![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
#2
|
||||
|
||||
![]()
O fi la tine pace toamna, draga Ilie, dar aici in Capitala nici cand asa ceva. Noroc cu parcul din apropiere ce nu stiu cat va mai fi, dar sper sa fie cate zile oi mai avea. Oricum , cam toate cele patru anotimpuri au farmecul si frumusetea lor, dar ce pacat ce le-am dat peste cap prin nesabuinta noastra in administrarea acestui manunat Pamant , daruit cu atata dragoste de Bunul Dumnezeu.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#3
|
||||
|
||||
![]()
Primavara este simbolul INVIERII Domnului Hristos! De ce? Dupa ce a trecut "inghetul" si "moartea" naturii, vine "invierea" ei... Totul se ridica si se jertfeste fiecare crenguta, fiecare floare sa aduca BUCURIE lui Dumnezeu ca asculta de glasul Lui, sa aduca BUCURIE oamenilor... Natura creata de Dumnezeu in cele 6 zile ale Facerii Lumii este simbolizata prin aceasta "primavara" cand toata natura "ia viata", totul inverzeste... culoarea verde -> simbolul vietii!!!
Cat de minunate-s lucrurile Tale, Doamne, toate cu INTELEPCIUNE le-ai facut!!! |
#4
|
|||
|
|||
![]()
imi place iarna ca avem zapada :)
|
#5
|
|||
|
|||
![]()
Primavara e asociabila cu tineretea si învierea.
|
#6
|
|||
|
|||
![]() ![]() |
#7
|
|||
|
|||
![]()
Mie vara imi place ca sunt fructe ,flori multe dar iarna o intrece un pic ptr ca e anotimpul colindelor si ca inca ne mai putem bucura de zapada...
|
#8
|
|||
|
|||
![]()
I
Sus prin crangul adormit, A trecut in taina mare, De cu noapte, risipind Siruri de margaritare Din panere de argint, Stol balai De ingerasi Cu alai De toporasi. Primavara, cui le dai? Primavara, cui le lasi? II Se-nalta abur moale din gradina. Pe jos, pornesc furnicile la drum. Acoperisuri vestede-n lumina Intind spre cer ogeacuri fara fum. Pe langa garduri s-a zvantat pamantul Si ies gandacii-Domnului pe zid. Ferestre amortite se deschid Sa intre-n casa soarele si vantul. De prin balcoane Si coridoare Albe tulpane Falfaie-n soare. Ies gospodinele Iuti ca albinele, Parul le flutura, Toate dau zor. Unele matura, Altele scutura Colbul din patura Si din covor. Un zarzar mic, in mijlocul gradinii, Si-a rasfirat crengutele ca spinii De frica sa nu-i cada la picioare, Din crestet, valul subtirel de floare. Ca s-a trezit asa de dimineata Cu ramuri albe µ si se poate spune Ca-i pentru-ntaia oara in viata Cand i se-ntampla-asemenea minune. Un nor sihastru Si-aduna-n poala Argintul tot. Cerul e-albastru Ca o petala De miozot. III Soare crud in liliac, Zbor subtire de gandac, Glasuri mici De randunici, Viorele si urzici... Primavara, din ce rai Nevisat de pamanteni Vii cu mandrul tau alai Peste cranguri si poieni? Pogorata pe pamant In matasuri lungi de vant, Lasi in urma, pe campii, Galbeni vii De papadii, Balti albastre si-nsorite De omat topit abia, Si pe dealuri mucezite Araturi de catifea. Si pornesti departe-n sus Dupa iarna ce s-a dus, Dupa trena-i de ninsori Asternuta pe colini... Drumuri nalte de cocori, Calauzii cei straini, Iti indreapta an cu an Pasul tainic si te mint Spre tinutul diafan Al campiilor de-argint. Iar acolo te opresti Si doar pasul tau usor, In omat stralucitor, Lasa urme viorii De conduri imparatesti Peste albele stihii... Primavara, unde esti? Autor: George Toparceanu |
#9
|
|||
|
|||
![]()
Zarile, de farmec pline,
Stralucesc in luminis; Zboara mierlele-n tufis Si din codri noaptea vine Pe furis. Care cu poveri de munca Vin incet si scartaind; Turmele s-aud mugind, Si flacaii vin pe lunca Haulind. Cu cofita, pe-ndelete, Vin neveste de la rau; Si cu poala prinsa-n brau Vin cantand in stoluri fete De la grau. De la garla-n palcuri dese Zgomotosi copiii vin; Satul e de vuet plin; Fumul alb alene iese Din camin. Dar din ce in ce s-alina Toate zgomotele-n sat, Muncitorii s-au culcat. Linistea-i acum deplina Si-a-nnoptat. Focul e-nvelit pe vatra, Iar opaitele-au murit, Si prin satul adormit Doar vreu cane-n somn mai latra Ragusit. Iat-o! Plina, despre munte Iese luna din bradet Si se nalta,-ncet-incet, Ganditoare ca o frunte De poet. |
#10
|
|||
|
|||
![]()
Sclipea pe zid soparla de smarald,
Se aplecau deasupra tamaiosii, Arama tremura in aer cald Pe nucii galbeni si pe vite rosii. Ca intr-un port sub viile-n terase, Cu soare-n panze anul ne uitase. Reinflorea pe dealuri liliacul, Si piersica prin foi se rumenea Si vara iar isi deschisese sacul Belsugului, si rodul nu palea, Si-n suflet zilele de jar ca-n sita Suflau o fericire aurita Mai staruiau pe ceruri randunele, Mai guruiau hulubii prin paduri, Privighetori spargeau clestar de stele, Dar cu zabranic de taceri in jur, Cu melodii sunand a altadata, Si vorba ta si-a mea sta descantata. Ce-a dat de-a dezlegat ce se legase? Cum s-a facut ca vremea ne-a venit? Ca pasari, pomi ca panze de matase Umflate-n vantul iernii au pornit, Ca a brumat, si nu cum ninge luna, Ca toamna ni s-a dus pe totdeauna. |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
"Fiul Omului" - "Cel Vechi de zile" Daniel 7,13 | georgeval | Din Vechiul Testament | 25 | 25.10.2016 06:31:20 |
Ce considerati despre "Misquoting Jesus"/"Forged" de Bart Ehrman | Ciprian Mustiata | Teologie si Stiinta | 8 | 19.12.2012 16:12:08 |
Am nevoie de "putin" ajutor ! - Va rog nu treceti "peste" - Nu am liniste de o luna! | valentinalogo | Preotul | 28 | 06.06.2010 07:26:42 |
|