Gandurile din timpul rugaciunii

[zaharia_2009]

În prealabil postat de cristian67

frate,se putea sa nu avem parte de ironii?mai cauta ca ai sa gasesti,cauta o sursa autorizata in ale acestor taine si Domnul fie cu tine,poate ca n-a venit inca momentul pt. tine.

Ai inteles gresit ! Este doar intelegerea ta ! Mai mult de atit ce sa mai spun ? Doar ca sa ma ierti pt. neputinta mea !

Sa fi binecuvintat si sa ai spor in rugaciune !

În prealabil postat de zaharia_2009

Ai inteles gresit ! Este doar intelegerea ta ! Mai mult de atit ce sa mai spun ? Doar ca sa ma ierti pt. neputinta mea !

Sa fi binecuvintat si sa ai spor in rugaciune !

Indoieste-te ca mai existi tu insuti,dupa o rugaciune fierbinte!Atunci te transformi tu insuti in rugaciune.Indoiala este permisa oricui.

[anna21]

În prealabil postat de cristian67

frate,se putea sa nu avem parte de ironii?mai cauta ca ai sa gasesti,cauta o sursa autorizata in ale acestor taine si Domnul fie cu tine,poate ca n-a venit inca momentul pt. tine.

Si eu eram interesata cum faci sa cobori mintea in inima. In mod practic, fara citate.
(Fara ironie).

[Iubirea]

În prealabil postat de anna21

Si eu eram interesata cum faci sa cobori mintea in inima. In mod practic, fara citate.
(Fara ironie).

Eu cred ca asta inseamna sa te documentezi caci s-au scris destule carti cu tema aceasta si apoi sa incepi concret sa practici...prima data cu pasi marunti si fara prea mari rezultate care sa te satisfaca...dar cu perseverenta si multa meditatie (concentrare)
Spun asta pt ca eu ma indoiesc ca cineva care a incercat sa practice si a ajuns la o anumita masura, va intra sa spuna aici ce si cum...atat ar astepta diavolul ca apoi bietul crestin sa poata pierde munca de luni sau ani...

Cine doreste sa stie cum se face sa ia cartea in mana si apoi sa inceapa sa practice.
Dar va avertizez ca cine nu a ajuns sa simta si sa traiasca rugaciunile zilnice, adica sa fie cu mintea permannet acolo cand se roaga...nu va reusi sa-si coboare mintea in inima...de fapt mi se pare si absurd sa se inceapa cu aceasta practica in conditiile in care mintea ne flutura la un simplu "Imparate ceresc" sau "Sfinte Dumnezeule"

[anna21]

În prealabil postat de Iubirea

Eu cred ca asta inseamna sa te documentezi caci s-au scris destule carti cu tema aceasta si apoi sa incepi concret sa practici...prima data cu pasi marunti si fara prea mari rezultate care sa te satisfaca...dar cu perseverenta si multa meditatie (concentrare)
Spun asta pt ca eu ma indoiesc ca cineva care a incercat sa practice si a ajuns la o anumita masura, va intra sa spuna aici ce si cum...atat ar astepta diavolul ca apoi bietul crestin sa poata pierde munca de luni sau ani...

Cine doreste sa stie cum se face sa ia cartea in mana si apoi sa inceapa sa practice.
Dar va avertizez ca cine nu a ajuns sa simta si sa traiasca rugaciunile zilnice, adica sa fie cu mintea permannet acolo cand se roaga...nu va reusi sa-si coboare mintea in inima...de fapt mi se pare si absurd sa se inceapa cu aceasta practica in conditiile in care mintea ne flutura la un simplu "Imparate ceresc" sau "Sfinte Dumnezeule"

Nu sunt o naiva, Iubire. Tocmai de aceea m-a uimit sfatul userului Cristian 67.
In general onestitatea ne impiedica sa dam sfaturi despre lucrurile pe care NU le cunoastem.
Nu vreau citate din carti, vreau experienta personala, daca exista.

Din carti pot sa vorbesc si eu multe despre rugaciune (si nu numai), dar as fi si mai ipocrita.

(In alta ordine de idei, exista un mesaj explicit si unul.. printre randuri, sa zicem. Adica citesc sfatul/mesajul, dar aflu si lucruri despre cel care l-a scris. Eu nu prea pot separa mesajele de useri. Si fiecare mesaj il decodific/interpretez in baza informatiilor pe care le am despre user din alte mesaje. )

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Iubirea

Eu cred ca asta inseamna sa te documentezi caci s-au scris destule carti cu tema aceasta si apoi sa incepi concret sa practici...prima data cu pasi marunti si fara prea mari rezultate care sa te satisfaca...dar cu perseverenta si multa meditatie (concentrare)
Spun asta pt ca eu ma indoiesc ca cineva care a incercat sa practice si a ajuns la o anumita masura, va intra sa spuna aici ce si cum...atat ar astepta diavolul ca apoi bietul crestin sa poata pierde munca de luni sau ani...

Cine doreste sa stie cum se face sa ia cartea in mana si apoi sa inceapa sa practice.
Dar va avertizez ca cine nu a ajuns sa simta si sa traiasca rugaciunile zilnice, adica sa fie cu mintea permannet acolo cand se roaga...nu va reusi sa-si coboare mintea in inima...de fapt mi se pare si absurd sa se inceapa cu aceasta practica in conditiile in care mintea ne flutura la un simplu "Imparate ceresc" sau "Sfinte Dumnezeule"

Inainte de a ne da orice avertisment , si pe tine si si pe altii, eu unul am rugat sa se detalieze ceea ce inseamna sa-ti coboti mintea in inima si cum se face practic . Da, este adevarat ca nimeni dintre cei cu judecata si versati sau cit de cit experimentati duhovniceste nu-si va spune cu usurinta si mai ales pt. un mare auditoriu nivelul sau de concentrare oranta la care a ajuns si cum procedeaza deoarece exista riscul cert sa piarda acest nivel sau sa isi porneasca singur niste ispite si incercari f. insemnate . In al doilea rind , fiecare om are o cale a sa , o metoda a sa de a creste in concentrare chiar daca in linii mari se spune ca se obtine la fel . De asemenea , cei care sunt cititi cu adevarat din literatura, nu cea de zidire duhovniceasca ci cea clar de practica a rugaciunii, stiu ca nu exista o carte , si nici macar un manual, din care sa inveti a te ruga . Aceasta se invata cel mai bine si mai sigur traind pe linga un mare duhovnic calugar zi de zi sau mult mai rar si intr-un timp inzecit mai mare citind cartile marilor sfinti, sau despre marii sfinti . Aceasta este o cale f. anevoioasa deoarece , ma repet, nu exista o singura carte care sa te invete sa te rogi , ci de la un parinte inveti o farima de ,,ceva" de la altul altceva si tot asa ajungi in 10- 15 ani ca punind cap la cap toate frinturile de invatatura sa poti cunoaste ce inseamna si cum sa faci sa te rogi din ce in ce mai adevarat , adica din inima si nu din gura sau precum spune sf. ap. Pavel sa nu spui zece mii de cuvinte precum paginii ci doar citeva restul fiind meditatie cu si prin aceste cuvinte .

Iacata , eu nu am facut nici glume si nici nesimtirea ,,neamprostiei" pe care fratii inimosi si iubitori de aproaspele s-au grabit sa o inteleaga din postarea mea dar nici nu am vrut sa accept cuvintele voastre generale , insinuante si aparent mult intelepte despre a te ruga , dar care nu spun nimic ci doar ar lasa un fals iz de crestin experimentat ajuns la stadiul de jena in care cugeta : fartilor , rugati-va profund prin coborirea mintii in inima ... dar fara a mai putea sustine mai departe discutia cu lucrui clare, practice , folositoare si calauzitoare ! Fiti siguri ca asemenea generalitati culese de prin carti ar fi in stare oricine sa posteze si dupa aceea sa pozeze in ascet rezervat si sfatuitor plin de profunzime ! Cu asemenea atitudini nu suntem de folos nimanui, nici chiar noua , deoarece asa nu ne aratam decit neputinta si mindria . Dar ma rog, asta este o chestie care tine de profunde trasaturi moral-duhovnicesti ! Boala este insa aceiasi : nevorbirea cronica prin care de multe ori nu spunem mai nimic ci doar ne citim/auzim pe noi insine !

[cristina2012]

În prealabil postat de anna21

Si eu eram interesata cum faci sa cobori mintea in inima. In mod practic, fara citate.
(Fara ironie).

Rugaciunea inimii se face neaparat sub indrumarea unui duhovnic, asta pentru ca exista riscuri mari de inselare.
Rugaciunea coboara singura in inima, atunci si numai atunci cand inima este curatata de patimi...

Vladica Antonie Marturisitorul: "Calea rugaciunii launtrice" - e o carte scrisa in perioada prigoanei comuniste din Rusia, atunci cand nu prea existau posibiltati de a ajunge la duhovnici care cunoasteau si erau sporiti in practica rugaciunii inimii... E o carte practica.
Cartile Sf Ignatie Briancianinov nu trebuie sa lipseasca din documentare ( "Despre insealre", "Experiente ascetice").

[anna21]

În prealabil postat de cristina2012

Rugaciunea inimii se face neaparat sub indrumarea unui duhovnic, asta pentru ca exista riscuri mari de inselare.
Rugaciunea coboara singura in inima, atunci si numai atunci cand inima este curatata de patimi...

Vladica Antonie Marturisitorul: "Calea rugaciunii launtrice" - e o carte scrisa in perioada prigoanei comuniste din Rusia, atunci cand nu prea existau posibiltati de a ajunge la duhovnici care cunoasteau si erau sporiti in practica rugaciunii inimii... E o carte practica.
Cartile Sf Ignatie Briancianinov nu trebuie sa lipseasca din documentare ( "Despre insealre", "Experiente ascetice").

Si eu gandesc la fel, Cristina.
Ca atat timp cat sunt impatimita nu pot nici macar sa sper la rugaciune curata (coborarea mintii in inima si alte lucruri despre care am citit).

Imi vine in minte acea intamplare cu cel care spunea de mii de ori rugaciunea inimii in fiecare dimineata, fiind foare mandru de aceasta, iar cand niste muncitori au inceput sa lucreze sub balconul lui, tulburandu-l, omul a aruncat cu ghiveciul cu flori in ei. (cred ca par. Serafim Rose a povestit aceasta, nu-mi amintersc exact).

[andrei25]

În prealabil postat de anna21

Si eu eram interesata cum faci sa cobori mintea in inima. In mod practic, fara citate.
(Fara ironie).

:). Cred ca raspunsul este, multa, multa, si iar multa osteneala duhovniceasca. Sfintii Parinti au reusit lucrul asta abia la batranete, altii mai devreme.

[colaps]

http://www.ortodoxia.md/articole-pre...mintii-in-inim

Coborârea minţii în inimă

„Când începem să ne rugăm, trebuie să ne pogorâm din cap în inimă" (Sbornicul 2, cap.47). „Unirea minţii cu inima constă în unirea gândurilor duhovniceşti ale minţii cu simţirile duhovniceşti ale inimii (Sbornicul 2, p.148).
Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne spune: „Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi închizând uşa roagă-te tatălui tău, care este întru ascuns şi tatăl tău care vede în ascuns îţi va răsplăti ţie la arătare (Matei 26, 6). Sfinţii Părinţi ne spun că această cămară este inima noastră.

Aşadar, când omul se pregăteşte, omorându-şi patimile prin asceză şi muncă binecuvântată, va trebui să-şi adune mintea de la lucrurile exterioare şi să-şi plece capul până la nivelul pieptului şi să încerce să găsească acolo locul inimii. Şi acolo, cu toată atenţia, să înceapă să spună „Rugăciunea lui Iisus", cu puţină sforţare şi cu zdrobire de inimă. Să o spună din adâncul inimii, după cum spune Sfântul Prooroc şi Împărat David: „Din adâncuri am strigat către Tine, Doamne. Doamne, auzi glasul meu". În plus, în acele momente, mintea lui nu trebuie să se desprindă de locul în care spune rugăciunea. Iar când începe să se încălzească locul în care spune rugăciunea, atunci concentrându-se pe acea căldură din inimă, să spună rugăciunea mai atent, după cuvântul Sfintei Scripturi care spune: „Merge-vor din putere în putere...". Şi, rugându-se astfel, începe să îl doară înlăuntrul pieptului, acolo unde spune rugăciunea cu zdrobire de inimă, adică în adâncul fiinţei sale umane. Din acest moment, este clar că Mântuitorul Iisus Hristos a venit şi s-a sălăşluit în acea inimă, după cum ne-a spus în Dumnezeiasca Evanghelie: „Unde sunt adunaţi doi sau trei în numele Meu, acolo voi fi şi Eu în mijlocul lor". Tot aşa, unde sunt adunate inima, mintea şi atenţia la un loc şi cercetează în comun şi cu evlavie numele Mântuitorului Iisus Hristos, acolo va fi prezent şi Dumnezeu în mijlocul lor. „Eu şi Tatăl Meu vom veni la el şi ne vom face sălaş întru el". De acum încolo, rugăciunea se va spune cu uşurinţă, deoarece, precum fierul înroşit bine în foc este prelucrat cu uşurinţă, tot aşa se întâmplă şi cu inima omului. După ce inima este aprinsă de focul Sfântului Duh, ea va spune rugăciunea cu multă căldură şi cu multă usurintă. După ce încetează această rugăciune, omul îsi vine în fire si îsi cunoaste foarte bine propria fiintă, adică ia aminte si meditează la gândurile si amintirile pe care le avea înainte de asi zdrobi inima cu rugăciunea si le află pe toate ca fiind capcane si buruieni ale diavolului.

„Rugăciunea lui Iisus" merge bine când căldura harică a lui Hristos este înlăuntrul inimii noastre. Dar, în absenta căldurii harice, avem nevoie de vâsle, adică de o stăruintă mai mare în rugăciune. Apoi trebuie să citim scrierile Sfintilor Părinti, care ne vor aduna mintea. Trebuie să citim cărtile duhovnicesti cu simtirea inimii si nu numai cu ratiunea. Trebuie să citim cărti duhovnicesti care au fost scrise cu inima si care pot fi citite cu bucurie din inimă. Este bine să avem alese mai dinainte tropare, care cântate sau citite ne vor aduce căinta si care vorbesc despre păcătosenia noastră, despre a doua venire a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, despre dragostea lui Dumnezeu, tropare prin care cerem lui Dumnezeu ajutorul. Sau trebuie citite rugăciuni care ne aduc căintă, scrise cu darul Duhului Sfânt de Sfintii Părinti (Plânsurile Sfântului Efrem Sirul). Când nu ne putem ruga cu inima sau cu mintea, „Rugăciunea lui Iisus" poate fi spusă cu gura. Putem să ne folosim, în aceste cazuri, si de metanii. În aceste cazuri, vom avea mai putine roade duhovnicesti, dar nu trebuie să stăm nici o clipă fără rugăciune, ci să căutăm să avem cel putin această mică bucurie. În aceste cazuri, avem mai multă nevoie de răbdare si de rezistentă.

Gândurile rele care ne vin în timpul rugăciunii pot deveni câstig pentru noi, dacă le folosim la curătia noastră. Iată cum. Când diavolul vede că ne rugăm si că încercăm să ne fixăm mintea pe cuvintele „Rugăciunii lui Iisus", ca să ne tulbure, ne loveste în punctele cele mai sensibile, în locurile cele mai slabe si care ne doare cel mai rău. Celui iubitor de plăcere îi strecoară gânduri de voluptate, de desfrânare. Celui iubitor de bani îi strecoară gânduri de zgârcenie. Celui ambitios - gânduri de mărire. Celui mândru - gânduri de judecare a aproapelui. De aceea, din gândurile care ne vin de obicei în timpul rugăciunii, ne putem da seama care ne sunt punctele noastre duhovnicesti slabe. Ne putem vedea astfel necurătiile dinlăuntrul nostru, existenta patimilor si astfel ne îndreptăm stăruinta rugăciunilor în această directie: Exemplu: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă pe mine desfrânatul !" „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-mă pe mine mândrul !" Cum să te mai poti mândri, când vezi si cunosti păcatele si neputintele tale? Acest dar lau avut toti sfintii care se socoteau pe ei desfrânati si risipitori si cei mai păcătosi dintre toti păcătosii. Cum ai mai putea să te mândresti atunci când nimic altceva nu mai doresti, decât să găsesti un mic loc, o mică pesteră, unde să-ti pleci capul si să-ti plângi păcatele, până când se va sfârsi petrecerea ta pe acest pământ. Atunci hula nu are loc nicidecum înlăuntrul tău, nici în afara ta, deoarece demonii hulei, care îl hulesc pe Dumnezeu prin oameni, sunt alungati din cugetul tău si dimprejurul tău. În locul acestora, esti înconjurat de îngeri dumnezeiesti care slăvesc puterea numelui lui Hristos împreună cu care si tu slăvesti bunătatea lui Dumnezeu.

Atunci grăirea în desert este atât de alungată de la tine, încât nu ai să mai vrei să grăiesti si să vorbesti nici măcar cele de trebuintă. Atunci fierberea râsului ti se pare ca o lucrare necuviincioasă si întru-totul străină si nepotrivită cu starea sufletului tău, deoarece sufletul tău culege în taină si cuviintă numele Domnului. Atunci, pofta de a bea si de a mânca mult te dezgustă si o ocolesti, încât nu doresti să te saturi nici măcar cu niste apă, nici cu o fărâmitură de pâine, ci numai atât mănânci si bei cât să slujesti lui Dumnezeu cu curătenie si cu trezvie, mai curând ca un fără de trup, decât cu trup. Măsura si cantitatea acestei simple hrane ti-o spune rugăciunea însăsi, deoarece atunci rugăciunea nu numai că nu te împiedică în chip nevăzut si nesperat de la săturarea acestei simple hrane, alungând din cugetul tău pe demonul lăcomiei si al nesatului, ci nici gândul tău nu primeste să se sature cu altceva mai mult decât cu harul lui Dumnezeu.

[...]