Cuvantul nebun in paginile sfintei Scripturi

[Florin-Ionut]

...ar mai fi si sensul de ne-bun, adica un om care nu e bun, bun in sensul in care Dumnezeu ne vrea buni... Ca de-am fi buni, nu ne-ar certa Dumnezeu, nu?

[vsovi]

În prealabil postat de Florin-Ionut

...ar mai fi si sensul de ne-bun, adica un om care nu e bun, bun in sensul in care Dumnezeu ne vrea buni... Ca de-am fi buni, nu ne-ar certa Dumnezeu, nu?

foarte frumos zis, deci daca nu te consideri nebun, nu ai cum sa te foloseshti de mustrare ci ramai ca fariseul care a fost fara de rost la templu, caci nu s-a smerit ci s-a mandrit, shi astfel a pierdut timpul in care el trebuia sa devina bun, dar vazandu-se bun shi plin de sine, shi de vrednicie a scazut in ochii Domnului, in timp ce vameshul a crescut, shi astfel a plecat indestulat, pe cand fariseul s-a fost scos in deshert... chiar facand cele dupa tipic... ascultand... urmand... facand... dar nu se considera asha nebun ca shi fariseul ci se considera pe sine foarte bun...., dar n-avea marime de suflet shi de inima ci doar marime de sine... ca pentru aia le shi facea pe toate... dupa Dumnezeu... duhul minciunii maririi de sine.... shi al desfranarii ca sa ajunga shi el un fiu al faradelegii, ca shi totzi cei care pana la urma s-au razvratit, au urat, au trufit shi au hulit... ca apoi cine suporta adevarul cand shi-l va afla... ce a ajuns sufletul sau. Cine? nebunii-nebuni shi sfintzii, ca a lor este Imparatzia Cerurilor, v-am mai zis, ca noi ceilaltzi suntem buuuni dar invartoshatzi din pacate... ca fariseul ala pe care il huleshte toata lumea... dar ala nu-l cunoshtea pe Hristos, pe cand noi...

[costel]

A te ruga pentru cei ce-ti fac rau, a iubi vrajmasii, e dovada cea mai sigura, pentru omul de astazi, ca esti nebun. Insa, prefer sa fiu nebun sub aceasta forma, dar viu fata de toti. Consider ca a fi mort fata de un semen, a spune ca pentru tine acesta nu exista, e o dovada ca aceste cuvinte: "zis-a cel nebun in inima sa - nu este Dumnezeu", rodesc si in prezent.

[Florin-Ionut]

Probabil ca si talharul care a stat la stanga lui Hristos si-a zis in sinea sa ca celalalt este nebun ca-si face iluzii crezand ca Cel din mijloc este Dumnezeu, care nici macar nu S-a coborat de pe Cruce si S-a facut de ras in fata celor care priveau si ascultau... Poate ca si eu daca eram acolo gandeam la fel ca si adevaratul nebun, cel de-a stanga. De fapt, n-am nici un dubiu!

(Dar se pune problema: unde sunt acum cei doi talhari? Si unde vor fi cand timpul insusi nu va mai fi?)

La fel si trecatorii ieseni il considera in mod sigur nebun pe cel nene ortodox cu barba alba care propovaduieste evanghelia prin oras, in locuri publice, cu Biblia mereu in mana... Nebun pentru Hristos! Cine are curajul sa se faca nebun in ochii lumii pentru credinta sa in ziua de astazi?!

cand ma gandesc la cuvantul "nebun" imi amintesc de viata Sfantului Simeon cel nebun dupa Hristos (Cartea Nebunul Savatie B.) Pentru mine a fost cea mai minunata si desavarsita dovada de nebunie. Insa, e greu sa fii "nebun" in lume...

[costel]

În prealabil postat de eduardd

cand ma gandesc la cuvantul "nebun" imi amintesc de viata Sfantului Simeon cel nebun dupa Hristos (Cartea Nebunul Savatie B.) Pentru mine a fost cea mai minunata si desavarsita dovada de nebunie. Insa, e greu sa fii "nebun" in lume...

Iata o descriere a acestui roman: " Romanul “Nebunul” este publicat de monahul Savatie Bastovoi in anul 2006, in Bucuresti, la editura Cathisma, si are pe coperta principala desenul “Sfant dormind”, realizat chiar de ieromonahul Savatie Bastovoi. Desenul infatiseaza un om fara fata, imbracat intr-un vesmant dintr-o singura bucata, cu mainile perna sub cap, dormind ghemuit pe pamantul gol. Asa a schitat in creion, parintele Savatie, portretul unui sfant: fara casa, fara pat, fara perna, dormind sub cerul gol, pe pamantul gol. Iar faptul ca sfantul nu are nici macar fata, este dovada suprema a smereniei acestuia, care nici pe sine nu se vede, in toata splendoarea harului lui Dumnezeu, nici altuia nu ii arata comoara pogorata de Sfantul Duh asupra-i. Cat de impotriva cursului vremii, si al firii oamenilor, este acest fel de a fi al unui sfant, acest fel de a se face placut Domnului, acest fel de a se lepada de toate, pentru a-si iubi, fara desarte legaturi materiale, Dumnezeul, si semenii! Nebun pare in fata Lumii si a oamenilor acest fel de a fi! Dar cat de nebun pare a fi in ochii Domnului felul de a trai al oamenilor! Caci “intelepciunea lumii acesteia nebunie este inaintea lui Dumnezeu… Domnul cunoaste gandurile inteleptilor, ganduri din care este alcatuita carturaria lor, ca sunt desarte" (I Cor. 3, 19, 20). (Jianu Liviu-Florian)

[ory]

" Zis-a cel nebun intru inima sa, nu exista Dumnezeu !..." Este clar ca acest cuvant reprezinta nesabuinta, neinteleptire, numai in aceste sensuri este acest cuvant amintit in Sf.Scriptura.
Si totusi, de ce nu se pomeneste nimic despre bolnavii psihici, care, reprezinta, de altfel, un subiect extrem de delicat si ar fi foarte interesant sa fie abordat din punct de vedere spiritual, religios.