Biserica si Psihologia

[AlinB]

În prealabil postat de dobrin7m

Cunosc un preot foarte bun, are trei copilasi si a supravietuit cu mare greutate dintr-un salar de 500 lei pe luna. da, 500 lei la o parohie dintr-un sat de pe langa Iasi. Noroc cu parintii lor care i-au sustinut cum au putut. In final slujeste in Grecia unde este platit cat de cat mai corespunzator.

La sat lucrurile sunt mai simple, ai si o bucata de pamant care o lucrezi, ca si preot ai si ceva mai mult timp liber, poti sa mai rogi sa te ajute cate un om din sat.
In plus, nu cred ca salariul unui preot este doar 500RON.

Sigur, situatia nu e una de invidat, dar mi-e greu sa cred ca Dumnezeu i-a spus ca ii rezolva problemele financare daca emigreaza si tocmai in Grecia, o tara care e pe marginea prapastiei.

Aveti idee ce sume vehiculeaza un cabinet psihologic? mai ales aici in occident?

De ce compari salariul lui preot de tara din Romania, cu cel al unui psiholog din occident?
Crezi ca psihologii de la noi castiga atat de mult?

PS. Dragilor am lipsit ca m-am pricopsit cu o pneumonie lobara dreapta de toata frumusetea.

Sanatate :)

[Decebal]

Antonia, eu mă refeream în special având în vedere cum se făcea şcoală înainte de a pune şmecherii de după revoluţie ghiara lor satanică pe sistemul de educaţie. Dacă ai fi citit mai mult ce părere am eu despre actualul (şi deja de anişori buni) sistem de educaţie ai fi înţeles. Înainte, şi chiar şi acum, totuşi în domeniile medicină şi ştiinţe se munceşte cu mult mai mult decât în domeniul teologiei. Atât înainte de a practica profesia cât şi după şcoală sau şcoli.


Te rog să mă scuteşti de seminariştii "văzători cu duhul". :)))) Mă faci să râd pur şi simplu. Dar ce te face pe tine să crezi că în religie, teologie contează numai rugăciunea şi tot felul de "vederi" şi "văzători"? Eu cred că tu nu înţelegi cât este de greu de fapt, chiar şi în contextul apartenenţei la Biserică, pentru un om ca într-adevăr duhul să omoare litera. Nu este chiar aşa de uşor cum crezi dumneata să ajungi la Duh.

Dacă citeşti ce scria sf Ioan Gură de Aur cu privire la preoţie, ce taină mare era, cât de mult s-a ferit considerându-se nevrednic, spre deosebire de felul în care se aruncă şi s-au aruncat tot felul de tinerei sau mai puţin tinerei la preoţie îţi vine să te cruceşti. Marii sfinţi ai Bisericii nu au avut atitudinea faţă de preoţie pe care o propagă clericaliştii şi obedienţii lor slugarnici, tăcuţi şi cuminţei. Băieţaşii ăştia se aruncă la preoţie de parcă ar fi stat o viaţă întreagă în umbra lui Dumnezeu; Sfinţii Părinţi erau mai modeşti, mai precauţi, mai conştienţi, mai respctuoşi, mai evlavioşi spre deosebire de inconştienţii ăştia "văzători cu duhurile" care se cred mari teologi după câţiva ani de studii făcuţi şi ăia cum se fac.


În ce priveşte psihiatria, nu aveam în vedere părţile extreme despre care vorbeşti dumneata. Şi ipoteza pe care ai prezentat-o nu se prea susţine, că nu cred că era respectivul obligat să meargă să facă astfel de destăinuiri la spitalul de psihiatrie. Totuşi, până una alta, dincolo de multe feluri ilegale şi perverse în care poate fi folosită psihiatria, totuşi pentru anumiţi oameni a fost şi este necesară, şi va fi în continuare, pentru ca să îşi amelioreze bolile, că de vindecare este mai greu de vorbit; cel puţin după ciunoştinţele mele, nu se prea vorbeşte de vindecare în psihiatrie, mai mult de ameliorare şi de o anumită ţinere sub control a lucrurilor, pentru ca să nu se ajungă la chestii mult mai grave. În schimb psihologia are cred mai multe perspective pentru că nu se ocupă doar de patologii.

[AlinB]

În prealabil postat de dobrin7m

Eu nu spun ca e tedentios pentru ca niciodata nu vom putea compara Biserica deci preotul cu cabinetul unui psiholog, nici la propriu nici la figurat.
Sigur ca e normal sa platesti pentru un serviciu, eu nu am spus altceva ci am spus ca se profita da suferintele sufletesti ale oamenilor pentru a se face bani grei. Niciodata preotul nu va face bani grei pentru el insusi din slujirea sa in cadrul Bisericii. Nu uitati ca banii dati la Biserica merg in vistieria bisericii nu in buzunarul preotului

Probabil ca nu stii cum functioneaza sistemul.

Treaba e cam asa: preotul primeste o parahie, primeste salariu si in functie de cat de mare e parahia si probabil si in functie de evaluarea starii financiare din zona, e obligat sa dea o anumita contributie din contributiile enorioasilor, o suma fixa + eventuale alte contributii care se mai cer ocaziona (Catedrala stim noi care, etc.).
Restul, ce ramane, in functie decat reuseste sa fie el de convingator vizavi de donatii, raman la el.
Si in multe cazuri, parohii de oras in special, sunt bani care nu sunt putini, dar chiar si la tara sunt preoti care nu o duc deloc rau.

pe cand banii dati la un cabinet psihologic merg exclusiv in buzunarul psihologului.

Si inca ceva: preotul plateste zero impozit pe acei bani din donatii, psihologul cca. 23% impozit pe absolut tot ce taxeaza, plateste chiria la sediu + utilitatile aferente (preotii la tara au locuinta gratuita + utilitati).

Si la noi cel putin, nu cred ca sunt atat de frecventati, de obicei romanul cu probleme ajunge mai degraba la prieteni (daca are), la preot (daca e credincios) si abia in ultimul stadiu, ala care depaseste atributiile psihologului, ajunge la ..psihiatru si terapie de soc.

In plus, e bine sa subliniem un lucru, a fi preot duhovnic are doua aspecte: cel spiritual, aceea de a acorda iertarea de pacate, canoane pentru indreptare si cel psihologic/duhovnicec care se aseamana pe undeva cu activitatea psihologului.

Desi iertarea pacatelor o au TOTI preotii prin hirotonie, celalat variaza de la caz la caz, depinde cat de mult a crescut el duhovniceste si ca om.
Orice preot iti poate da dezlegarea, dar nu orice preot are rabdarea si abilitatea de a sapa in adancimile tale sufletesti.

Din punctul asta de vedere, un psiholog bun, daca e si credincios, nu tributar unor teorii aiuristice despre structura omului, poate ajuta chiar mai mult decat un preot care se uita mai degraba in buzunarul decat in sufletul omului.

[sophia]

"Orice preot iti poate da dezlegarea, dar nu orice preot are rabdarea si abilitatea de a sapa in adancimile tale sufletesti."

Un mare adevar! Aici este problema.

În prealabil postat de Decebal

Antonia, eu mă refeream în special având în vedere cum se făcea şcoală înainte de a pune şmecherii de după revoluţie ghiara lor satanică pe sistemul de educaţie. Dacă ai fi citit mai mult ce părere am eu despre actualul (şi deja de anişori buni) sistem de educaţie ai fi înţeles. Înainte, şi chiar şi acum, totuşi în domeniile medicină şi ştiinţe se munceşte cu mult mai mult decât în domeniul teologiei. Atât înainte de a practica profesia cât şi după şcoală sau şcoli.

Cu teologia se intampla ceva nefiresc. Opinia publica trebuie sa intervina in mod constructiv pentru a o ajuta. De ce? Pentru ca in urma presiunilor politice, trebuie sa formeze preoti mai toleranti (cu pacatul si cu ereziile) si mai moderni, cu idei ecumeniste. Asadar, teologia patristica si marii ei traitori sunt marginalizati si sunt inlocuiti cu ,,teologie'' noua si oameni noi cat mai docili.

În prealabil postat de Decebal

Te rog să mă scuteşti de seminariştii "văzători cu duhul". :)))) Mă faci să râd pur şi simplu. Dar ce te face pe tine să crezi că în religie, teologie contează numai rugăciunea şi tot felul de "vederi" şi "văzători"? Eu cred că tu nu înţelegi cât este de greu de fapt, chiar şi în contextul apartenenţei la Biserică, pentru un om ca într-adevăr duhul să omoare litera. Nu este chiar aşa de uşor cum crezi dumneata să ajungi la Duh.

Inainte-vederea e un dar al Duhului Sfant si e intr-adevar pagubos sa tanjim dupa daruri mari, insa Duhul Sfant se poate cobori adesea peste noi sa ne lumineze. Daca nu se coboara Duhul Sfant, se coboara duhurile rele si ne insufla idei gresite. Asadar, eu nu m-am referit la darul inainte-vederii, ci la castigarea pacii divine in suflet si la intelepciunea primita in dar de la Dumnezeu. Eu am spus ,,Litera omoara duhul.", nu invers. Scopul vietuirii noastre pe pamant este dobandirea Duhului Sfant.'' (Serafim de Sarov) Sa incercam sa ne abtinem de la pacate cu vorba, cu gandul si cu fapta si sa-i iertam pe toti si sa vedem ca e posibil sa simtim acea pace divina in suflet.

În prealabil postat de Decebal

Dacă citeşti ce scria sf Ioan Gură de Aur cu privire la preoţie, ce taină mare era, cât de mult s-a ferit considerându-se nevrednic, spre deosebire de felul în care se aruncă şi s-au aruncat tot felul de tinerei sau mai puţin tinerei la preoţie îţi vine să te cruceşti. Marii sfinţi ai Bisericii nu au avut atitudinea faţă de preoţie pe care o propagă clericaliştii şi obedienţii lor slugarnici, tăcuţi şi cuminţei. Băieţaşii ăştia se aruncă la preoţie de parcă ar fi stat o viaţă întreagă în umbra lui Dumnezeu; Sfinţii Părinţi erau mai modeşti, mai precauţi, mai conştienţi, mai respctuoşi, mai evlavioşi spre deosebire de inconştienţii ăştia "văzători cu duhurile" care se cred mari teologi după câţiva ani de studii făcuţi şi ăia cum se fac.

Da, preotia este o misiune, nu o functie oarecare. Implica o mare responsabilitate. Nu mai vorbi cu dispret despre darul inainte-vederii. E un dar al Duhului Sfant, iar hulirea lui e un pacat. Ti-o spun frateste.

În prealabil postat de Decebal

În ce priveşte psihiatria, nu aveam în vedere părţile extreme despre care vorbeşti dumneata. Şi ipoteza pe care ai prezentat-o nu se prea susţine, că nu cred că era respectivul obligat să meargă să facă astfel de destăinuiri la spitalul de psihiatrie. Totuşi, până una alta, dincolo de multe feluri ilegale şi perverse în care poate fi folosită psihiatria, totuşi pentru anumiţi oameni a fost şi este necesară, şi va fi în continuare, pentru ca să îşi amelioreze bolile, că de vindecare este mai greu de vorbit; cel puţin după ciunoştinţele mele, nu se prea vorbeşte de vindecare în psihiatrie, mai mult de ameliorare şi de o anumită ţinere sub control a lucrurilor, pentru ca să nu se ajungă la chestii mult mai grave. În schimb psihologia are cred mai multe perspective pentru că nu se ocupă doar de patologii.

Da, e deranjant faptul ca medicina poate fi atrasa si intr-o directie gresita, dar asta se intampla si din cauza pacatelor noastre. Eu as dori sa existe cat mai multi specialisti teologi care sa valorifice teologia patristica si psihologia crestina, cu accent pe valorile ortodoxe.

Da-i, romane, teologului cunostinte necesare de teologie patristica si de psihologie, da-i incredere, selecteaza cu grija preotii si vei avea un popor crestin.

Arunca, romane, cu noroi in preoti, invata-i ecumenismul si teologia moderna, spune-le sa fie mai toleranti cu pacatul, trimite-ti, romane, tinerii la psihologi atei si vei avea un popor pagan cu numele de crestin!

Societatea trebuie sa investeasca mai mult in educatie, daca vrea sa coopteze oameni deosebiti in acest domeniu.

[Decebal]

În prealabil postat de AlinB

In plus, e bine sa subliniem un lucru, a fi preot duhovnic are doua aspecte: cel spiritual, aceea de a acorda iertarea de pacate, canoane pentru indreptare si cel psihologic/duhovnicec care se aseamana pe undeva cu activitatea psihologului.

Desi iertarea pacatelor o au TOTI preotii prin hirotonie, celalat variaza de la caz la caz, depinde cat de mult a crescut el duhovniceste si ca om. Orice preot iti poate da dezlegarea, dar nu orice preot are rabdarea si abilitatea de a sapa in adancimile tale sufletesti.

Ţin să intervin pentru că văd că acest individ continuă să prezinte o imagine distorsionată, falsă a lucrurilor în ceea ce priveşte Biserica. În ceea ce priveşte preoţia, aceasta nu se limitează la aspectele pe care le prezintă acest individ. În primul rând, partea "spirituală", aşa cum o numeşte insul, nu se reduce şi nu s-a redus niciodată doar la iertare de păcate; ba dimpotrivă, dacă citim Noul Testament şi istoria Bisericii vedem că lucrurile au stat în fapt altfel. Preotul are în primul rând menirea de a fi un misionar al lui Hristos, de a propovădui evanghelia mântuirii şi de a aduce oameni la Hristos, la Dumnezeu şi la Biserică. Sarcina lui autentică este de a naşte oameni pentru împărăţia lui Dumnezeu, lucruri într-adevăr greu de priceput şi de acceptat pentru propagandiştii clericalismului şi a intereselor clasei clericaliste din interiorul Bisericii. Preotul are rol de luminător ("voi sunteţi lumina lumii"), nu este un simplu ascultător şi "iertător" de păcate. Datoria lui este de a lumina oamenii cu lumina lui Hristos şi a Duhului Sfânt, de a avea o atitudine ofensivă în sensul cuceririi oamenilor pentru împărăţia cerească. Asta înseamnă dezvoltarea spirituală şi morală a oamenilor în primul rând, adică o atitudine să-i zicem pozitivă, şi abia în al doilea rând preotul se ocupă de păcate. Şi asta pentru că în Biserica adevărată a lui Hristos accentul este pe mântuire, pe luminare, pe lucrare activă sub harul lui Dumnezeu pentru sporirea virtuţilor şi creşterea spirituală; în general creştinii, mă refer la creştinii adevăraţi, nu la spoiţii care au fost băgaţi în biserici cu grămada ca să împlinească planurile de dominaţie ale clericaliştilor, deci creştinii autentici nu mai păcătuiesc atât de mult, viaţa lor creştină nu este atât de mult "obsedată" de păcate, aşa cum este viaţa supuşilor clericaliştilor, ci dimpotrivă era şi este centrată pe mântuire, pe evitarea păcatelor, pe lupta cu ispitele, pe dezvoltarea morală şi spirituală. Aceasta este perspectiva şi învăţătura autentică a Evangheliei lui Iisus Hristos, spre deosebire de perspectiva conjuncturală, limitată şi falsă inevitabil prezentată de individul forumistic "AlinB". Rog deci pe cei care citesc să îşi formeze o părere cât mai adecvată şi mai autentică asupra unor chestiuni, iar nu să ajungă în eroare pe baza unor perspective greşite susţinute de tot felul de "specialişti".

[Decebal]

Antonia, îţi mulţumesc pentru răspunsuri, eu nu voi continua să replic la ce ai spus, însă remarc că ai o perspectivă cât de cât corectă asupra lucrurilor, însă nici nu am deocamdată ce să spun mai mult, iar pe de altă parte s-ar putea să ne îndepărtăm prea mult de subiectul discuţiei. Însă dacă voi avea ceva de spus ulterior voi răspunde. Am ţinut să spun totuşi aceste lucruri ca să nu rămâi cu impresia că aş ignora postările tale, ori ale altora.

În prealabil postat de Decebal

Antonia, îţi mulţumesc pentru răspunsuri, eu nu voi continua să replic la ce ai spus, însă remarc că ai o perspectivă cât de cât corectă asupra lucrurilor, însă nici nu am deocamdată ce să spun mai mult, iar pe de altă parte s-ar putea să ne îndepărtăm prea mult de subiectul discuţiei. Însă dacă voi avea ceva de spus ulterior voi răspunde. Am ţinut să spun totuşi aceste lucruri ca să nu rămâi cu impresia că aş ignora postările tale, ori ale altora.

Sa-I multumim lui Dumnezeu pentru toate.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de antoniap

Nu cred ca medicii psihologi sunt mai culti decat preotii.

Nici eu nu cred. De ce? Pentru că struţo-cămila există doar în mintea care compilează.
Pentru că preoţii, slavă Bunului Dumnezeu, există.
Pe când "medicii psihologi" nu există. Iar dacă nu există, atunci nu pot fi nici mai culţi nici inculţi. Întrucât nu există!

În realitate, însă, există şi subzistă:
1) medici, oameni cu pastile şi injecţii, din aceia cu halat alb sau verde sau bleu, numiţi psihiatri (nu psihologi)
2) psihologi (ăştia nu sunt medici), din aceia cu blugi şi tricou, ca mine, sau cu pălărie fistichie şi pipă, ca unii dintre haioşii mei colegi.
Noi, psihologii, nu purtăm seringi prin buzunare, nu prescriem neuroleptice, nu punem clismă (ca pe secţiile de psihiatrie, uneori), nu avem parafă bună pe la farmacii, nu dăm ce cere lumea (adică pomană, să zacă nesimţirea mai departe şi pastiluţa să îşi facă singură efectul, ca un drog) ci dăm ce am descoperit că e de folos lumii: muncă cu sine, cercetare fără milă şi eliminare de sub preş a mizeriei personale, descoperirea puterilor autentice ascunse în noi dar de care ne-am bătut joc toată viaţa, ba chiar bilet de recomandare insistentă către preot şi Liturghie.
Şi pentru toate acestea, pentru că punem pe omul puturos la treabă cu sine (oh, românaş şmecheraş, şcolit în Balcani pentru excelenţa în bişniţăreasca-ţi viaţă), pentru că spargem vitrina cu bijuterii care tronează pe mintea prostească a fiecăruia, fiindcă supărăm marea iubire de sine a snobilor şi snobinetelor, ghici ce? Ghici, oare ce se-întâmplă cu noi?
Uite ce: ne urăşte lumea.
Şi zice că suntem hoţi, şarlatani, obsedaţi sexuali etc. etc. Vedeţi numai pe forum ortodox ce s-a scris până acum despre psihologie şi psihologi şi veţi înţelege cine anume scrie aceste injurii.
Oare ce fel de oameni sunt cei care aruncă cu noroi, ca-n "După dealuri", în psihologi şi psihologie? Să mai pomenesc, oare, că, printre alţii Ceauşescu & Ceauşescu au eliminat Psihologia din România?... De ce au făcut-o, oare?

Psihiatria este o ramură a Medicinei. Medicul psihiatru este absolvant al Medicinei, cu specializare suplimentară în domeniul sănătăţii mintale.

Nu este absolvent de Universitate, ca Psihologul ori ca Teologul.

Psihologii sunt absolvenţi ai Facultăţii de Psihologie. În Bucureşti, cea mai mare şi mai pertinentă este (dincolo de câteva secţii pe la fac. private unde nu vreau să comentez ce se întâmplă) Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din cadrul Universităţii.
Şi Facultatea de Teologie face parte tot din Universitatea Bucureşti.
Facultatea de Medicină şi farmacie NU face parte din Universitatea Bucureşti.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de dobrin7m

Cunosc un preot foarte bun, are trei copilasi si a supravietuit cu mare greutate dintr-un salar de 500 lei pe luna. da, 500 lei la o parohie dintr-un sat de pe langa Iasi. Noroc cu parintii lor care i-au sustinut cum au putut.

Și cînd mă gîndesc ce sume învîrte Patriarhia Română, ce profit baban îi iese în fiecare an! Cum era păcatul ăla strigător la cer, oprirea plății lucrătorilor parcă. Oprirea lefei sau plata unor salarii sub limita bunului simț tot pe acolo e.

Un preot mi-a zis că trebuie să dea 11% din venitul auxiliar la mai-marii administrativi. Cel puțin așa era acum vreo 10 ani.