tristete,sanatate si boala,necazuri si bucurii.
Daca stam si ne gandim bine,nu exista o stare permanenta de bucurie sau de necaz;toate sunt randuite de asa natura ca sa putem depasi momentul respectiv si sa nu cadem in deznadejde.
Din punctul meu de vedere,toate "intamplarile" sunt lectii de viata la care trebuie sa sustinem un examen;am picat examenul,lectia se repeta.

Mi-au placut cuvintele Sf.Maxim Marturisitorul:
"Aripile Soarelui Dreptatii sunt Pronia si Judecata.Cuvantul,zburand prin acestea,Se salasluieste in chip nevazut in fapturi,tamaduind prin ratiunile intelepciunii pe cei ce vor sa se tamaduiasca,si vindecand prin modurile certarii pe cei greu de urnit spre virtute".

[adrian010155]

În prealabil postat de alx

Un om trebuie sa se bucure si de boala, si de sanatate. Tot ce se intampla, are o cauza, exista un motiv. Nu trebuie sa ne intrebam noi de ce, pentru ca riscam sa cadem in pacat. Tot ce trebuie sa se intampla, ce e dat de sus, se va intampla.

Adevarat!