Parinte, ce este adevarul?
 

"Mi-amintesc un cuvant foarte interesant pe care un parinte l-a spus maicii Maria Comptov, o maica ortodoxa, de origine rusa, plecata in Occident si moarta intr-un lagar - poate la Auschwitz - se pare ca in locul altei persoane.

Aceasta, inainte de a deveni maica, la Paris, a intrebat pe cineva in Rusia: „Parinte, ce este adevarul?”. Si acela i-a raspuns asa: „Adevarul e sa iubesti pe aproapele tau. Cine iubeste pe aproapele sau, acela traieste in adevar”.

Si a subliniat: pe aproapele tau, nu pe cel de departe. Ca e foarte usor sa-i iubesti pe cei de departe. E foarte usor sa-ti pui teoretic problema iubirii, ca iubesc pe cei din Brasov, din Bucuresti, din America. Dar pe cel cu care traiesc in casa, pe sot, pe copil, pe cel de pe strada, pe cel de la locul de munca, cu care ma intalnesc in toate zilele si care e adevaratul meu aproape, pe acesta e mai greu sa-l iubesc. Deci, adevarul e sa-l iubesti concret pe aproapele tau, nu pe cel de departe".

Un cuvant al Parintelui Rafail Noica, pe care vi-l impartasesc spre folos.

Folositor cuvant...
Cu cat te apropii mai mult de un om, in intimitatea sa, cu atat ii descoperi mai mult trasaturile sale negative. De aceea e usor sa iubesti de la distanta, dincolo de tracasarile cotidiene si greu sa il suporti pe cel de langa tine.
Parintele Teofil avea un cuvant, cum ca daca ai gasit pe cineva bun la un anumit lucru, sa nu il iscodesti, ca nu cumva sa ii gasesti rau la altceva.

Era şi o glumiţă (moralizatoare de altfel) care circula pe email: Vrei să iubeşti toată omenirea - ce-ar fi să începi cu vecinul de vis-a-vis?

frumos...foarte frumos

Părinte, ce este adevărul?
 

14. Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine.(In14,6)

Mântuirea, adică Viața veșnică, vine pe Calea Adevărului; de aici rezultă că Adevărul este legătura dintre faptă(cauză) și răsplată(efect).

Buna ziua, sper ca nu o sa fiu luat in nume de rau, dar de dragul adevarului, si din respect pentru alte invataturi, trebuie sa spun aceasta.
Fara a intra prea mult in detaliu, adevarul prin definitie e o informatie ce poate fi verificata pe baza unor cunostinte. Sub o anumita forma, el poate fi relativ, dar in principiu este acel ceva, care poate fi verificat ca este.
Ce a enuntat Ekaterina mai sus, este mai mult definitia umanitatii, sau a ce mai inseamna a fi om. Citatul "Eu sunt Calea, Adevărul și Viața." este o hiperbolizare a calitatiilor divine, adica existenta nu-i poate fi negata, cat si faptu ca nu minte, "adevarul" fiind folosit cu sens de dreptate. De asemenea, "adevarul" subliniaza acea caracteristica a divinului, de a fi a tot stiutor. Iar concluzia la care a ajuns Demetrius se numeste dreptate retributiva.
Sper ca nu se supara nimeni, dar nu cred ca e bine sa ne batem joc de anumite lucruri, definindu-le gresit dupa cum ne place.

ia aceste vremuri ce le traim
 

eu nu stiu ce este adevarul, inafara de Hristos.

V-ati expus punctul de vedere (pe care nu il comentez, consider ca receptam pe frecvente diferite) insa ati incheiat cu o acuza din care reiese ca ne batem joc de anumite lucruri definindu-le gresit dupa cum ne place (in cazul de fata maica care a dat acest raspuns si indirect eu, care ader in totalitate celor scrise), in timp ce dumneavoastra ne-ati luminat si ne-ati explicat cum stau lucrurile si cum trebuie sa le intelegem.

Nu consider ca mi-am explicat punctul de vedere, ci doar am zis cum sunt lucrurile, definite din perioada antica. Povestioara spusa mai sus are un mesaj bun, dar pus intr-un ambalaj gresit. Din respect pentru "Sophia", trebuie sa subliniez faptul ca unii termeni sunt exact ceea ce sunt, nimic mai mult, nici mai putin. Doar pentru ca povestea este tragica, nu inseamna ca nu este gresita. Repet, morala este buna, dar temenii sunt folositi cu sens gresit. De asemenea imi cer scuze daca a sunat prea dur cu "ne batem joc", ar fi fost mai bine doar cu "nu e bine sa...".

Dreptatea(Adevărul) poate fi altfel?