A cina cu necunoscuti

Foarte frumos articol. Parintele meu din parohie imi povestea ca, acum ani in urma se lua masa in trapeza dupa slujba (duminica). Fiecare aducea ce putea de acasa si mancau impreuna. Si cei ce aduceau si cei ce nu aduceau. Oare de ce s-a pierdut acest obicei?

[georgeval]

De ceva vreme Adminul nostru ne lumineaza prin eseurile sale crestine cu privire la texetele Evangheliilor de duminica. Este un teolog profund si un bun eseist. Felicitari Admin.

Intr-adevar, ca si in biserica, si la trapeza, toti care vin sunt egali, tratati cu aceeasi nemarginita dragoste si ospatati, ca nici unul sa nu inseteze sau sa infometeze.
Oamenii vin si acum cu bunatati la manastire si sunt tratati la randul lor cu bunatati.
Ceea ce-i atrage insa la manastire este tocmai sentimentul de egalitate in fata lui Dumnezeu, caci de multe ori onorurile pe care le primesc oamenii in lume, sunt impovaratoare. La fel si o viata plina de detoate, comparativ cu o viata simpla, lipsita de balastul inutil, intregeste sentimentul de bine pe care il simtim in acest colt indepartat de lume, care e manastirea.

[Hartford]

În prealabil postat de eduardd

Foarte frumos articol. Parintele meu din parohie imi povestea ca, acum ani in urma se lua masa in trapeza dupa slujba (duminica). Fiecare aducea ce putea de acasa si mancau impreuna. Si cei ce aduceau si cei ce nu aduceau. Oare de ce s-a pierdut acest obicei?

La noi dupa slujba se maninca ,rar cind nu e nimic pe masa. E atmosfera placuta si copii se simt si ei fericiti.
Sa dea Domnul sa fie asa la toti romanii de pretutindeni.

De cativa ani merg la o manastire din aprpierea orasului meu.Aici vin oameni nevoiasi din satele din jur impreuna cu copiii care merg multi Km. pe jos dis de dimineata pentru a ajunge la liturghie,dar si multi din orasul meu,din Iasi, Bacau sau din alte parti in masini luxoase si incarcati cu de toate.Atmosfera este atat de frateasca incat,la sfarsitl slujbei cand bate clopotul si toti merg la trapeza la masa incarcata cu toate bunatatile aduse de pelerini toti suntem la fel si sarac si bogat si copil si batran si calugar si mirean.

[geo.nektarios]

Fapte 2,42: "stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni!!!"
Fapte 2,45: "îşi vindeau bunurile şi averile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare"
Fapte 2,46: "si în fiecare zi, stăruiau într-un cuget în templu şi, frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru bucurie şi întru curăţia inimii"

Asta faceau crestinii Bisrcii Primare!!! TRAIAU IN COMUNIUNE, erau toti uniti, fara sa faca diferente intre ei!!! Astazi nu mai e asa intre oamnenii laici... numai Dumnezeu ii stie!! Dar va dau exemplu din Manastirea Vatopedi din Sf.Munte unde am fost: daca se intampla ca un parinte sa cada la pat fara sa anunte pe cineva, TOATA obstea se INGRIJOREAZA pt acela!!! De lipseste de la Slujba fara Binecuvantare, adica daca nu are ascultare de facut undeva, Staretul, Pr.Efrem, imediat trimte pe doi parinti ca sa se intereseze de acela!!! Adevarata IUBIRE!!! Cand IMI PASA de aproapele meu... azi la noi in tara daca cineva e in lipsa, nu numai ca nu ii dam, ba il si batjocorim, ocarandu-l si zicand sa mearga la munca, nu la intins mana!!!
NU trebuie sa ma intereseze ce face el cu banii ce ii dau, PORUNCA este sa DAU!!! el RASPUNDE DE CE A FACUT CU EI, mai ales daca a mintit ca isi ia de mancare si el isi ia de baut si se imbata, NU MAI RASPUND EU de el, ci EU raspund ca NU am dat!!! si o mana calda de ii dau si un zambet sincer si plin de dragoste, MA VA RASPLATI HRISTOS!!!

Crestinii Bisericii Primare aveau foarte mult har. Ei traiau pentru Dumnezeu, ceea ce oamenii de zi, cu putine exceptii nu o mai fac,cum bine remarci, Geo. Lipsa de har este urmare fireasca a impatimirii. Mai exista si oameni cu har, care stiu ce e adevarata comuniune si astazi; la ei insa nu este vorba de o iubire naturala, ci de iubirea ca si culme, ca incununare a desavarsirii duhovnicesti. Unde e patima, nu poate fi har, nici dragoste. Deci la cei putini, ajunsi prin procesul indelung de dezpatimire la dragoste desavarsita de aproapele, gasim si Harul lui Dumnezeu coborat in inima dezpatimita.

Din pacate Geo si la pomana adevaratii sarmani stau pe langa usi si adulmeca mirosurile fine ale mancarurilor, iar cei "crestinii" stau la masa si in alunga cu vorbe usturatoare. Dar oare noi nu suntem cersetori? Nu cerem noi zilinc de la Domnul ceva? El ne alunga? Ne inghionteste? Ne spune mergeti la altul Eu nu am? Spunea cineva pe un alt topic, nu dau de pomana, nici chiar la cel care cere pentru o manstire ..poate ma minte. Dar daca acela era chiar Hristos si ne-am ratat mantuirea pentru un banut? Merita? Vine craciunul, ma gandesc daca am lua fiecare din noi la masa cate un vecin (macar) mai sarac?

[geo.nektarios]

În prealabil postat de eduardd

oare noi nu suntem cersetori? Nu cerem noi zilinc de la Domnul ceva? El ne alunga? Ne inghionteste? Ne spune mergeti la altul Eu nu am?

...mai rau!!! suntem STAPANI peste Dumnezeu, NU ne convin "poruncile", ba ne si incurca Dumnezeu... ce sa mai caute El in viata omului??? sa ii "strice" LIBERTATEA IN PACAT??? NOI suntem cei care Il consideram pe Dumnezeu SCLAVUL nostru: Doamne da-mi! in stanga si dreapta!!! Cerem de toate... vreau aia, sau cealalata, toate la comanda!!! atunci imediat, ca daca Dumnezeu nu asculta rugaciunea, este tocmai din aceasta OBRAZNICIE fata de El!!! NERUSINARE!!! IRESPONSABILITATE!!! asa e crestinul de azi!! Toate relele nu i se intampla azi omului din cauza pacatului, ci din cauza lui DUMNEZEU!!! si pacatuim cu OBRAZNICIE si apoi ne razvratim pe preot ca nu ne da Sf.Euharistie!!! Halal de crestini am ajuns... Increderea prea mare in El, in IUBIREA lui care a devenit pt noi, cheia NESIMTIRII in pacate! "Lasa ca Dumnezeu IARTA si nu ma lasa ca ma iubeste!" FEREASCA-I DUMNEZEU DE MANIA SA DREAPTA!!!