Parintele Constantin Sarbu

[C.tin]

Ultima perioadă a vieţii părintelui nostru a fost marcată de ulcerul provocat de regimul din detenţie, dar şi de urmărirea Securităţii. Potrivit mărturiei unei credincioase de la biserica Sapienţei, la sfârşitul fiecărei slujbe, în timpul miruirii, părintele Sârbu făcea apel la enoriaşi pentru a cerceta biblioteca şi a împrumuta cărţi pentru luminarea sufletului. Acest lucru a fost sesizat de către oamenii Securităţii, care supravegheau îndeaproape fenomenul cultural-religios de la biserica Sapienţei, dispunând închiderea bibliotecii. Totodată părintele era frecvent chemat şi anchetat la Securitate.

Internat şi operat în spital, părintele avea să-şi presimtă sfârşitul. A cerut un preot pentru a se împărtăşi ultima oară. Aşa a venit părintele Ilarion Argatu găsit la mănăstirea Antim. Ultimele momente din viaţa părintelui nostru le avem descrise într-o mărturie a unei credincioase de la Sapienţei: [COLOR="Blue"]"Pe atunci nu înţelegeam de ce părintele Argatu, parcă, tot încerca să-i aşeze perna. Abia apoi ne-a spus că pe când îl împărtăşea a văzut aureolă în jurul capului lui. În primul moment a crezut că perna este colorată. Apoi, însă, şi-a dat seama că este aureola unui mare «ales» al lui Dumnezeu. După ani şi ani, când părintele Argatu stătea de vorbă cu vreun credincios al bisericii Sapienţei reamintea totdeauna această descoperire ce i-a fost dăruită lui de Dumnezeu pentru a o face cunoscută tuturor: aureola cu care l-a încununat Dumnezeu pe părintele Constantin Sârbu.[/COLOR]

[C.tin]

După prohodirea părintelui Constantin Sârbu, care a avut loc în ziua de [COLOR="Red"]25 octombrie 1975[/COLOR], în curtea bisericii Sapientei, în prezenţa credincioşilor care l-au iubit, preotul Petre F. Alexandru, consilier la Arhiepiscopia Bucureştilor şi fost coleg şi prieten cu cel dispărut, între altele, a zugrăvit în cîteva cuvinte protretul acestui preot jertfelnic.

[costel]

"Nemaiputand sa rabde lucrarea duhovniceasca a parintelui Constantin Sarbu, comunistii au venit in taina la acesta, cerandu-i oarecum sa-si aleaga modul in care avea sa moara: sinucidere sau omorare. Refuzand categoric sinuciderea, parintele a fost obligat sa se supuna unei operatii chirurgicale, internarea si moartea intr-un spital urmand a parea lumii ceva firesc. Refuzarea internarii avea sa atraga dupa sine o noua arestare. Stiind ca sufera de ulcer duodenal, parintele a fost obligat de comunisti sa se interneze la ce spital doreste, cu conditia ca medicul va fi adus de ei.


Astfel, in ziua de 14 octombrie 1975, parintele Constantin Sarbu slujeste ultima sa Sfanta Liturghie, iar luni, 18 octombrie, el este operat de un medic
http://www.crestinortodox.ro/parinti/parintele-constantin-sarbu-125877.html

Multumim pentru articol.

[medina]

Este impresionant şi măreţ tot ce a trăit şi înfăptuit părintele Sârbu, cu câtă râvnă şi abnegaţie şi-a urmat chemarea de la Dumnezeu, neabandonând niciodată, până în ultima clipă şi dincolo de ea. Este unul din marile exemple de urmat ale acestui neam. Gândiţi-vă numai la greutăţile prin care a trecut ca să-şi formeze un viitor.
Dumnezeu să-l odihnească între sfinţiii Săi!

[Ekaterina]

Datare: 1954
Sursa: ACNSAS