Adopta un om din iad

[Mihailc]

Realitatea duhovnicească a intervalului dintre moarte și Înviere/judecată este infinit mai complexă decât narațiunile despre ea. Dacă ne lăsăm copleșiți de litera narațiunii, eșuăm rapid în mitologie folclorică și imaginar antropometric.

Până una, alta avem un mormânt gol, mormântul Domnului, pe seama căruia putem avea nădejde că nimic nu e imposibil. N-avem noi unități de măsură pentru dragostea și mila lui Dumnezeu. Până la Judecată spațiul dintre damnare și libertate încă mai poate fi parcurs, însă cum se face asta și în ce condiții, ne scapă. Ce știm este faptul că grija Bisericii pentru mădularele sale trece peste limitele morții, fiindcă și Hristos, capul ei, a trecut aceste limite. Și Biserica îl urmează pe Hristos, atât în moarte cât și în înviere.
Nu avem certitudini că cineva mai poate fi salvat după ce aparențele îl dau ca pe un candidat la suferința veșnică. Dar avem credință, nădejde și dragoste, cele mai eficiente puteri ale omului.
Să nu ne asemănăm fariseilor și să pecetluim mormântul Domnului pentru că așa scrie în tradiția noastră, a voastră sau a altcuiva. Mântuirea nu e o destinație de vacanță veșnică ci o cale nesfârșită spre unirea cu Dumnezeu. De-aia o pierdem și o câștigăm în fiecare clipă, pentru că e o realitate dinamică nicidecum un premiul pentru bună purtare.
Încă ceva.... dacă urmărim cu disperare doar propria mântuire avem toate șansele să o ratăm. Biserica ne învață că ne mântuim unii pe alții împărtășind Viața din același potir, potirul Dragostei. De aici realitatea adâncă că ne mântuim unii pe alții, nu pe cont propriu, de aici și miza soteriologică a căsătoriei, prieteniei, înrudirii duhovnicești. Asumarea mântuirii celuilalt trece dincolo de moarte, adică dincolo de orice limită... fiindcă dragostea nu cade niciodată.

În prealabil postat de Mihailc

Realitatea duhovnicească a intervalului dintre moarte și Înviere/judecată este infinit mai complexă decât narațiunile despre ea. Dacă ne lăsăm copleșiți de litera narațiunii, eșuăm rapid în mitologie folclorică și imaginar antropometric.

Până una, alta avem un mormânt gol, mormântul Domnului, pe seama căruia putem avea nădejde că nimic nu e imposibil. N-avem noi unități de măsură pentru dragostea și mila lui Dumnezeu. Până la Judecată spațiul dintre damnare și libertate încă mai poate fi parcurs, însă cum se face asta și în ce condiții, ne scapă. Ce știm este faptul că grija Bisericii pentru mădularele sale trece peste limitele morții, fiindcă și Hristos, capul ei, a trecut aceste limite. Și Biserica îl urmează pe Hristos, atât în moarte cât și în înviere.
Nu avem certitudini că cineva mai poate fi salvat după ce aparențele îl dau ca pe un candidat la suferința veșnică. Dar avem credință, nădejde și dragoste, cele mai eficiente puteri ale omului.
Să nu ne asemănăm fariseilor și să pecetluim mormântul Domnului pentru că așa scrie în tradiția noastră, a voastră sau a altcuiva. Mântuirea nu e o destinație de vacanță veșnică ci o cale nesfârșită spre unirea cu Dumnezeu. De-aia o pierdem și o câștigăm în fiecare clipă, pentru că e o realitate dinamică nicidecum un premiul pentru bună purtare.
Încă ceva.... dacă urmărim cu disperare doar propria mântuire avem toate șansele să o ratăm. Biserica ne învață că ne mântuim unii pe alții împărtășind Viața din același potir, potirul Dragostei. De aici realitate adâncă că ne mântuim unii pe alții, nu pe cont propriu, de aici și miza soteriologică a căsătoriei, prieteniei, înrudirii duhovnicești. Asumarea mântuirii celuilalt trece dincolo de moarte, adică dincolo de orice limită... fiindcă dragostea nu cade niciodată.

Pot sa traiesc cu acesta explicatie,fie ca o impartasesc sau nu in totalitate,dar este generoasa ca si idee,inteligenta ca si argumentatie si profunda in ceea ce priveste esenta problemei.Cu multumiri,de la unul caruia de data asta nu i-a placut doar titlul :)

[Lucian008]

În prealabil postat de Scotland The Brave

,,Tainele nu se aplica decat celor vii, asa ca Dumnezeu ii poate scoate din Iad ptr rugaciunile celor vii, dar nu ii va boteza, spovedei, impartasi sau aplica nici o alta Taina.".Trecem peste faza sesizata si ridic intrebarea:cum iti dai seama ca demersul,de a se muta un suflet din Iad in Rai, a avut efectiv loc?

Intr-o postare anterioara am spus: Nu iti dai seama. Asa cum nu iti dai seama nici cand moare cineva unde ajunge. Exista doua exceptii:
1. Daca Dumnezeu ii reveleaza cuiva starea celui adormit
2. Sfintii prin diferite semne: neputrezirea trupului, moaste cu miros placut de mir, minuni savarsite, lucarari de induhovnicire (indiferent de forma) si viata curata, fapte deosebite pentru apararea dreptei credinte, jertfirea vietii ptr credinta etc

[catalin2]

În prealabil postat de spre_rasarit

Eu nu sunt Grigorie si mie nu mi-a spus nimeni nimic. De asemenea ne putem, ruga la Iisus sa-i boteze pe cei nebotezati. Pana la urma IIsus decide ce sa faca si nu vad pacatul unde este.Stiu pe cineva care a zis formula de botez pentru cei nebotezati cu specificarea daca Dumnezeu considera ca e bine sa se faca acest botez si daca nu au mai fost botezati. Apoi am inteles ca Maica Domnului i-a spus sa se faca preot.

Problema e ca nu exista botez dupa moarte, ar mai ramane sa se si casatoreasca sau alta Taina. Nici macar pentru copii morti nu se poate face botez dupa moarte.

[Lucian008]

În prealabil postat de Doriana

Problema e ca jertfa lui Hristos nu mai este vizibila din cauza prea multor lucruri care vin pe langa ea. Acesta este dezavantajul unei invataturi prea stufoase: te face sa-ti muti privirea de la scop, pierzandu-te printre detalii.

Unde in BO jertfa, care are rolul central alaturi de Inviere, nu este vizibila? Scopul e mantuirea. Invatatura de credinta poate fi citita in cateva ore din catehist. Aprofundarea e intradevat complexa si voluminoasa. Dar oare la protestanti nu stau la fel lucrurile ptr cercetarea Scripturii?

În prealabil postat de Doriana

Dar unii ortodocsi reusesc sa vada ce este dincolo de aceste invataturi, anume pe Hristos, Sursa mantuirii noastre, Cel care s-a sacrificat in locul nostru, fiind ucis ca un talhar de rand, care a fost de la inceput si care ramane in veci iubitor de oameni si Mantuitor.

Aici va inselati cel mai rau. Pe orice ortodox (nu doar unii), dar pe absolut orice ortodox il intrebati ptr ce a venit Hristos in lume, ca va raspunde ca a venit pentru a ne mantui. Si cum ne-a mantuit? Prin jertfa de pe cruce si prin inviere. Pot sa spuna alte prostii, dar aici raspunsul va fi invariabil acesta.

[glykys]

Pacat... era un topic frumos.

[Lucian008]

În prealabil postat de glykys

Pacat... era un topic frumos.

Si de ce nu mai e? E normal ca oamenii sa isi spuna parerile, chiar uneori nu coincid. Atat timp cat sunt argumnetate si nu este nimeni jignit, nu cred ca este o problema.

[spre_rasarit]

Evanghelia lui Nicodim arata ca IIsus a aplicat taina botezului lui Adam mort de 5500 de ani, lui Abraham, David, Ieremia si la altii.

În prealabil postat de Scotland The Brave

,,Tainele nu se aplica decat celor vii, asa ca Dumnezeu ii poate scoate din Iad ptr rugaciunile celor vii, dar nu ii va boteza, spovedei, impartasi sau aplica nici o alta Taina.".Trecem peste faza sesizata si ridic intrebarea:cum iti dai seama ca demersul,de a se muta un suflet din Iad in Rai, a avut efectiv loc?

În prealabil postat de spre_rasarit

Evanghelia lui Nicodim arata ca IIsus a aplicat taina botezului lui Adam mort de 5500 de ani, lui Abraham, David, Ieremia si la altii.

Ai un suflet bun Rasarit.Interesant si chiar frumos ce ai postat dar BO,din care faci tu parte,o considera apocrifa.Un motiv ar fi ca il transforma pe Pilat intr-un nevinovat.Ideea ta,desi(repet)de admirat,genereaza asemenea dileme teologice de nici un conciliu sau dogmatica nu le va mai rezolva vreodata.Oricum la cate aspecte indoielnice(ca sa fiu bland)se posteaza pe aici tu esti chiar inocent cu propunerea ta.Si sincer.Probabil asta va conta cel mai mult in fata lui Dumnezeu si nu validitatea propunerii in sine.

[spre_rasarit]

As vrea sa am suflet bun.
Oricum apocrifa nu inseamna falsa. Inseamna ca nu are importanta necesara includerii in Biblie.De asemenea avem icoane cu IIsus scotand pe Adam si Eva din mormant si sfaramand portile iadului.