cosmaruri

[BogdanF2]

În prealabil postat de Anna

Buna!
Acum doua zile am hotarat sa zic Paraclisul Maicii Domnului in fiecare zi pt. un anume motiv. Si de atunci am avut doua cosmaruri tare urate, nici nu pot sa le explic, foarte urate in care parca simteam prezente rele. Intr-unul am visat chiar iadul, aproape imi vine sa plang cand imi amintesc. Era pur si simplu un tunel intunecat si rece care cobora tot mai adanc si locasurile erau morminte. Era cu atat mai sinistru cu cat nu existau lucruri concrete, flacari, serpi, draci ci pur si simplu un sentiment groaznic si o groaza in acel loc. Oare de ce am aceste cosmaruri acum? Imi ramane senzatia de groaza chiar si in timpul zilei. E pentru ca am incercat sa ma rog mai mult sau nu are legatura?

Pot fi ispite de la diavol. Nu deznadajdui, roaga-te cu sinceritate lui Dumnezeu, spovedeste-te si cauza-ti si un duhovnic bun cu care sa vorbesti

[Agkelos]

Anna, anul trecut am inceput sa practic isihasmul - intr-un mod modest cum il pot practica acasa. Tineam mataniile in mana si incercam sa ma rog in continuu. Daca prindeam doua minute in care nu aveam nimic de facut le luam si ma rugam. La un moment dat am stat pe pat invelit (nu mai stiu ce asteptam) si ma rugam. La un moment dat m-a apucat o frica inexplicabila. Involuntar mi-am tras piciorul sub patura, ca un gest de protectie si am inceput sa tremur.

Duhovnicul meu m-a mustrat mai tarziu spunandu-mi ca practica isihasmului nu e tocmai potrivita pentru cineva care abia acum a luat imbratisat ortodoxia. Mi-a placut cum s-a exprimat. Spunea "Sa practici acum isihasmul e ca si cum ai sta cu o sulita batucita in fata a 10.000 de draci."

Cand ai ravna in tine diavolul te ispiteste foarte tare. Un crestin care si-a gasit calea e mai greu de ispitit. Un crestin care acum isi gaseste calea sau care e intr-o perioada in care se dedica mai mult, mai intens, rugaciunii e un pericol pentru diavol si va incerca sa il sperie.

Lasa deoparte visele si tot ce tine de imaginatie. Roaga-te. E singurul lucru care trebuie sa il faci. Diavolul nu iti face nimic daca te rogi pentru ca Dumnezeu nu ii permite. Orice iti vine in cap in timp ce te rogi sau orice visezi e un potential atac din partea diavolului. Ignora-l si vezi-ti de rugaciune. E tot ce conteaza.

Daca te ajuta cu ceva, gandeste-te la un diavol ca la un copil prost care atunci cand vede ca nu iti poate face nimic iti scoate limba si se stramba la tine.

[windorin]

Omul este constient si in timpul somnului. Cauta sa te gandesti la Dumnezeu si sa ii ceri ajutorul, chiar si in timpul celor mai urate vise. Nu este usor, dar daca reusesti, vei avea multa pace in somn, iar visele de noaptea vor fi ca si ispitele de ziua.

[arriel]

ar fii interesant de aflat motivul ptr care te-ai hotarat ,poate acolo o sa aflii raspunsul

[alinutzica]

Buna... sunt noua pe aici asa ca sper ca nu postez aiurea. In legatura cu visele, am avut si eu multe vise de genul asta in care parca simteam prezenta diavolului. Acum nu mai visez dar inainte visam des. Acum un an, cam asa am visat ca mi-a zis asa, si nu am sa uit asta - daca nu te inchini seara dormim doi in pat. Sau mai visam ca aveam o icoana in mana si eram intr-o camera si o voce urata imi zicea din ce in ce mai strident sa arunc icoana, si camera incepuse sa se invarta din ce in ce mai tare. O tineam in brate si pana la urma am aruncat-o si s-a oprit totul. Si multeee... iar cand ma trezesc ma gandesc cat de pacatoasa sunt, ca nu fac nimic pentru Dumnezeu.

[alinutzica]

Ca sa nu mai zic, ca am inceput sa spun Tatal nostru, si niciodata nu a avut nici un efect. Cu toate astea nu m-am gandit niciodata ca Dumnezeu nu ma ajuta, ci m-am gandit mai degraba ca e un semn, sa-mi arate ca m-am indepartat de el

[Mikala]

Mie mi se intampla cand ma rugam si spuneam Tatal Nostru sa simt prezente in jurul meu si de fiecare data trebuia sa fie cate un zgomot care sa ma derute, sa nu mai imi continui eu rugaciunea.

[Yasmina]

Mie experienta mi-a aratat ca visele urate(cosmarurile)sunt un simptom al necredintei,slabei credinte,indepartarii de Dumnezeu si al faptuirii pacatelor,faptelor rele.
Primul cosmar l-am avut la 6 ani,cand am omorat din nestire un catel abia ce fusese adus familiei mele,iar eu bucuroasa am inceput sa am grija de el,mancare,apa,pieptanat si apoi baie.L-am bagat pe bietul animal intr-un butoi cu apa sa-l spal,apa fiind neincalzita si el doar pui a racit rau si s-a dus...Dupa ce a murit,l-am visat cum din catelul pe care-l stiam se metamorfozeaza un monstru urat,scarbos,mizerabil care racnea,ragea,nu mai stiu,dar m-a speriat cumplit.
Chiar si din neglijenta,cand provoci suferinta unei fiinte tot fapt rau se cheama!

Ii dau dreptate lui windorin cand spune ca omul poate fi constient si in somn si Ii poate cere ajutorul lui Dumnezeu.
Imi amintesc un cosmar avut intr-o zi de adolescenta,cand "m-am suparat pe Dumnezeu",eram la tara la bunici,in vacanta, cu mai multe rude,foarte diferite ca viata spirituala-unii dintre ei atei hotarati ,altii foarte spiritualizati(cum era bunicul meu).Ateul a deschis din nou discutia despre inutilitatea Lui Dumnezeu,despre marele"fals"al existentei Lui apoi ca o cireasa pe tort,ne-a servit toate acele aspecte pe care le auzi la orice ateu:"cum se face ca cei credinciosi o duc numai in necazuri,iar cei care nu cred au parte de o viata cat se poate de normala si de implinita?" si altele de acest gen...Aceasta discutie m-a intristat,caci ma gandeam la cazul meu personal,desi aveam 16 ani aveam probleme de sanatate si alte probleme in familie;aveam o prietena buna in liceu care ne-a marturisit tuturor ca este atee si cu ocazia acestei discutii ea mi-a venit in minte,cu viata ei exemplara ,total opusa mie.Asa ca m-am suparat tare si am zis:"incepand de azi eu voi fi atee!"
Ziua a trecut,posibil sa fi si uitat acest incident,si dupa ce am adormit ,cosmarul!

Imi vedeam corpul dormind in intunericul camerei(asa cum eram cand m-am trezit,pozitia fetus cu fata la fereastra)cand usa se deschidea incet scartaind iar parchetul troznea ici colo,(in realitate erau anumite zone in camera,unde parchetul troznea cand calcai)
Nu am avut prea mult timp sa ma intreb ce se intampla cu aceste zgomote caci o ceata neagra,densa,cu oarece greutate si foarte,foarte rece s-a asezat pe spatele meu si o voce imateriala,greoaie mi-a vorbit:"daca crezi in Dumnezeu,crezi in continuare;daca crezi in mine,vino la mijlocul cararii din curte unde te astept!".Spre mirarea mea,una dintre maini a dat patura la o parte spre a incepe demersul comenzii insa m-am razgandit tocmai in secunda urmatoare deoarece am constientizat frigul care devenea de nesuportat de pe spatele meu,vb aceea "era un frig ca de moarte".Asa ca mi-am adus aminte de Dumnezeu si cu mainile amortite ca o paralitica,abia mi-am unit palmele si am zis infricosata printre lacrimi"Doamne te rog iarta-ma!"(sau ajuta-ma)
Asa m-am si trezit cu palmele unite...

[carmina]

ceea ce am scris a fost ultima solutie la care am apelat dupa o perioada de "hartuire" de cateva saptamani in care ma simteam urmarita continuu,inclusiv in biserica,dar niciodata la Sf.Liturghie;insa cel mai mult ma deranja in momentele de rugaciune,stiam deja,se facea simtita prezenta prin sentimentul de teama,frigul si curentii de aer reci dimprejur.
si,da,era vorba de perioada de inceput a rugaciunii isihaste.
stiam din lecturile Sfintilor Parinti ca nu trebuie sa incerci sa provoci si nici sa infrunti;am incercat sa ignor,dar fara rezultat iar de fuga continua nu se punea problema.
atunci,la rugaciune fiind,i-am chemat sa mi se alature;fireste,am fost lasata in pace.
rugaciunea este si va ramane intotdeauna cea mai buna arma a crestinului.
nici o rugaciune nu ramane fara raspuns.

"Pentru aceasta alergam spre a Ta bunatate, care covarseste toata mintea si cuvantul, rugandu-ne Tie: gresit-am, curateste-ne pe noi, Doamne; nelegiuit-am, iarta-ne, Stapane, maniatu-Te-am, milostiveste-Te, indelung-Rabdatorule.
Si pazeste mai ales mintea, stiinta si inima noastra de rautatile lumii; izbaveste-ne pe noi si ne mantuieste de viforul cel mult invaluitor al patimilor si al caderilor in pacatele cele stiute si nestiute; ne indrepteaza pe noi la limanul cel lin al credintei, al dragostei si al nadejdii vietii celei vesnice."
Doamne,ajuta!

[carmina]

În prealabil postat de Agkelos

Lasa deoparte visele si tot ce tine de imaginatie. Roaga-te. E singurul lucru care trebuie sa il faci. Diavolul nu iti face nimic daca te rogi pentru ca Dumnezeu nu ii permite. Orice iti vine in cap in timp ce te rogi sau orice visezi e un potential atac din partea diavolului. Ignora-l si vezi-ti de rugaciune. E tot ce conteaza.

Daca te ajuta cu ceva, gandeste-te la un diavol ca la un copil prost care atunci cand vede ca nu iti poate face nimic iti scoate limba si se stramba la tine.

sau,poti intinde mana spre ei,fara nici un fel de teama,cu multa dragoste si cerandu-le sa te insoteasca in rugaciunea ta catre Domnul...