Parinte, ce este adevarul?

[Alexey]

Dreptatea si adevarul sunt doi termeni separati si diferiti, iar dreptatea e de mai multe feluri, in functie de nedreptate, sau de dreptatea ce trebuie infaptuita.

[Demetrius]

În prealabil postat de Alexey

Dreptatea si adevarul sunt doi termeni separati si diferiti, iar dreptatea e de mai multe feluri, in functie de nedreptate, sau de dreptatea ce trebuie infaptuita.

Nu mă așteptam să fiu nevoit să subliniez că dreptatea nu se poate face fără a respecta Adevărul.
Spuneți dvs, vă rog, cum poate fi dreptatea(restaurare a adevărului) altfel decât retributivă?

În prealabil postat de Alexey;

Cel mai simplu zis, dupa cum a enuntat Aristotel, a spune ca este ceea ce este, si ca nu este ceea ce nu este, reprezinta adevarul. Ideea e ca adevarului nu-i poti atribui metafore, si nici nu il poti schimba. Iar reflectarea adevarului printr-o doctrina este gresita, deoarece aceasta poate fi relativa, in final fiind adevarata sau falsa. In concluzie, adevarul trebuie sa fie o reflectare a cercetarii.

Adică vreți să spuneți că Aristotel a spus că adevărul este că a e a și b e b? Că nu este adevărat că a este b și b este a?

Mai vreți oare să spuneți că cercetarea (ca reflectare a adevărului) nu e relativă pentru că nu poate fi adevărată sau falsă?

[Alexey]

Stimate Demetrius, o sa incerc de data asta sa explic incat sa intelegeti.
Notiunea de dreptate este specifica unui grup, lucru ce o face relativa. Nu cred ca ceea ce considerati dumneavoastra dreptate, coincide cu ideea masonilor, nazistilor, triburilor africane, gruparii al-Qaeda. Sa va dau un exemplu, in perioada inchizitiei, daca spuneai ca Pamantul nu e plat, ca el se invarte in jurul Soarelui, si ca mai exista si alte planete, erai omorat, adica ei faceau dreptate. Vi se pare ca acesta este adevarul? Si in sistemul actual de justitie, castiga cel cu cele mai multe dovezi, nu cel care spune adevarul. Este adevarat ca dreptatea este intr-o relatie cu adevarul, cel demonstrat in urma unei cercetari, dar nu coincid (combustibilul nu coincide cu motorul). De asemenea, dreptatea de cele mai multe ori se face dupa principiile unei doctrine, din acestea rezultand sistemul in care functioneaza un grup al societatii.
In legatura cu afirmatia "cum poate fi dreptatea [...]altfel decât retributivă?", sa stiti ca dreptatea poate fi:
-distributiva, presupune ca atat avantajele, cat si obligatiile sa fie impartite in mod egal intre cetateni
-retributiva, adica, se bazeaza pe recompensa si pedeapsa
-corectiva, ce consta in restaurarea unei stari de fapt, care a fost incalcata (unde se merge foarte mult dupa regulile sistemului adoptat, ex. nazismul, in care daca ajutai clasele considerate inferioare, te "corectau")
-proceduala, fiind cea care presupune aplicarea corecta a legilor
-sociala, unde, fara alte comentarii, trebuie asigurat tuturor oamenilor, un nivel decent de trai.
Deci, dupa cum vedeti, dreptatea are mai multe forme, unele neavand nici macar legatura cu restabilirea adevarului.

Acum sa va raspund la urmatoarele intrebari. Da, Aristotel a rezumat esenta adevarului, aducand-o la forma a=a A. a=b F., pentru a intelege toti oamenii din polis ce este adevarul...
Iar in legatura cu ultima dintre intrebari, daca nu poate fi adevarata sau falsa, cum poate fi, plauzibila? Nu. Am spus ca adevarul nu trebuie reflectat printr-o doctrina, deoarece principiile acesteia pot fi adevarate sau false. Spre exemplu, daca spui ca adevarul este o reflectare a realitatii in Dumnezeu, este gresit. Deoarece, afirmatia "Dumnezeu exista." este o speculatie, nu un adevar, sau ca sa spun altfel, afirmatia aceasta poate fi si adevarata si falsa in acelasi timp conform teoriei pragmatiste (unde este adevarat ceea ce este util sa credem), de unde rezulta relativitatea. Iar daca exprimi adevarul prin ceva relativ, ajungi la un adevar, care poate e, sau poate nu. Din acest motiv, adevarul trebuie exprimat prin cercetare, care nu este relativa nu pentru ca nu poate fi adevarata sau falsa, ci pentru ca rezultatul ei, este unul afirmativ sau negativ. Adica, este ceva sigur, nu speculativ.

[iustin10]

În prealabil postat de Alexey

Fara a intra prea mult in detaliu, adevarul prin definitie e o informatie ce poate fi verificata pe baza unor cunostinte. Sub o anumita forma, el poate fi relativ, dar in principiu este acel ceva, care poate fi verificat ca este.
Ce a enuntat Ekaterina mai sus, este mai mult definitia umanitatii, sau a ce mai inseamna a fi om. Citatul "Eu sunt Calea, Adevărul și Viața." este o hiperbolizare a calitatiilor divine, adica existenta nu-i poate fi negata, cat si faptu ca nu minte, "adevarul" fiind folosit cu sens de dreptate. De asemenea, "adevarul" subliniaza acea caracteristica a divinului, de a fi a tot stiutor. Iar concluzia la care a ajuns Demetrius se numeste dreptate retributiva.
Sper ca nu se supara nimeni, dar nu cred ca e bine sa ne batem joc de anumite lucruri, definindu-le gresit dupa cum ne place.

Dpdv rationalist ,adevarul este opusul falsului ,al minciunii . Adevarul unei propozitii se verifica experimental ,cu simturile. Mai apoi ,adevarul a capatat si un alt sens,mai metafizic,de cautare. Daca definitia rationalista ar fi fost suficientsa,un om ca Pillat,care era guvernator roman,si umbla cu date exacte ,si avea informatori pentru a aduna informatii precise in razaboaie,nu ar fi intrebat asa visator :"Ce este adevarul?"
Adevarul vine doar pe structura vechii definitii a rationalismului,adica o propozitie verificabila,dar ,prin Hristos,capata alte sensuri.
Adevarul devine revelat,primit din afara,ne arata o lume noua. Adevarul acelei noi lumi,lumea iubirii ,devine o esenta care o poti gusta ,cum era si inainte ,ca sa te convingi de realitate ei.
Acesta e un Adevar etern,dar care e vizibil si in lumea noastra trecatoare .Iubirea e eterna, dar e vizibila inca de pe acum. Acest Adevar va fi unicul adevar care va conta ,in lumea cea eterna ,cand nu va mai fi credinta ,ci doar vedere fata catre fata.

[Alexey]

@grigoras gherase
Conceptele precum adevar si dreptate, nu sunt mai presus de om, deoarece el le-a creat. Adevarul nu e ceva precum intrebarile existentiale, singularitate, ce e dupa moarte. Ca sa fac o analogie, adevarul este pentru informatie, precum e starea de agregare pentru corpuri. Adica, adevarul denumeste "starea de agregare" a unei informatii, ce poate fi adevarata sau falsa. Acest concept nu trebuie sa primeasca un caracter mistic. Iar "adevarul suprem" pe care l-ati mentionat, nu poate exista, deoarece, celalalte adevaruri s-ar raporta la acesta, fiind mai mult sau mai putin adevarate. Dar ma ma bucur ca macar v-a placut discutia.

@Demetrius
Nu am adus problema in discutie pentru a fi sarcastic, retoric, etc., am incercat sa discut serios. Si stiu exact ce am spus... Iar acele enunturi pe care nu stiti cum sa le denumiti politicos, sunt definitii dezvoltate de ganditori, iar eu doar le-am explicat. Doar pentru ca nu le-a mentionat nimeni in Biblie, nu inseamna ca sunt invalide, mai ales ca au fost teoretizate pe baza ratiunii si a logicii.
Iar cat despre "Trebuie să admiteți că prezența pe acest forum ar presupune o minimă cateheză(...).", va rog politicos sa pastrati pentru dumneavoastra enunturile de genul. Am venit putin pe acest forum, deoarece pana acum am dezbatut astfel de teme doar cu tovarasii, si doream sa vad si parerea crestinilor, ca pana la urma pentru a fi impotriva a ceva, trebuie sa cunosti acel ceva. De asemenea, am intrat in discutie datorita faptului ca m-am simtit obligat sa iau apararea filosofiei. Nu consider ca trebuie acceptat ca unic adevar, ceva rostit de homo religiosus, cu o carte-n mana, si o poveste tragica, avand in vedere ca se bazeaza pe exemple metafizice, mistice si mitice. In aceste cazuri, cand defineste prin Dumnezeu, ceva ce nu ar trebui, trebuie tinut in frau. Nu mi se pare nici frumos sa-ti impui credinta religioasa in orice. Trebuie sa fii ipocrit sau fanatic, sa nu vezi ca nu poti demonstra oxistenta divinului, dar sa spui ca ai dreptate(vezi Mitul Pesterii).
Stiu ce cred, si am vointa. Nu trebuie sa mai dati si dumneavoastra acelasi raspuns, precum un preot, care nu stie ce sa mai spuna.

@iustin10
Serios? Pillat? "Pillat" este cel mai prost exemplu pe care il poate da un crestin...

Concluzie: detest cand o discutie capata un caracter agresiv, intrebarile mi-au fost raspunse, si nu cred ca mai are rost sa continuam, avand in vedere ca dialogul tinde spre conflict. Buna ziua.

[Demetrius]

În prealabil postat de Alexey

... Iar "adevarul suprem" pe care l-ati mentionat, nu poate exista,...

17. Cel ce spune adevărul vesteşte dreptatea, iar martorul mincinos umblă cu înşelăciunea.(Pilde Solomon12,17)

În prealabil postat de Alexey

@Demetrius
...De asemenea, am intrat in discutie datorita faptului ca m-am simtit obligat sa iau apararea filosofiei...

Îmbucurător, mai ales pentru că studiile de teologie(evident că nu știați) fac parte din sfera filozofiei.
Când vreți să începeți?

[Alexey]

Nu consider ca mi-am explicat punctul de vedere, ci doar am zis cum sunt lucrurile, definite din perioada antica. Povestioara spusa mai sus are un mesaj bun, dar pus intr-un ambalaj gresit. Din respect pentru "Sophia", trebuie sa subliniez faptul ca unii termeni sunt exact ceea ce sunt, nimic mai mult, nici mai putin. Doar pentru ca povestea este tragica, nu inseamna ca nu este gresita. Repet, morala este buna, dar temenii sunt folositi cu sens gresit. De asemenea imi cer scuze daca a sunat prea dur cu "ne batem joc", ar fi fost mai bine doar cu "nu e bine sa...".

[Tomita]

Am cauta pe Net cum e definit adevarul si mi-a placut definitia filozofica care prezinta adevarul ca o "reflectare fidela a realitatii obiective in constiinta omului".
Probabil din acest motiv adevarul este perceput relativ...sunt multe tipuri de oameni cu multe constiinte.
Eu as defini adevarul ca "reflectarea realitatii in Dumnezeu"..cine vede atunci crede, cine nu crede nu are cum sa vada.
Cu cat suntem mai credinciosi, mai crestin ortodocsi, vedem Adevarul mai bine...de aici si termenul de clarvazatori pentru cei induhovniciti.
Si iubirea de aproapele permite o apropiere de Dumnezeu deci o traire in Adevar.

[florin.oltean75]

Adevarul este cunoasterea valida, integrala, simultana a tuturor aspectelor Realitatii - fie Sine, fie fenomene.

[Alexey]

Cel mai simplu zis, dupa cum a enuntat Aristotel, a spune ca este ceea ce este, si ca nu este ceea ce nu este, reprezinta adevarul. Ideea e ca adevarului nu-i poti atribui metafore, si nici nu il poti schimba. Iar reflectarea adevarului printr-o doctrina este gresita, deoarece aceasta poate fi relativa, in final fiind adevarata sau falsa. In concluzie, adevarul trebuie sa fie o reflectare a cercetarii.