Raspunsuri duhovnicesti +

[cristiboss56]

Parintele Dumitru Paduraru :
<Tu cine crezi ca este Hristos ? > - Domnul nostru Iisus Hristos si-a intrebat ucenicii cine cred oamenii ca este El si fiecare a raspuns intr-un mod personal si subiectiv : ca este Ilie, Ioan Botezatorul sau unul dintre prooroci. Nu conta foarte mult ce credeau oamenii despre Dansul, ci mai important era ce cred ucenicii, pentru ca ei se aflau mereu langa El, ii ascultau cuvintele si au fost martorii minunilor. In numele tuturor, ca cel ce era mai in varsta, raspunde Simon-Petru : "Tu esti Hristosul", adica Unsul lui Dumnezeu. Pe Acesta il asteptau ei si poporul iudeu de foarte mult timp. Dar tu,dupa ce ai ascultat ani de-a randul, cu mai multa sau mai putina atentie, cuvintele Lui si ai vazut minunile savarsite, ai aflat despre faptele Lui, despre Invierea Sa, cine zici si simti ca este Hristos ? Intreaba-te in fiecare moment al vietii, dar mai ales in aceste zile .

Un părinte spunea:
– Ar trebui să fim mai degrabă fericiţi decât trişti, când oamenii se poartă urât cu noi, pe nedrept. Nu trebuie să încercăm să fim crezuţi de oameni, chiar dacă noi avem dreptate. De vreme ce Dumnezeu e drept şi noi ne silim numai pentru viaţa care va veni, nu are nici un sens să încercăm ca să avem înţelegerea celorlalţi, sau să fim trataţi bine, sau să fim recunoscuţi pentru valoarea noastră şi să nu fim trataţi nedrept, şi aşa mai departe. Dacă noi vom urma acea cale în viaţă, ne vom da seama că drumul pe care mergem acum nu duce la Rai.


– Ori de câte ori apar ispite şi necazuri, apare şi cununa victoriei, spunea părintele Grigorie ieromonahului Ioachim Spetsieris. Şi apoi adăuga:
– Dacă s-ar găsi o mănăstire numai cu îngeri şi tu ai fi frate în acea mănăstire, tot n-ai fi mântuit, căci nimeni nu te-ar necăji şi ai duce o viaţă uşoară. Pentru această situaţie se potriveşte următorul verset: &laquo;Ţi-ai primit cele bune în viaţa ta&raquo;23 (Acestea sunt cuvintele cu care Avraam se adresează omului bogat ajuns în iad, care se găsesc la Luca (16, 20–25).).
Odată, ieromonahul Ioachim Spetsieres i-a spus părintelui Grigorie:
– Părinte, pierd bătălia în lupta cu ispitele trupeşti. Nu mă pot odihni nici ziua, nici noaptea!
– Nu deznădăjdui. Acesta este semn că izbăvirea este aproape. Nu te teme, Hristosul nostru nu ne lasă să fim ispitiţi mai mult decât putem noi îndura.
Şi curând după ce l-a binecuvântat, a fost eliberat de ispită.

[cristiboss56]

Parintele Gheorghe Mihaila < Temelia virtutilor : smerenia > - Credinta este considerata o smerenie a mintii ; ascultarea, o smerenie a voii ; pocainta, o smerenie a poftelor si a patimilor. De aceea , Domnul Hristos si Sfintii Apostoli indeamna cu multa insistenta, atat prin invataturile, cat si prin exemplul vietii lor, la dobandirea virtutii smereniei : "Invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre," ne spune mantuitorul. Astfel , smerenia este una dintre cele mai alese virtuti crestine, find numita si temelia virtutilor. Smerenia crestina trebuie sa fie : 1 ) curata, adica sa izvorasca din inima, altfel ea este fatarnicie si mandrie tainuita ; 2 ) sa fie unita cu adevarata cinstire si dragoste de sine si cu incredere in Dumnezeu, altfel ea este slabiciune ; 3 ) sa se arate prin fapte si sa fie statornica in toate imprejurarile, altfel ea nu are nici o valoare morala.
Pentru dobandirea smereniei, Parintii Bisericii recomanda : 1 ) rugaciunea pentru dobandirea ajutorului lui Dumnezeu; 2 ) luarea aminte la invatatura Mantuitorului, la pilda vietii Sale si a sfintilor ; 3 ) cunoasterea adevarata de sine, pentru ca cine se cunoaste bine pe sine , isi cunoaste insusirile sale bune, dar si slabiciunile si pornirile sale patimase si isi doreste sa le stapaneasca, poate evita faptele rele si starui in cele bune. Roadele cele mai de seama ale smereniei sunt : 1 ) ascultarea de Dumnezeu si recunostinta fata de El ; 2 ) cainta pentru pacate si dorul dupa conlucrarea cu harul sfintintilor ; 3 ) pacea sufletului ; 4 ) infranarea dorintei de a avea parte de laude si mariri deserte ; 5 ) cinstirea, dragoste, dreptatea si ingaduinta fata de aproapele. Pacatele impotriva smereniei se cuprind in mandrie, adica in patima de a se inalta pe sine peste masura, din care rasar multe alte rele. "Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har", avertizeaza Sf. Ap. Petru. Caci in timp ce mandria este moartea virtutilor, smerenia este moartea pacatelor si viata virtutilor. Pacat impotriva smereniei este si injosirea crestinului, prin folosirea darurilor primite de la Dumnezeu pentru lucruri nefolositoare.

[cristiboss56]

Frica , o suferinta vindecata de Hristos < Sfantul Apostol Pavel vorbeste de " frica mortii" ca fiind cea care ne tine ca intr-un soi de robie. Cel care ne izbaveste de aceasta frica este Hristos- Domnul, biruitorul mortii. Tot El este si Cel care ne poate vindeca de orice fel de frica. PS Casian, Episcop al Dunarii de Jos, remarca un soi de boala care este specifica societatii noastre : " Este precum bine stim, mai cu seama in timpul nostru, o psihoza generala a fricii de necunoscut. Este si o frica, as putea spune, cotropitoare, a intregii noastre fiinte, care se concretizeaza prin frica si de noi insine si, cu atat mai mult, de semenii nostri. Singura explicatie a acestei suferinte cronice este prea mare apropiere de pacat, a carei urmare este moartea sufleteasca, mai intai lenta, ca mai apoi sa apara refuzul luptei impotriva sa, apoi suferinta trupeasca prin slabirea rezistentei omenesti in fata incercarilor. Staruinta noastra in prietenia doar cu noi insine si cu cele omenesti conduce inevitabil, pe oricare dintre noi, la indentificarea cu pamantescul din noi. Sfantul Nicolae Vilimirovici arata ca ' omul si-a facut dumnezeu din natura, se roaga la natura, jertfeste naturii. Dar zeificarea naturii nu l-a scutit nici pe el, nici pe ea, de moarte si de stricaciune ' " > .

[cristiboss56]

Schitul Lacu- Sfantul Munte Athos : "Luati aminte sa nu va mahniti atunci cand intampinati vreo greutate. Suferintele nu sunt intamplatoare in viata noastra, ci sunt ingaduite de Pronia lui Dumnezeu, in scopul sfintirii si mantuirii noastre. Pentru aceasta Dumnezeu a ingaduit ca si Apostolul Pavel sa treaca prin mii de primejdii : < in primejdii de rauri, in primejdii de la talhari, in primejdii de la neamul meu, in primejdii de la pagani, in primejdii in cetati, in primejdii in pustie, in primejdii pe mare, in primejdii intre fratii cei mincinosi > ( Cor. 11 , 26 ) . Cunoscand acest adevar nu va ingrijiti sa aflati cine si de ce va neandreptatit. Ganditi-va numai ca fara ingaduinta lui Dumnezeu nimeni nu ar indrazni nici macar sa va atinga. Asadar, mai bine sa fiti recunoscator lui Dumnezeu, deoarece incercarile pe care El le ingaduie dovedesc ca sunteti fiii Lui. Acesta se ingrijeste de voi si in tot chipul va povatuieste catre Imparatia Cerurilor. <Rabdati spre inteleptire, Dumnezeu se poarta cu voi ca fata de fii. Caci care este fiu pe care tatal sau nu-l pedepseste ? > ( Evr. 12, 7)
In clipele de deznadejdie sa va ganditi ca nu Dumnezeu v-a parasit ci mai degrab voi L-ati uitat. Iata ce va sfatuiesc sa faceti in clipele voastre de singuratate : sa chemati neancetat numele Domnului nostru Iisus Hristos. Siliti-va pe voi insiva la aceasta lucrare chiar daca sinea voastra se impotriveste."

[cristiboss56]

< < Navaleste asupra mea cate o nesimtire tampa ; ajung ca un automat , nu mai gandesc, nici nu mai simt nimic. > > - "Asemenea stari vin, uneori, ca "pedeapsa" pentru aplecarea cu gandul si consimtamantul spre oarecare gand rau, iar alteori ca "invatatura", ca omul sa se deprinda a nu astepta nimic de la proprile puteri, ci sa astepte totul de la Dumnezeu. Cateva asemenea experiente taie increderea in sine, iar izbavirea de apasare arata de unde vine ajutorul si pe Cine trebuie sa ne bizuim intru totul. Starea aceasta este grea , dar trebuie rabdata cu gandul ca altceva nici nu meritam. Mijloace impotriva ei nu sunt ; trecerea ei sta in voia lui Dumnezeu. Totusi , trebuie sa va tineti si sa strigati catre Domnul : " Fie voia Ta ! Usureaza ! " , fara sa va ingaduiti nicidecum vreo slabiciune, fiindca acest lucru este pustiitor si pierzator. Bine faceti ca va intristati pentru starea asta si va incordati in tot chipul ca sa va izbaviti de ea, insa presupunerea voastra ca asa vor fi chinurile vesnice nu e corecta. Fericirea vesnica si chinurile vesnice sunt cu neputinta de inchipuit si nu pot fi asemuite cu nimic din cele ce se intampla in aceasta viata. Toate sunt, dincolo, nemasurat mai presus decat cele de aici. La Sfintii Parinti, starea dumneavoastra se cheama racire, uscaciune , si toti o socot lucru cu neputinta de ocolit in viata dupa Dumnezeu, caci fara ele ni se urca repede <Duhovnicia> la cap. ( Sf. Teofan Zavoratul - Mantuirea in viata de familie )

[cristiboss56]

<< Cum trebuie inteleasa dragostea de sine a crestinului >> Dragostea de sine este virtutea prin care crestinul , intarit de harul sfintilor , depune toate eforturile pentru a-si dezvolta darurile primite de la Dumnezeu si pentru a-si desavarsi viata, potrivit legilor morale, spre a ajunge la unirea cu Dumnezeu. Deci , daca dragostea fireasca de sine se cuprinde in imboldul pastrarii vietii, virtutea dragostei de sine se arata prin pastrarea , sporirea si buna intrebuintare a darurilor primite de la Dumnezeu. Cum se cuvine sa isi arate crestinul dragostea de sine ? Crestinul isi arata dragostea de sine prin grija fata de luminarea si intarirea puterilor sufletesti si fata de mantuirea sufletului, dupa cuvantul Sfintei Scripturi care spune : "Ce-i va folosi omului daca ar castiga lumea intreaga, iar sufletul sau il va pierde ?", precum si prin grija pentru sanatatea trupului si pentru folosirea lui in slujba lui Dumnezeu si a aproapelui. Care sunt foloasele dragostei de sine ? Virtutea dragostei de sine, fiind nedespartita de dragostea de Dumnezeu si de aproapele, este neaparat necesara pentru mantuire. Fara ea , crestinul nu poate indeplini lucrul pe care i l-a incredintat Dumnezeu in aceasta viata, nu poate fi staruitor in bine si nici nu poate folosi bine virtutile crestinesti. Ea infraneaza poftele rele, duce la ferirea de pacat si la impodobirea sufletului cu alese virtuti crestinesti. Pacatele impotriva dragostei de sine se cuprind in ura de sine, aratata prin savarsirea de fapte rele, precum citit in Sfanta Scriptura : " De vietuiti dupa trup, veti muri, iar daca ucideti, cu Duhul, faptele trupului, veti fi vii . " ( Parintele Gheorghe Mihaila - Radio Trinitas )

[costel]

"Sa nu parasesti rugaciunea din grija neputintei nici macar o singura zi pana ce mai rasufli, ci auzi pe cel ce zice : "Cand sunt slab, atunci sunt tare" (2 Cor. XII, 10). Caci facand asa, te vei folosi mai mult si rugaciunea te va ridica indata, cu impreuna-lucrare a harului. Fiindca unde este mangaierea Duhului, neputinta si trandavia nu raman." Teolipt al Filadelfiei