Despre Iad - nelamurire

[georgeval]

În prealabil postat de cristiboss56

Si ce poate fi mai chinuitor si groaznic ca singuratatea in intuneric si vesnicie. Groaznic subiect pentru aste zile de sarbatoare, dar este un bun semnal de alarma.

Ai dreptate, Cristi. Sa ne bucuram de venirea Mantuitorului care a biruit iadul: "Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace intre oameni bunavoire"

[wertygo]

Poate cineva nu a vazut filmul interesant din google video..... romanian to hell and back

[BogdanF2]

Interesant filmul ([COLOR=#800080]http://video.google.com/videoplay?docid=-4129931680291234815[/COLOR]). Posibil chiar ca unele din experiente sa fie autentice, si nu inselari demonice. Cateva elemente:

- Cei din iad simt ca acolo le e locul, nu simt ca ar fi nici un fel de nedreptate ca au ajuns acolo.

- In cazul dr. George Rodonaia, un ateu ca el vede o lumina (ce pare a fi divina), insa lumina il arde, si incearca sa se ascunda de ea. Ceva foarte similar este descris in cartea Pr. Serafim Rose, Sulfetul dupa moarte. Un pacatos este in drum spre Rai, insa lumina Raiului pentru el este arzatoare, il orbeste si-l arde iar el incerca sa se fereasca de ea.

[windorin]

...

sfantul isaac sirul precizeaza ceva minunat.. parafrazez..

"cine poate fi atat de neinvatat si neintelept incat sa afirme faptul ca, in iad, pacatosii sunt lipsiti de iubirea lui Dumnezeu.. ca acestia nu vad si nu simt iubirea lui Dumnezeu in aceeasi masura ca cei din rai ?!"

adevarul e ca si in iad, Dumnezeu iubeste cu aceeasi iubire cu care iubeste in rai.. cum ar putea oara Iubirea Deplina sa nu iubeasca ceva, orice ar fi acel ceva ?! ar putea oara ca Iubirea sa nu iubeasca o parte a ceea ce a creat ?! Dumnezeu ii iubeste pe pacatosi ca si pe drepti, pe sfinti ca si pe diavoli.. caci nu s-ar putea inchipui o iubire deplina care ar iubi pe unii mai mult si pe altii mai putin, sau deloc.. oare ar putea Hristos, care a murit pentru om, sa-l chinuie pe acesta cu fel de fel de chinuri ?!

solutia este urmatoarea..

aceeasi iubire poate lucra in doua feluri.. pe sfinti ii odihneste, iar pe pacatosi ii chinuieste.. pe cei ce au iubit Iubirea, iubirea ii odihneste.. pe cei care au gresit fata de iubire, Aceasta ii mustra neincetat in inima lor..

nu Iubirea ii mustra, ci greseala lor fata de Iubire.. caci, oare exista durere mai mare decat aceea de a sti ca am gresit fata de iubire ?! de a constientiza in cel mai deplin mod posibil ca am ranit neincetat o iubire care ne-a iubit - si ne iubeste - neincetat ?!

aceasta durere este fara margini.. caci este urmare a libertatii omului si, Insusi Domnul nu are putere de a o incalca.. daca ar incalca libertatea omului, Acesta si-ar anula chipul Sau din om.. si L-ar altera.. durerea si chinul inimii este unul vesnic, caci odata ajuns in gheena, omul nu mai poate sa'si miste inima spre Iubire.. vointa acestuia nu mai este lucratoare.. de asta se spune "lucrati cat mai puteti la mantuirea voastra"..

durerea celor din iad nu este una materiala, caci si trupul va fi spiritualizat, insa descrierile care se fac de catre Parinti, se fac in chip materialnic pentru a putea intelege noi, in stadiul in care ne aflam.. cum ar putea sa se teama de acea "constientizare a greselii fata de iubire, imposibil de reparat", unul care nu cunoaste si nu simte inca iubirea lui Dumnezeu ?! ni se vorbeste pe limba mintii noastre.. si cum omul e mai mult trupesc decat duhovnicesc, ca urmare a pacatului, acestuia i se vorbeste pe masura..

daca ne mahnim mama, aceasta tot ne va iubi, privindu-ne ca pe niste copii.. insa daca ne dam seama ca am mahnit-o si constientizam ca o doare inima pentru noi, noi pe noi insine ne tulburam si ne mahnim si ne facem mustrari de constiinta.. fara ca ea, saraca, sa zica ceva.. tocmai iubirea ei, care nu cade, ne face sa suferim si mai mult pentru faptul ca am gresit ei.. si nu putem sa reparam durerea inimii, deja ranite.. putem doar sa nu mai facem.. insa in iad, recompensarea este imposibila.. greseala este de nemangaiat.. timpul nu mai exista si nici putinta de a face sau a nu face ceva..

iadul se impartaseste de iubirea lui Dumnezeu, insa in cel mai chinuitor mod cu putinta.. abia atunci pacatosul, simtind "fata catre fata" iubirea lui Dumnezeu, constientizeaza ce a facut toata viata.. si cat a putut gresi fata de acea iubire de nedescris a lui Dumnezeu..

suntem si vom fi iubiti, vesnic.. important e cum vom simti aceasta Iubire !

[wertygo]

Trupul celor din iad va fi asa de spiritualizat si totusi va cantari de sute de ori mai mult decat acum.

Eu ca agnostic am inteles ca o sa fiu in a saptelea subnivel al iadului. Este adevarat?

[mihailt]

Ia si mata si citeste Dogmatica Sfantul Ioan Damaschinul,Mica Dogmatica Vorbita a parintelui Dumitru Staniloae.
In Dogmatica Sfantului Ioan Damaschinul nu se vorbeste despre Iad.
Se vorbeste in alta carte a Sfantului Ioan Damaschinul.
http://www.crestinortodox.ro/despre_...9-p74-new.html
"
[SIZE=2]Sufletul indumnezeit se pogoara in iad, ca dupa cum celor de pe [/SIZE][SIZE=2]pamant a rasarit soarele dreptatii (Maleahi IV, 2.), tot astfel sa straluceasca lumina si celor de sub pamant si care stau in intuneric si in umbra mortii (Luca I, 79; Isaia IX, 2.); ca dupa cum a binevestit pacea celor de pe pamant, slobozenie celor robiti, vedere celor orbi (Isaia LXI, 1; Luca IV, 18.), si celor care au crezut a devenit pricina mantuirii vesnice, iar celor care n-au crezut, mustrare a necredintei, tot astfel si celor din iad. "Pentru ca Lui sa se plece tot genunchiul celor ceresti, celor pamantesti si celor dedesupt"( Filipeni II, 10.). Si astfel a slobozit pe cei legati din veci si iarasi a revenit dintre morti deschizandu-ne calea catre inviere."[/SIZE]

Adica zice clar ca toti cei din Iad care au crezut intr-Ansul s-au mantuit.
Si zice ca erau legati acolo da e clar ca nu erau legati de Dumnezeu ci de diavoli si de pacate.
Ca altfel ce zici ca ii legase Dumnezeu acolo?
Pai atunci ce rost mai avea sa se duca acolo intrupat sa ii scoata?
Iadul este inchisoare a duhurilor razvratite si a sufletelor.
Nu este nicio pedeapsa acolo creata de Dumnezeu.
Sfantul Simeon Noul Teolog zice ca cei din iad sunt arsi de constiintele lor.
Si aceste chinuri sunt groaznice si parintele Dumitru Staniloae zice ca in Iad iti pierzi rationalitatea si e ca sa zic asa ca intr-un cosmar oribil.
Cred ca ai avut si fratia ta cosmare cand dormeai.