Psalmul 50 pentru ce se citeste? dar celelalte psalmii ?

[patinina34]

TÎLCUIREA PSALMULUI 77

Al priceperii lui Asaf.

După ce a dat Legea Veche fiilor lui Israil, Dumnezeul tuturor le-a poruncit să o deprindă, să-i înveţe şi pe fiii lor totdeauna şi să arate fiilor şi strănepoţilor pricinile praznicelor. Că, dacă ar fi învăţat dumnezeieştile faceri de bine, ar fi fost mulţumitori şi recunoscători către Cel ce le dăruise, fiindcă zice: „Vei învăţa acestea pe fiii tăi şi pe fiii fiilor tăi, şi vor păzi poruncile Domnului Dumnezeu, ca să le fie lor bine.” Şi proorocescul dar a făcut acest lucru, prin Psalmul pus înainte aducînd aminte norodului şi strănepoţilor lor de bunătăţile făcute de Dumnezeu, de cele dăruite şi de nemulţumitoarea socoteală a celor ce le-au primit.
Ia aminte, norodul meu, la legea mea,
Vă poruncesc să auziţi cu de-adinsul cele zise, căci aduc vouă ca pe o lege sfătuirea ce zace înainte.
plecaţi urechea voastră la graiurile gurii mele!
Auziţi cu sîrguinţă cele zise de mine!
2 Deschide-voi în pilde gura mea, grăi-voi cele ce au fost dintru început.
Că – de vreme ce prihănea pe părinţii lor, spre folosul copiilor – „pildă" a numit o povestire umbrită care, acoperit, aduce folosul. A mai zis că grăieşte vechi întîmplări şi, arătînd în ce chip le-a învăţat, a adăugat:
3 Cîte am auzit, şi am cunoscut
Apoi, i-a arătat şi pe dascălii acestora:
şi părinţii noştri ne-au povestit nouă
4 nu s-au ascuns de la ochii lor din neam în neam, vestind laudele Domnului, şi puterile Lui şi minunile Lui pe care le-a făcut.
Zice: De demult, dintru început, înşişi văzătorii minunilor i-au învăţat acestea pe copii, şi copiii au predat dăscălia fiilor lor. Şi – zice – făceau acest lucru plecîndu-se dumnezeieştii Legi - că a adăugat:
5 Şi a ridicat mărturie întru Iacov, şi lege a pus întru Israil
„Mărturie" numeşte cortul înfipt în pustie, fiindcă avea lespezile mărturiei[COLOR=#800080][1][/COLOR]. Căci, după cum mai-nainte am zis, Legea o mai numeşte şi „porunci", şi „mărturii", şi „judecăţi", şi „dreptăţi". În Psalmul 18 ne-a zis aceasta mai descoperit.
cîte a poruncit părinţilor noştri, ca să le facă cunoscute pe ele fiilor lor,
Zice: Prin punerea de lege de atunci a poruncit ca părinţii să dea strănepoţilor lor povestirea minunilor ca pe o moştenire.
6 ca să le cunoască neamul următor, fiii ce se vor naşte, şi se vor scula şi le vor vesti fiilor lor.
Iar aceştia, învăţîndu-se de la părinţii lor, aduceau aceeaşi învăţătură celor dintru dînşii, şi pomenirea ei se păzea neuitată. Şi care este rodul învăţăturii?
7 Ca să-şi pună întru Dumnezeu nădejdea lor, şi să nu uite lucrurile Lui şi poruncile Lui să le caute.
Că, învăţîndu-se puterea lui Dumnezeu şi cît de lesne Îi este Lui a le face pe toate cele bune, vor cîştiga nădejde întemeiată spre El şi vor urma legilor puse de El.
8 Ca să nu se facă precum părinţii lor, neam îndărătnic şi amărîtor,
Că - învăţîndu-se socoteala cea nemulţumitoare a părinţilor lor şi cum, prin călcarea Legii, L-au pornit de multe ori pe Dumnezeu spre urgie - se vor feri de urmarea acelora.
neam care nu şi-a îndreptat inima lui şi nu şi-a încredinţat cu Dumnezeu duhul lui.
Aceia n-au cîştigat credinţa întărită întru Dumnezeu şi n-au voit să călătorească pe calea cea dreaptă, ci au avut socoteală împotrivnică dumnezeieştilor aşezăminte.
9 Fiii lui Efraim, încordînd şi săgetînd cu arcele, s-au întors în ziua războiului.
Prihăneşte cu covîrşire seminţia lui Efraim, fiindcă aceea preţuia mult slujba idolilor. Şi Istoria Judecătorilor, şi Cartea a treia a Împăraţilor ne învaţă acest lucru, că ei au aşezat junicile[COLOR=#800080][2][/COLOR]şi pe cele nouă seminţii le-au depărtat de la slujba Legii. Văzînd acest lucru mai dinainte, darul Duhului prihăneşte păcatul ce încă nu se făcuse, aducînd lor sfătuirea potrivită. Şi - ştiind că nu vor primi sfătuirea, dar învăţîndu-ne tăria lor şi ştiinţa arcului, şi aducînd folosul cuvenit - le mustră temerea, că „s-au întors în ziua războiului”, adică: Fălindu-se cu iscusinţa armelor, atunci cînd s-a arătat războiul, ei s-au întors în fugă.
10 N-au păzit aşezămîntul lui Dumnezeu şi în legea Lui n-au voit să umble.
Bine a arătat alegerea socotelii de sine: Că n-au voit – zice – să vieţuiască după Lege, nici să îmbrăţişeze petrecerea legiuită.
11 Şi au uitat facerile de bine ale Lui şi minunile Lui pe care le-a arătat lor,
Şi, arătînd cînd le-a făcut pe acestea, a adăugat:
12 minunile pe care le-a făcut înaintea părinţilor lor
Apoi, ne învaţă vremea şi locul:
în pămîntul Egiptului, în cîmpul Taneos.
Toţi au scos din pomenire aceste faceri de minuni ale lui Dumnezeu săvîrşite în Egipt, ale cărora văzători s-au făcut părinţii lor.
13 Desfăcut-a marea şi i-a trecut pe dînşii, pus-a înaintea lor apele ca un foale.
Face în scurt povestirea minunilor, şi a rînduit-o înainte pe cea mai mare decît celelalte: că mai presus de fire este minunea mării şi călătoria dăruită prin aceasta, Dumnezeul tuturor oprind despre amîndouă părţile apa, ce are fire a curge înainte, şi închizînd-o cu cuvîntul ca într-un foale.

[COLOR=#800080][1][/COLOR]tablele Legii

[COLOR=#800080][2][/COLOR]Idolii, la care Iudeii se întorceau deseori.