Nedumerire clownofuga. :)

Doamne ajuta.
Mihnea, de ce, primele dati cind a fost adus un clown la Liturgie de catre Card. Schonbrunn si altii de acelasi gand, nu s-a trezit nimeni sa dea afara clownul (politicos, desigur, omul era probabil sub contract; fiind, cine stie si ateu/agnostic, ca majoritatea occidentalilor, nu dadea doi bani pe solemnitatea relatie cu Dumnezeu, ca e personala sau liturgica)?
Si daca ii intrebi pe ateii de bun-simt ai acestui forum, anume FlaviusM sau Dumitru73, iti vor spune ca daca ar admite si ei existenta lui Dumnezeu, cu necesitatea cea mai clara rezulta ca actul rugaciunii sau orice ritual religios este si trebuie sa fie plin de solemnitate si de respectul datorat Facatorului si Mantuitorului. Nu ne rugam in bataie de joc!
Eu nu cred in Biserica post-Mediolanum, post-Nicaea si, mai ales, post-Tessaloniki, si nici in Prezenta Reala. Pur si simplu, imi este imposibil. Dumnezeu mi-e martor ca am incercat, o stii si tu, mai bine decit altii, dar pur si simplu credinta eclesial-euharistica, fie ea catolica, ortodoxa, etc., imi este imposibila. Sunt ca si fratele iustin 10, dar cu cativa pasi mai departe (cred ca adaugi in minte "pasi mai departe spre iad" :) ): la mine "credinta" inseamna de fapt, "incredintare intelectuala asupra Dumnezeirii", nu ce simtiti/definiti tu si altii de un gand ca fiind credinta. De asta am parut instabil tie si altora: pur si simplu eu doar ciopleam/customizam propria credinta, pina ce am simtit ca forma finala, pe care o cred si profesez acum, este ce mi se potriveste. Insa chiar si eclesiosceptici ca mine sau atei ca sus-numitii nu am accepta intruziunea hazului lumesc si a bascaliei in actul solemn al relatiei, personale sau eclesiala omului cu Tatal sau si Creatorul a tot ce exista.
Nu cumva oamenii nu s-au impotrivit la o asa cretinitate, pentru ca supusenia fata de Eclesie le-a fost prea adinc bagata in sange, secole de-a randul? Si observa ca daca cu doar un secol, sau chiar 50 de ani, inainte, cuiva i-ar fi venit ideea, nu mai zic sa o fi pus in practica, sa aduca clovni la Liturgie, ar fi fost probabil, si pe buna dreptate, dus la nebuni sau excomunicat. Dar deh, de asta eu am imaginea mentala asupra istoriei Bisericii/crestinismului, de genul "stadion urias pe care masele sunt talazuite orbeste de liderii lor, inclusiv in directii contrare/incompatibile/autocontradictorii". Deh, odata aglutinati sub steag, nu mai conteaza pentru oile umane/credinciosi, daca Institutia se contrazice pe sine. Doar e mantuitoare, nu conteaza daca se poarta ca un betivan care isi suduie amarnic copiii seara, iar dimineata le da bomboane, sau invers.
Fii pe pace, sunt obiectiv: altii sunt la fel de ametiti institutional, cu "saptamina de rugaciune ecumenica".
Intrebarea ramine: de ce nimeni nu a luat atitudine? Sa il fi dat afara pe clown, eventual si pe cardinal/episcop, si sa aduca oameni normali sa slujeasca?