Diferenta de varsta intre soti

[Mena59]

În prealabil postat de andreea.MG

Am nevoie de sfaturi. Iubesc un barbat vaduv ramas cu 2 fetite. Am vorbit cu duhovnicul meu si mi-a spus ca diferenta de varsta acceptata intre un barbat si o femeie de Biserica Ortodoxa este de 10 ani, iar intre noi e de 11 ani. Si ca nu ar accepta sa ne uneasca in fata lui Dumnezeu iar ca parintii mei sigur nu ar fi de acord, mai ales ca ii si cunoaste. De atunci nu mai am liniste. Va rog...ajutati-ma!

Andreea, userul Sophia a atins cel mai important aspect al problemei tale: CELE 2 FETITE
Acum vin si eu cu parerea mea: in toata povestea aceasta cele mai importante personaje sunt cele 2 fetite. Pe ultumul loc se afla diferenta de varsta dintre voi, care nu-i asa de mare.
Daca esti sigura ca vei fi o mama buna pentru fetitele lui si daca esti sigura ca, in cazul in care vei avea si tu copii cu acest barbat, vei putea sa fii in continuare iubitoare cu fetitele, atunci cauta un preot care sa vrea sa va cunune si nu mai sta pe ganduri.
Si daca faci acest pas si intri intre cei trei, atunci gestul tau sa fie spre mangaierea copilelor care si-au pierdut mamica. Astfel, tu, sa fii un liant in aceasta familie si unirea voastra sa fie o binecuvantare pentru toti patru.
Daca vei reusi o sa ai mare plata de la Dumnezeu!
Daca nu... Mila Domnului sa fie cu voi!
Va fi o mare responsabilitate pentru tine. Mai bine sa va despartiti si sa suferiti din dragoste, decat sa va uniti si sa suferiti din ura.

[andreea.MG]

În prealabil postat de Mena59

Andreea, userul Sophia a atins cel mai important aspect al problemei tale: CELE 2 FETITE
Acum vin si eu cu parerea mea: in toata povestea aceasta cele mai importante personaje sunt cele 2 fetite. Pe ultumul loc se afla diferenta de varsta dintre voi, care nu-i asa de mare.
Daca esti sigura ca vei fi o mama buna pentru fetitele lui si daca esti sigura ca, in cazul in care vei avea si tu copii cu acest barbat, vei putea sa fii in continuare iubitoare cu fetitele, atunci cauta un preot care sa vrea sa va cunune si nu mai sta pe ganduri.
Si daca faci acest pas si intri intre cei trei, atunci gestul tau sa fie spre mangaierea copilelor care si-au pierdut mamica. Astfel, tu, sa fii un liant in aceasta familie si unirea voastra sa fie o binecuvantare pentru toti patru.
Daca vei reusi o sa ai mare plata de la Dumnezeu!
Daca nu... Mila Domnului sa fie cu voi!
Va fi o mare responsabilitate pentru tine. Mai bine sa va despartiti si sa suferiti din dragoste, decat sa va uniti si sa suferiti din ura.

Fetitele sunt marisoare deja, eu nu am cum sa le iau locul mamei lor. Pot doar sa le fiu o prietena si sa le dau un sfat. Mama lor va fi mereu prezenta in sufletul lor si nu le pot lua acest lucru. Pentru mine nu au fost, nu sunt si nici nu vor si un impediment. Ele nu au nici o vina. Problema e ca ai mei sigur nu vor intelege. Eu am doar 24 de ani. Si de aici...se intelege tot...cred!

În prealabil postat de andreea.MG

Fetitele sunt marisoare deja, eu nu am cum sa le iau locul mamei lor. Pot doar sa le fiu o prietena si sa le dau un sfat. Mama lor va fi mereu prezenta in sufletul lor si nu le pot lua acest lucru. Pentru mine nu au fost, nu sunt si nici nu vor si un impediment. Ele nu au nici o vina. Problema e ca ai mei sigur nu vor intelege. Eu am doar 24 de ani. Si de aici...se intelege tot...cred!

Sunteti majora. Si, din felul postarilor dvs., se simte ca aveti si multa intelepciune. Nu mai urmati, deci, autoritatile de orice fel (parinti, duhovnic, etc.) in dauna propriei dvs. persoane. Nu atit diferenta de virsta, cit si virsta in sine conteaza. 24+11=35. E 35, nu 53. Aveti, amindoi, inca, viata inainte. Nu trebuie sa transformati duhovnicul in oracolul din Delphi sau parintii intr-un fel de guru sau Papa.
Cerul sa va ajute sa va cuceriti si mentineti fericirea!

Cred că ai făcut o greșeală că ai postat aici o problemă atât de importantă. Într-adevăr de multe ori nu avem pe cine să întrebăm în viața reală și simțim mare nevoie de a primi un sfat....însă aici pe forum, oricine se consideră ortodox, poate să vină și să iți spună tot felul de bălării. Iar tu fiind într-o stare a sufletului nu tocmai limpede, dacă aceste bălării sunt ambalate suficient de bine, s-ar putea să te lași influențată de ele într-o decizie ale cărei consecințe pentru viața ta pământească și veșnică nu le cunoști.
Eu nu pot ști ce trebuie să faci și nu îmi permit să sugerez vreo direcție. Sugerez doar că ar trebui să te gândești foarte serios dacă voia lui Dumnezeu ți se poate descoperi în chip negreșalnic prin mesajele noastre, ale celor de pe forum. Asta desigur, plecând de la premiza că tu dorești cu inimă sinceră să afli care e voia lui Dumnezeu.

[andreea.MG]

În prealabil postat de Theodore_of_Mopsuestia

Sunteti majora. Si, din felul postarilor dvs., se simte ca aveti si multa intelepciune. Nu mai urmati, deci, autoritatile de orice fel (parinti, duhovnic, etc.) in dauna propriei dvs. persoane. Nu atit diferenta de virsta, cit si virsta in sine conteaza. 24+11=35. E 35, nu 53. Aveti, amindoi, inca, viata inainte. Nu trebuie sa transformati duhovnicul in oracolul din Delphi sau parintii intr-un fel de guru sau Papa.
Cerul sa va ajute sa va cuceriti si mentineti fericirea!

Nu stiu cum sa procedez, sa fie toata lumea impacata. De cateva zile nu ma mai recunosc.

[Mena59]

În prealabil postat de andreea.MG

Fetitele sunt marisoare deja, eu nu am cum sa le iau locul mamei lor. Pot doar sa le fiu o prietena si sa le dau un sfat. Mama lor va fi mereu prezenta in sufletul lor si nu le pot lua acest lucru. Pentru mine nu au fost, nu sunt si nici nu vor si un impediment. Ele nu au nici o vina. Problema e ca ai mei sigur nu vor intelege. Eu am doar 24 de ani. Si de aici...se intelege tot...cred!

Nu stiu cat de mari sunt fetitele dar pot sa presupun ca nu au mai mult de 10 ani. Mama lor a murit. Deci nu mai au mama. Ele au nevoie de o mama mai mult decat are nevoie tatal lor de o sotie. Sunt micute si dupa casatoria ta cu tatal lor o sa fii mama lor. Convingerea ta cum ca nu ai cum sa iei locul mamei lor in viata de zi cu zi si in sufletul lor, si ideia ca le poti fi doar o prietena pentru un sfat, doua, acolo, ma face sa presupun ca nu prea te trage inima sa te implici, prea mult, in cresterea lor.
Asa ca, sfatul meu este sa renunti. Asculta-ti duhovnicul, asculta-ti parintii si lasa-i pe cei trei (fetitele cu tatal lor). Poate ca Dumnezeu le va scoate in cale o femeie care sa vrea, si sa stie cum sa ia locul mamei lor, si care sa le fie mai mult decat prietena.
Mama lor va fi prezenta in inima lor, sigur, dar sa sti ca nu pentru mult timp. Copii uita destul de repede un parinte decedat, mai ales daca cel care-l inlocuieste le arata interes si dragoste.
Iarta-ma, te rog, pentru cele ce ti-am spus, dar mi-am permis deoarece tu ai pus poveste ta in dezbatere publica.
Sa te ajute Dumnezeu sa faci cum este mai bine, nu pentru tine, nu pentru acel barbat ci pentru cei doi copii.

[AlinB]

În prealabil postat de Mena59

Convingerea ta cum ca nu ai cum sa iei locul mamei lor in viata de zi cu zi si in sufletul lor, si ideia ca le poti fi doar o prietena pentru un sfat, doua, acolo, ma face sa presupun ca nu prea te trage inima sa te implici, prea mult, in cresterea lor.

Tragi concluziile pripite. Eu vad ca dimpotriva, ea intelege ce inseamna sa fii mama unor copii atata timp, ce loc are in inima lor, si vrea sa respecte lucrul asta, e ca un loc sacru in care nu poti sa intri cum vrei, cand vrei, sa dai totul afara si sa te instalezi tu in loc.

Eu cred ca asa a perceput ea lucrul asta, nu ca "nu o trage inima" sa fie mama.

Desigur, si tu ai dreptate cand spui ca fetitele au nevoie de o mama si da, poate sa fie mama lor, pentru cel putin inca 10 ani pana "isi vor lua zborul" si fara sa "atenteze" la memoria mamei lor biologice.

Asculta-ti duhovnicul, asculta-ti parintii si lasa-i pe cei trei (fetitele cu tatal lor).

Duhovnicul i-a dat un motiv stupid.
In Biserica Ortodoxa se casatoresc oameni intre care este si mai mult de 10 ani diferenta, fara sa se faca mare caz de asta, si din cate stiu nu exista o interdictie expresa care sa necesite dezlegare speciala de la episcop sau mai stiu eu ce chestie iesita din comun.

Parintii, stim cum sunt: "vai a fost casatorit".
Daca era divortat, intelegeam cat de cat, desi nici asa nu ne putem pripi cu judecata.
Dar ce vina are ca i-a murit sotia? E un deces suspect, a fost arestat preventiv, juddecat, achitat la limita?
E un om rau, betiv, drogat, ce are?

E drept, este o situatie care comporta si riscuri specifice diferentei de varsta, dar cred ca mai multe sanse are un astfel de cuplu, in care macar unul din cei doi este mai copt la minte decat cand ambii sunt tineri care se casatoresc mai degraba din motivele specifice varstei, ca sa zic asa.

Poate ca Dumnezeu le va scoate in cale o femeie care sa vrea, si sa stie cum sa ia locul mamei lor, si care sa le fie mai mult decat prietena.

Si de ce n-ar fi ea aia, si te grabesti sa judeci superficial?
`

Mama lor va fi prezenta in inima lor, sigur, dar sa sti ca nu pentru mult timp. Copii uita destul de repede un parinte decedat, mai ales daca cel care-l inlocuieste le arata interes si dragoste.

Nu este asa si ii dau dreptate aici lui Vlad cu "balariile", mari cat casa la ce ai afirmat mai sus.

Nu, nu trebuie sa o uite si nici nu trebuie sa o inlocuiasca, li se poate explica frumos sau cel mai bine demonstra cu fapta ca este loc si pentru o a doua mama in viata lor.

Sa te ajute Dumnezeu sa faci cum este mai bine, nu pentru tine, nu pentru acel barbat ci pentru cei doi copii.

Urata insinuare.

[andreea.MG]

În prealabil postat de Mena59

Nu stiu cat de mari sunt fetitele dar pot sa presupun ca nu au mai mult de 10 ani. Mama lor a murit. Deci nu mai au mama. Ele au nevoie de o mama mai mult decat are nevoie tatal lor de o sotie. Sunt micute si dupa casatoria ta cu tatal lor o sa fii mama lor. Convingerea ta cum ca nu ai cum sa iei locul mamei lor in viata de zi cu zi si in sufletul lor, si ideia ca le poti fi doar o prietena pentru un sfat, doua, acolo, ma face sa presupun ca nu prea te trage inima sa te implici, prea mult, in cresterea lor.
Asa ca, sfatul meu este sa renunti. Asculta-ti duhovnicul, asculta-ti parintii si lasa-i pe cei trei (fetitele cu tatal lor). Poate ca Dumnezeu le va scoate in cale o femeie care sa vrea, si sa stie cum sa ia locul mamei lor, si care sa le fie mai mult decat prietena.
Mama lor va fi prezenta in inima lor, sigur, dar sa sti ca nu pentru mult timp. Copii uita destul de repede un parinte decedat, mai ales daca cel care-l inlocuieste le arata interes si dragoste.
Iarta-ma, te rog, pentru cele ce ti-am spus, dar mi-am permis deoarece tu ai pus poveste ta in dezbatere publica.
Sa te ajute Dumnezeu sa faci cum este mai bine, nu pentru tine, nu pentru acel barbat ci pentru cei doi copii.

Daca nu ma atragea inima, cum spuneti dvs, nu mai incepeam sa am o relatie cu el. Cea mica e in clasa a IV-a, iar cea mare in clasa a VI-a. Deci ele sunt destul de marisoare ca sa faca diferenta. Din tot ce stiu de la tatal lor, ele vor pe cineva cu care ar putea vorbi fara retineri. Eu nu pot lua locul mamei lor, chiar nu pot. Daca erau mai mici, da, le-as fi putut fi ca o mama. Dar chiar si asa, o sa tin la ele ca si la fetitele mele. Sunt doua fetite nevinovate ramase orfane si as face orice sa le alin durerea. Nu le-as lasa sa isi uite mama, din contra, le-as spune ca mama lor vegheaza pentru ele si ca mereu o sa le iubeasca. Eu vreau doar sa stie ca o sa poata conta pe mine oricand si la orice ora.

[AlinB]

În prealabil postat de andreea.MG

Fetitele sunt marisoare deja, eu nu am cum sa le iau locul mamei lor. Pot doar sa le fiu o prietena si sa le dau un sfat. Mama lor va fi mereu prezenta in sufletul lor si nu le pot lua acest lucru. Pentru mine nu au fost, nu sunt si nici nu vor si un impediment. Ele nu au nici o vina. Problema e ca ai mei sigur nu vor intelege. Eu am doar 24 de ani. Si de aici...se intelege tot...cred!

Nici nu trebuie sa "le iei" acest lucru.
Este loc si de doua mame in viata unui copil.

Ai tai au ceva sa-i reproseze ceva real, concret, viitorului tau sot?

[andreea.MG]

În prealabil postat de AlinB

Nici nu trebuie sa "le iei" acest lucru.
Este loc si de doua mame in viata unui copil.

Ai tai au ceva sa-i reproseze ceva real, concret, viitorului tau sot?

Ei inca nu stiu de el. Nu stiu cum sa le spun. Nu vreau sa le fac nici un rau, nici lor, nici barbatului iubit si mai ales fetitelor. Tind sa mentionez ca nu am cunoscut fetitele, motivul fiind in caz de ceva nu merge sa nu fie si ele implicate. Si da...ar avea ce sa ii reproseze...tatal meu, mai exact, are idei mai comuniste. Sper ca m-am facut inteleasa.