Sfantul Maxim Marturisitorul- martir pentru dreapta credinta

[icamilin]

Sfântul Maxim Mărturisitorul, 580-662, monah, mistic bizantin, autorul unor opere importante pentru teologia Bisericii răsăritene. Textele sale mistice au fost incluse în Filocalia. Tratează mai ales despre iubire ca şi concept creştin, dar are şi o importantă exegeză asupra unor autori cum ar fi Dionisie Areopagitul sau Grigore de Nazianz. Supranumele de Mărturisitorul provine din faptul că nu a cedat insistenţelor imperiale de a trece la Monotelism, în ciuda torturilor la care a fost supus.
Din punct de vedere filosofic, foloseşte un vocabular platonician, abordând şi subiecte de interes pentru istoria filosofiei, cum ar fi problema cunoaşterii, proleme ontologice, cosmologice şi antropologice. Evident, poziţia sa este una creştină.

VIATA

Sf. Maxim Mărturisitorul s-a născut într-o familie nobilă, în apropierea Constantinopolului. Rămas orfan la vârsa de 9 ani, a fost încredinţat unei mănăstiri din Palestina. În 614 se retrage la o mănăstire din Chrysopolis, pe malul estic al Bosforului, iar după alţi 10 ani se mută în Mănăstirea Sfântul Gheorghe din Cyzic. În 626 va pleca şi de aici. Se găseşte apoi mai mult timp în Cartagina, tot ca monah, unde, în anul 646 are o dispută cu viitorul şi fostul patriarh al Constantinopolului, Pyrrhus.
Devine principalul apărător al Ortodoxiei împotriva ereziei monotelite.
La 649 apare la Roma, pregătind Sinodul condus de Papa Martin I, de condamnare a Monotelismului. În 653 este adus cu forţa la Constantinopol, împreună cu Papa, deoarece Împăratul susţinea Monotelismul, iar în 655 vor fi condamnaţi. Sf. Maxim e trimis în exil la Bizya, în Tracia. La 656, împăratul Constantin al II-lea îl aduce la Constantinopol şi încearcă să îl determine să treacă de partea Monoteliştilor, dar Maxim refuză. Este torturat şi trimis din nou în exil, la Terebesis, în Tracia.
În anul 662 este adus din nou la Constantinopol, cu noi persuasiuni de trecere la Monotelism. Refuză a doua oară, este torturat, împreună cu ucenicul său Anastasie, prin tăierea limbii şi a mâinii drepte.
Este aruncat din nou în exil, pe coasta orientală a Mării Negre. Acolo moare la vârsta de 82 de ani, epuizat de torturi dar fără să fi făcut nici o concesie de la Ortodoxie.

OPERA


e

În perioada de la Cyzic a scris:

• Epistole adresate lui Ioan Cubicularul
• Cuvânt ascetic
• Capetele despre dragoste
• Cele 100 capete despre cunoaştere.

În perioada dintre 626-634 scrie a doua grupă de texte:

• Despre Diferite locuri cu multe şi adânci înţelesuri din Sfinţii Dionisie şi Grigore
• Explicare la Tatăl Nostru
• Cele 200 capete despre teologie şi iconomia întrupării
• Despre cunoaştere
• Quaestiones ad Thalasium

Extras de pe VIKIPEDIA

• Mystagogia

[SIZE=3][COLOR=darkred]Despre ratacirea din timpul sfantului Mazim numita a monotelitilor adica a celor care marturiseau ca este o singura vointa intru Hristos[/COLOR][/SIZE]

Aceasta ratacire se ridica impotriva[COLOR=darkred] credintei celei drepte care invata[/COLOR] [COLOR=darkred]ca Hristos Domnul desi este o singura persoana,persoana lui Dumnezeu Fiul,totusi pentru-ca in Domnul Hristos,Dumnezeu fiul s-a facut om,din aceasta pricina,persoana Domnului Hristos are doua firi adica firea Lui de Dumnezeu si firea Lui de om,[/COLOR]iar pentru ca sunt in El aceste doua firi adica firea Lui de Dumnezeu si firea Lui de om,,tot astfel in El sunt si doua vointe si doua lucruri ,deosebite prin fiecare fire a Lui ca,numai punand la lucru in armonie aceste vointe si lucrari de om si Dumnezeu ,a putut El savarsi mantuirea noastra.(Acesta este punctul de vedere al sfantului Maxim)
[COLOR=darkgreen]Ratacirea consta in afirmatia ca Hristos este numai o singura vointa[/COLOR]
si era sustinuta de episcopii Chir din Alexandria si Serghie din Constantinopol,in 633 avand loc chiar o invoiala scrisa intre ortodoxi si monofiziti iar imparatii Eraclie si ConstansII sunt sfatuiti sa dea strasnica porunca oprind sa se mai scrie sau sa se mai vorbeasca despre una su douna vointe ale lui Hristos.
Cel dintai care si-a dat seama de pericol a fost sfantul Sofronie,calugar din Alexandria-partiarh in Ierusalin iar dupa moarte lui lupta a fost condusa de Sfantul Maxim.

[SIZE=3][SIZE=2]De aici si numele pe care l-a primit[/SIZE] de Sfantul Maxim Marturisitorul [SIZE=2](dreptei credinte)[/SIZE][/SIZE]

[georgeval]

Sa ne bucuram de interpretarile duhovnicesti ale Sfantului Maxim Marturisitorul din Filocaliile 2 si 3. In care nu alegoria , ci sensul duhovnicesc al Sfintei Scripturi a fost accentuat de Sfant.