poezii crestine

[cristiboss56]

< S o n e t > Din nou coboara-Te-ntre noi, Iisuse / Caci iarasi turma Ta e ratacita / Si iar se-ntinde noaptea cea cumplita / A vechii uri, de Tine-atunci rapuse . / De-abia se mai zareste ca prin sita , / A mantuirii stea. Dar cat de sus e ! / Se indeparteaza parca. . . Cine spuse / Caci stingerea ni-i singura ursita ? / O, vino, iubitorule de oameni, / In sufletul batranei lumi sa sameni / Din nou credinta cea nemuritoare. . . / Cunoaste-L vom ? Pleca-vom fruntea oare / Cand intinzandu-Si mainile amandoua / Asupra-ne , va zice : " Pace voua ! " ( Alexandru Vlahuta )

[cristiboss56]

Doamne , fa din suferinta , / Pod de aur, pod inalt , / Fa din lacrima velinta / Ca intr-un pat adanc si cald. / Din lovirile nedrepte / Faguri faca-se si vin , / Din infrangeri, scari si trepte, / Din caderi, urcus alpin. / Din veninul pus in cana / Fa miresme ce nu pier . / Fa din fiecare rana / O cadelnita spre cer ; / Si din fiece dezastru / Si crepuscul stins in piept , / Doamne , fa lastun albastru / Si fa zambet intelept. <<Metanie - de : Radu Gyr >>

[pui]

[SIZE=3] Azi ingerii canta[/SIZE]
[SIZE=2] [/SIZE]
[SIZE=2] Peste tot pamantul[/SIZE]
[SIZE=2]A venit iar Craciunul ![/SIZE]
[SIZE=2]Azi ingerii canta in cor,[/SIZE]
[SIZE=2]Ca sa nascut un Mantuitor.[/SIZE]
[SIZE=2] [/SIZE]
[SIZE=2] Dar un inger priveste bland[/SIZE]
[SIZE=2]Inspre oameni plangand ;[/SIZE]
[SIZE=2]Ca nu au nici un bun gand[/SIZE]
[SIZE=2]Inspre Domnul cel bland ![/SIZE]
[SIZE=2] [/SIZE]
[SIZE=2] Azi cerul sa deschis,[/SIZE]
[SIZE=2]A Lui mana ne-a intins,[/SIZE]
[SIZE=2]Si pe Iisus din rai Domnul a trimis.[/SIZE]
[SIZE=2]Bratele Lui ne-au cuprins ![/SIZE]
[SIZE=2][/SIZE]
Imi plec genunchii

Imi plec genunchii si ma inchin Tie,
O copil sfant din iesle,
Iti aduc lacrimile mele,
Si inima pe vecie,

Nu am aur, smirna sau tamaie,
Cum ti-au dat magii Tie,
Eu iti dau inima mea,
Sa iti faci Tu lacas in ea,
Sa iti fie cald si bine.

[cristiboss56]

<< Epigrama -de : Sf. Ioan Iacob de la Neamt >>
Daca nu se duce minte / Sus la ceruri sau la moarte, / Prea usor se rataceste / La vorbirile desarte / Si de nu se odihneste / Mila pacii intru noi, / Vom gasi mereu pricina / De galceasa si razboi. / Iar cand nu ne dam silinta / Spre cunoastere de sine / Cantarim mai totdeauna / Numai faptele straine.