despre tatuaje, piercinguri,etc/

[nume]

As vrea si eu sa ma spovedesc, dar nu stiu cum sa fac. Ce am eu sa spun ar dura peste o ora numai ca sa enumar,n-ar avea timp, nici rabdare sa asculte tot ce am eu de spus, si m-ar opri mereu,cand eu am atatea chestii de zis... Cand ma gandesc ce morala imi face pt niste pacate infime fatza de ce pacate nu i-am spus...cred ca daca i-as spune tot ce mi-a fost rusine sa-i spun,m-ar da afara din biserica... Plus ca mi-ar fi foarte greu sa spun asemenea pacate unui preot pe care-l vad in fiecare duminica...

[ory]

Sincer,eu nu cred ca,cu spovedania si Impartasania ai impacat cerul,pai ar fi tare simplu.Si suna simplu!Ei bine,spovedania presupune pocainta,iar pocainta presupune indreptarea faptelor...si asa impaci Cerul.Dar,fiindca intotdeauna exista un dar,ce te faci cand a ura cu inversunare consideri ca nu este pacat,fiindca o faci pentru Domnul,pentru considerentele tale religioase care nu sunt conforme cu ale pacatosului pe care-l urasti,si-ti mai permiti si sa-l ranesti...ca de,esti sluga Domnului.
Pacatul este relativ,sau cel putin a devenit relativ,in tot acest amalgam de bine si rau,tot mai adesea interpretabil.Toata lumea pune accent pe aceste indeletniciri religioase,mai mult decat pe moralitatea omului in sine.Un om moral poate sa fie mai cu precadere credincios si atent cu semenii,decat un om doar credincios,care mai considera si etica o amagire.
Este discutabil,oricum,iar eu stiu ca nu ma incadrez in astfel de discutii profunde,nu la ora aceasta.

[patinina34]

În prealabil postat de nume

As vrea si eu sa ma spovedesc, dar nu stiu cum sa fac. Ce am eu sa spun ar dura peste o ora numai ca sa enumar,n-ar avea timp, nici rabdare sa asculte tot ce am eu de spus, si m-ar opri mereu,cand eu am atatea chestii de zis... Cand ma gandesc ce morala imi face pt niste pacate infime fatza de ce pacate nu i-am spus...cred ca daca i-as spune tot ce mi-a fost rusine sa-i spun,m-ar da afara din biserica... Plus ca mi-ar fi foarte greu sa spun asemenea pacate unui preot pe care-l vad in fiecare duminica...

Stii , e greu la inceput, sa ca si orice nou-inceput de strada pe cre nu o cunosti.
Cand mergi la spovedanie, tu nu vorbesti cu preotul preotul este doar un mijlocitor intre tine si Dumnezeu.
Ceea ce multi nu stiu, este ca la spovedanie, tu nu te duci sa-i spui preotului ca in ziua cutare ( de ex) te-ai dus cu cutare si ati facut cutare si cutarica.
Tu ceea ce trebuie s aspovedesti este fapta ta, lasind orice alta persoana la o parte, deorece fiecare are sufletul sau pentru care da socoteala.
In general, cind e vorba d eo perioada lunga fara spovedanie, e foarte bine sa mergi la o manastire, acolo, cu post inainte si sa sa-ti scrii pe o hirtie ceea ce-ti mintesti, fara a lasa nimic afara, abia apoi faci spovedania.
Exista un alt tip de spovedanie, pe care l-a facut si sotul meu: in trepte. Adica tu iei o peroada de timp, cronologic si mergi la spovedit - nu primesti impartasanie, ins nu mai repeti greselile pe care le-ai marturisit deja.
Apoi treci la o alta perioada etc pina ai terminat.
Procesul va dura poate si o luna, insa cit mai des, atit mai bine asta in afara manastirii. In manastire citeva zile probabil.
Cind ai termiant cu totul, atunci vei primi si impartasania, daca preotul ti-o da. Oricum ti se va comunica ce va trebui sa faci.

Cea ce este extrem de important este faptul ca nu trebuie sa-ti tii pacatele, deoarece cite vei tine pe pamint vor fii tinute si in cer, iar cite vor fii dezlegate pe pamint, dezlegate vor fii si in cer.

Trebuie doar sa te urnesti din loc si sa cauti salvarea sufletului tau.
Dupa tot procesul, vei vedea cit te vei simti de usurat, bine si fericit.

Cit depsre tatuaje/ piercing - in biblie zice sa nu scrii pe piele, indifirent de motiv, pentru ca omul este facut dupa asemanarea si chipul lui Dumnezeu.
Deci trebuie respectata, ca un dar de la Dumnezeu.

Oricum acum a trecut moda asta nebuna si cine are tatuaj nu stie cum sa-l scoata, ca ramine urma.

[costel]

Draga ortodox4life, inteleg destul de bine ce ai spus. Ceea ce doresc eu sa spun e ca lepadarea de credinta nu se face prin faptul ca am un tatuaj. Dupa cum nici dovada credintei mele nu sta in faptul ca am la gat o cruce. Totul sta in relatie. Dumnezeu este personal si-mi cere sa vorbesc cu El.

Eu nu fac un indemn ca oamenii sa-si faca tatuaje, ci doresc sa arat ca cel care, poate luat de valul tineretii, si-a facut un tatuaj, nu inseamna ca este predestinat spre chinurile vesnice, atat timp cat se roaga.

Legat de faptul ca un om care are pe trup un tatuaj, nu mai poate face din trupul sau un templu al Duhului Sfant, e gresita afirmatia. Crede cu adevarat, si asa vei intelege ca "cele ce sunt cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu". Oare sa fie Dumnezeu limitat in puterea Sa de un tatuaj? Oare sa-l uite Dumnezeu pe un om pentru ca si-a facut un tatuaj? Asta se poate intampla la noi. Dumnezeu ii respecta omului liberatatea. Il mentine in existenta chiar si atunci cand face lucruri contrare voii Sale. Dar atunci cand omul paraseste nefirescul, pacatul, Dumnezeu ii ieste in intampinare, asa cum Tatal iese in intampinarea Fiului Risipitor.

[ortodox4life]

Tot ce am vrut sa spun este ca tatuajul este un pacat.Da,dupa cum spui si tu,cel care se roaga,se spovedeste si cere iertare cu pocainta,Dumnezeu il va ierta.

[windorin]

Nu cred ca voi putea vreodata sa vad tatuajul altfel decat ca o mutilare a chipului lui Dumnezeu din om, o manifestare a singuratatii si plictiselii persoanei in cauza, a lipsei unui sistem de valori bine pus la punct, etc.

Cu toate acestea, imi vine in minte intrebarea: Daca un om plin de tatuaje se converteste, in inima lui, si vine la Biserica, spre a vorbi cu preotul, spre a cauta insetat pe Dumnezeu, cum l'am primi? Cum l'ar primi preotul? Cum l'ar primi babele? Cum l'am primi noi insine? Cum l'am privit? S'ar simti oare iubit si ar fi oare primit cu bucuria intoarcerii fiului risipitor. Adesea suntem "Fiul cel Mare", care ne mahnim profund pentru bucuria lui Hristos si a altora pentru intoarcerea unui om pierdut, a unui tatuat, puscarias, pedofil, etc.

Oare o eroare de moment sa stigmatizeze pe viata un om?
Doar spunem adesea "pacatele tineretilor si ale nestiintei mele, nu le pomeni, Doamne".