Psalmul 50 pentru ce se citeste? dar celelalte psalmii ?

[patinina34]

11 împăraţii pămîntului şi toate noroadele,
Şi nu-i lipseşte de cîntarea de laudă nici pe domnii de al doilea (rang), nici pe judecătorii cei rînduiţi după aceştia, ci îi împărtăşeşte şi pe ei de folosul ivit de aici:
domnii şi toţi judecătorii pămîntului;
Porunceşte să facă acest lucru încă şi fiecare vîrstă, şi amîndouă neamurile[COLOR=#800080][3][/COLOR], adică partea bărbătească şi cea femeiască. Şi - întîi pe cei ce sînt desăvîrşiţi cu vîrsta:
12 tinerii şi fecioarele,
Apoi, amîndouă căpătîiele:
bătrînii şi cei mai tineri să laude numele Domnului,
Zice: Şi vîrsta cea fără de vreme şi crudă, şi cea peste vreme (adică îmbătrînită) să laude pe Dumnezeu!
13 că s-a înălţat numele Lui unuia!
Că s-a stins pomenirea dumnezeilor cu nume mincinos şi s-a arătat cinstit doar numele Celui ce este singur Dumnezeu.
14 Mărturisiţi-vă Lui pe pămînt şi în cer!
Că nu-L mai laudă pe Dînsul doar cele cereşti, ci s-a umplut tot pămîntul de a-L cunoaşte pe Domnul, cît ca nişte apă multă a acoperit mările.
Şi va înălţa cornul norodului Său.
Şi - zice - va arăta norodul Său nebiruit şi vestit - căci „corn” a numit tăria, din metafora dobitoacelor purtătoare de coarne, care se fălesc că întru acelea au tăria.
Cîntare - tuturor cuvioşilor Lui,
Că, pe cei ce cred întru Dînsul, îi face nu numai tari, ci şi de-a pururea pomeniţi la toţi.
fiilor lui Israil, norodului ce se apropie de Dînsul!
Şi această bună laudă a dobîndit-o Israil cînd s-a apropiat de Dumnezeu, dar acum s-a mutat împreună cu buna-credinţă şi strălucirea, iar ei s-au golit de aceasta, şi neamurile se bucură de dumnezeieştile daruri.

[COLOR=#800080][1][/COLOR]„Înger” vine din elinescul „anghelos”, însemnînd „vestitor”.

[COLOR=#800080][2][/COLOR]Fiindcă toate au fost zidite pentru om.

[COLOR=#800080][3][/COLOR]„Genurile”, din elinescul „ghenos”.

[patinina34]

TÎLCUIREA PSALMULUI 149

Aliluia, aliluia.

Această laudă o poruncesc a aduce cei ce au biruit după întoarcere neamurile acelea multe prin dumnezeiescul ajutor. Are încă şi proorocie a celor săvîrşite de Macabei.
Cîntaţi Domnului cîntare nouă, lauda Lui este în Biserica cuvioşilor!
Că a lăuda pe Dumnezeu este osebirea cuvioşilor, nu a celor fără de lege.
2 Veselească-se Israil de Cel ce l-a făcut pe el, şi fiii Sionului să se bucure de Împăratul lor!
Dumnezeul a toate este Dumnezeu al tuturor, dar cu deosebire Se numea Împărat al Israilitenilor. Deci, îndată ce s-au bolnăvit cu nemulţumire şi au cerut alt împărat, Dumnezeu a zis către Samuil: „Nu pe tine te-au defăimat, ci pe Mine, ca să nu împărăţesc peste dînşii.”
3 Să laude numele Lui în horă, în timpan şi în psaltire să-I cînte Lui!
Zice: După Legeanoastră, să lăudăm pe Făcătorul de bine cu toate uneltele de cîntare!
4 Că binevoieşte Domnul întru norodul Său,
Zice: Ne-a învrednicit de multă iubire de oameni şi ne-a arătat a Sa bunătate.
şi va înălţa pe cei blînzi întru mîntuire.
Iar pe cei lipsiţi de ajutor care au năravuri bune, îi va arăta înalţi şi vestiţi.
5 Lăuda-se-vor cuvioşii întru mărire şi se vor bucura întru aşternuturile lor.
Şi cei ce cinstesc dreptatea vor fi întru bună laudă, îndulcindu-se de multă odihnă. Că „aşternut” a numit odihna, că patul este însemnător de odihnă.
6 Înălţările lui Dumnezeu - în gîtlejul lor,
Şi totdeauna propovăduiesc dumnezeieştile faceri de bine şi Îl laudă pe pricinuitorul unora ca acestea.
şi săbii cu două ascuţişuri - în mîinile lor,
7 ca să facă izbîndă întru neamuri, mustrări întru noroade;
Biruinţa întru războaie nu este lucru potrivnic odihnei, că biruinţa este mai dulce decît toată odihna. Iar prin acestea mai-nainte vesteşte bărbăţia Macabeilor, prin care i-au supus pe megieşii locuitori pe aproape şi i-au biruit pe Machidoneni.
8 ca să lege pe împăraţii lor cu obezi, şi pe slăviţii lor cu cătuşe de fier;
Istoria Macabeilor ne învaţă că multe ca acestea s-au isprăvit de dînşii, şi lesne le este celor ce voiesc să citească a învăţa adevărul proorociei.
9 ca să facă întru dînşii judecată scrisă.
Că, cele făcute după dreptate acelora, s-au pus în scrieri, şi lauda lor a rămas pururea pomenită pînă în ziua de astăzi. Că aceasta a adăugat:
Mărirea aceasta va fi tuturor cuvioşilor Lui.
Căci cuvioşia este maică a bunei-laude, şi lucrătorii acesteia vor fi pomeniţi de-a pururea.

[patinina34]

TÎLCUIREA PSALMULUI 150

Aliluia, aliluia.

De biruinţă este şi lauda aceasta, şi mai-nainte vesteşte cunoştinţa de Dumnezeu ce avea să fie la toţi oamenii.
Lăudaţi pe Dumnezeu întru Sfinţii Săi,
Puternică pricină spre cîntarea de laudă este aceasta: că - dacă ni s-a poruncit a lua pricină spre mulţumire de la saduri, şi de la fiare şi de la tîrîtoare - cu mult mai vîrtos este mai cu dreptate a privi la Sfinţi şi a-L lăuda pe Dumnezeul acestora. Că - învăţîndu-se cele pentru Fericitul Pavel, ori cele pentru dumnezeiescul Petru, ori cele pentru prea-dumnezeiescul Ioan, ori cele pentru ceilalţi Apostoli, ori cele pentru purtătorii de biruinţă Mucenici, ori cele pentru ceilalţi Sfinţi, ori cele pentru nevoitorii de acum ai faptei bune - cine nu-şi porneşte limba spre cîntarea de laudă a Celui ce a dăruit oamenilor atîta îndestulare de bunătăţi?
lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui!
Iar Simmah, aşa: „Lăudaţi-L pe El întru tăria cea nebiruită a Lui!” Că numai El singur are stăpînirea tare, şi nepieritoare şi veşnică.
2 Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui,
Că negrăite sînt cele săvîrşite totdeauna prin Sfinţii Lui.
lăudaţi-L pe El după mulţimea măririi Lui!
Acest stih se aseamănă cu cele tîlcuite de noi mai-nainte, că nu este sfîrşit măririi Lui. Că - zice - nemărginită este mărirea Lui, nemăsurată puterea, deci să petreceţi lăudîndu-L pe Dînsul pentru toate.
3 Lăudaţi-L pe El în glas de trîmbiţă,
Organul acesta era preoţesc, căci preoţii întrebuinţau trîmbiţele făcînd pomenire de trîmbiţele ce s-au auzit în muntele Sinai.
lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută!
4 Lăudaţi-L pe El în timpan şi în horă, lăudaţi-L pe el în strune şi în organe!
5 Lăudaţi-L pe El în chimvale bine-răsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare!
De demult, lăudîndu-L pe Dumnezeu în dumnezeiasca Biserică, leviţii întrebuinţau organele acestea nu pentru că Dumnezeu Se veselea de glasul lor, ci pentru că primea scopul celor făcute. Căci Îl auzim pe Dînsul zicînd Iudeilor că Dumnezeu nu Se veseleşte de cîntări şi de viersuiri: „Depărtează-ţi de la Mine glasul cîntărilor tale, şi glasul organelor tale nu-l voi auzi!” Deci a slobozit să se facă acestea vrînd să-i izbăvească pe dînşii de înşelăciunea idolilor: că - de vreme ce erau iubitori de jocuri şi de rîsuri, iar acestea toate se săvîrşeau în capiştile idolilor - i-a iertat să cînte din organe, prin acestea trăgîndu-i (către Sine), şi cu vătămarea mai mică oprind-o pe cea mare şi mai-nainte învăţîndu-i cele desăvîrşite prin cele nedesăvîrşite.
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Nu Iudeii numai, ci toţi oamenii: că, după dumnezeiescul Apostol, Dumnezeu nu este numai al Iudeilor, ci şi al neamurilor. Deci, în Psalmul 144, a zis: „Bine să cuvînteze tot trupul numele cel sfînt al Lui!”, iar aici: „Toată suflarea să laude pe Domnul!”, dar nici acolo nu a numit trupul singur, nici aici suflarea singură, ci prin amîndouă stihurile ne porunceşte a lăuda pe Dumnezeul tuturor şi cu trupul, şi cu sufletul.
Sfîrşitul a toată neguţătoria Psalmilor este vrednic de minune şi potrivit scopului proorociei. Pentru că proorocia propovăduieşte mîntuirea neamurilor, şi sfîrşitul proorociei porunceşte celor ce au dobîndit-o pe aceasta a lăuda pe Făcătorul de bine, iar noi nu numai că auzim graiurile, ci vedem înseşi lucrurile: că Dumnezeul tuturor Se laudă în fiecare cetate, şi în oraşe, şi în sate, şi în pustietăţi, şi în munţi, şi în dealuri şi în locul nelocuit şi cu totul pustiu.
Iar eu îi rog pe cei ce vor citi în cartea aceasta să culeagă dintru acestea folosul ca pe un rod, dacă li se va părea că s-au tîlcuit bine şi drept; iar dacă undeva cumva nu am ajuns tainele cele ascunse ale Duhului, să nu ne prihănească prea-foarte, că fără de zavistie am pus tuturor înainte ceea ce am putut afla şi ne-am sîrguit a aduce celor ce vor fi după noi cele învăţate de la Părinţi. Şi noi am suferit osteneala, iar altora aducem folos fără de osteneală, pe care îi rog să ne răsplătească osteneala cu rugăciuni, pentru ca, întărindu-ne şi proptindu-ne cu ele, să adăugăm lîngă cuvinte şi lucrurile, şi să dobîndim fericirea ce se alcătuieşte dintru amîndouă. „Că cel ce va face – zice – şi va învăţa mare se va chema întru Împărăţia cerurilor!” - pe care să ne învrednicim a o dobîndi toţi, întru Hristos Iisus Domnul nostru, împreună cu Care se cuvine slavă şi Tatălui, împreună şi Sfîntului Duh, în vecii vecilor. Amin”

Sfîrşit,

şi lui Dumnezeu, slavă!

[patinina34]

În prealabil postat de patinina34

11 împăraţii pămîntului şi toate noroadele,
şi nu-i lipseşte de cîntarea de laudă nici pe domnii de al doilea (rang), nici pe judecătorii cei rînduiţi după aceştia, ci îi împărtăşeşte şi pe ei de folosul ivit de aici:
domnii şi toţi judecătorii pămîntului;
porunceşte să facă acest lucru încă şi fiecare vîrstă, şi amîndouă neamurile[color=#800080][3][/color], adică partea bărbătească şi cea femeiască. şi - întîi pe cei ce sînt desăvîrşiţi cu vîrsta:
12 tinerii şi fecioarele,
apoi, amîndouă căpătîiele:
bătrînii şi cei mai tineri să laude numele domnului,
zice: şi vîrsta cea fără de vreme şi crudă, şi cea peste vreme (adică îmbătrînită) să laude pe dumnezeu!
13 că s-a înălţat numele lui unuia!
că s-a stins pomenirea dumnezeilor cu nume mincinos şi s-a arătat cinstit doar numele celui ce este singur dumnezeu.
14 mărturisiţi-vă lui pe pămînt şi în cer!
că nu-l mai laudă pe dînsul doar cele cereşti, ci s-a umplut tot pămîntul de a-l cunoaşte pe domnul, cît ca nişte apă multă a acoperit mările.
şi va înălţa cornul norodului său.
şi - zice - va arăta norodul său nebiruit şi vestit - căci „corn” a numit tăria, din metafora dobitoacelor purtătoare de coarne, care se fălesc că întru acelea au tăria.
cîntare - tuturor cuvioşilor lui,
că, pe cei ce cred întru dînsul, îi face nu numai tari, ci şi de-a pururea pomeniţi la toţi.
fiilor lui israil, norodului ce se apropie de dînsul!
şi această bună laudă a dobîndit-o israil cînd s-a apropiat de dumnezeu, dar acum s-a mutat împreună cu buna-credinţă şi strălucirea, iar ei s-au golit de aceasta, şi neamurile se bucură de dumnezeieştile daruri.

[color=#800080][1][/color]„înger” vine din elinescul „anghelos”, însemnînd „vestitor”.

[color=#800080][2][/color]fiindcă toate au fost zidite pentru om.

[color=#800080][3][/color]„genurile”, din elinescul „ghenos”.

corectie:
Psalm 148 (2) nu 149 (2).
Mii de scuze!!!

[georgeval]

Multumim pentru intreaga osteneala. Cred ca acum intelegem mai bine de ce psaltirea este o arma impotriva diavolului.

[patinina34]

Sa speram ca ajuta pe fiecare.
Sa ne dam osteneala sa intelegem si sa pricepem este important.
Apoi sa ne rugam si sa intelegem ce4 zicem, nu sa bolborisim cuvinte greu de inteles.
Asta a fost scopul meu.