am nevoie de un sfat

[adrian010155]

În prealabil postat de renata.story

In primul rand Hristos a inviat!inca de la pranz ma gandesc daca sa cer sau nu ajutorul aici pe forum...daca aveti cateva minute sa imi cititi mesajul m-as bucura.Am 24 de ani si de aproape 2 luni m-am "mutat" impreuna cu viitorul meu sot in Germania,tara sa natala.Ne cunoastem de 2 ani jumatate,timp in care nu am convietuit mai mult de 1 luna impreuna zi de zi,el fiind o persoana ocupata in domeniul muzicii si foarte solicitata.Inainte sa il cunosc pe omul acesta ma gandeam serios ca dupa terminarea facultatii sa merg in manastire,insa am renuntat din momentul in care mi-am dat seama ca il iubesc.Ne iubim enorm dar nu sunt sigura cat de trainica va fi o casatorie,el este plecat mai tot timpul,e un tip sofisticat,iar eu obisnuita cu o viata mai modesta,cu o viata propriu religiei.Tin sa precizez ca intre noi este o diferenta de 7 ani.Ieri am fost externata din spital,datorita unei sarcini extrauterine,care din fericire nu a apucat sa se rupa...el a fost plecat tot timpul asta,practic am singura ramas intr-o tara straina,atat doar ca mama sa a venit des sa ma viziteze,el urmand sa se intoarca peste o saptamana.Am ajuns sa nu mai dorm noptile,sa ma trezesc plangand...am sacrificat multe pt omul acesta,eu stiu ca ma iubeste,dar stiu in acelasi timp ca pe primul loc pune afacerile sale si niciodata nu vom fi o familie unita...plus ca el este catolic si nu vrea cu niciun chip sa ne casatorim in religia ortodoxa,religie la care am fost invatata sa nu renunt niciodata...ce pot face in aceasta situatie?am o urma de regret ca nu am ramasa in Romania cu viata mea...insa viata mea nu poate exista fara el...

Intoarce-te in tara.

[anna21]

În prealabil postat de renata.story

In primul rand Hristos a inviat!inca de la pranz ma gandesc daca sa cer sau nu ajutorul aici pe forum...daca aveti cateva minute sa imi cititi mesajul m-as bucura.Am 24 de ani si de aproape 2 luni m-am "mutat" impreuna cu viitorul meu sot in Germania,tara sa natala.Ne cunoastem de 2 ani jumatate,timp in care nu am convietuit mai mult de 1 luna impreuna zi de zi,el fiind o persoana ocupata in domeniul muzicii si foarte solicitata.Inainte sa il cunosc pe omul acesta ma gandeam serios ca dupa terminarea facultatii sa merg in manastire,insa am renuntat din momentul in care mi-am dat seama ca il iubesc.Ne iubim enorm dar nu sunt sigura cat de trainica va fi o casatorie,el este plecat mai tot timpul,e un tip sofisticat,iar eu obisnuita cu o viata mai modesta,cu o viata propriu religiei.Tin sa precizez ca intre noi este o diferenta de 7 ani.Ieri am fost externata din spital,datorita unei sarcini extrauterine,care din fericire nu a apucat sa se rupa...el a fost plecat tot timpul asta,practic am singura ramas intr-o tara straina,atat doar ca mama sa a venit des sa ma viziteze,el urmand sa se intoarca peste o saptamana.Am ajuns sa nu mai dorm noptile,sa ma trezesc plangand...am sacrificat multe pt omul acesta,eu stiu ca ma iubeste,dar stiu in acelasi timp ca pe primul loc pune afacerile sale si niciodata nu vom fi o familie unita...plus ca el este catolic si nu vrea cu niciun chip sa ne casatorim in religia ortodoxa,religie la care am fost invatata sa nu renunt niciodata...ce pot face in aceasta situatie?am o urma de regret ca nu am ramasa in Romania cu viata mea...insa viata mea nu poate exista fara el...

Casatoria nu este o gluma.
Este foarte grea si este bine sa ai langa tine un om cu un caracter impecabil.. va fi mult mai usor.
Dragostea vine ca o furtuna si se risipeste apoi ca un fum..
"Nu pot trai fara el".. povesti.


Si eu am cunostinte care s-au maritat cu straini si traiesc fara sprijinul familiei (in alta tara).. o duc foarte greu, chiar daca material nu le lipseste nimic.

In mod particular, am o cunostinta al carei sot lipseste f mult de acasa si ea se ocupa singura de ambii copii.. Fara sprijin e un chin. Mai ales daca unul se imbolnaveste, ii imbraca pe amandoi, ii urca in masina si porneste noaptea sa caute medic.. Nici nu-si permite sa se imbolnaveasca, macar, ca doi copilasi depind de ea..
Si sotul uneori nici nu catadicseste sa-i raspunda la telefoane. Bussiness meetings, cica.. Chiar si noaptea!
Si evident ca o inseala (ca e un tip "sofisticat", chiar asa! o sotie casnica nu mai prezinta interes. Nu conteaza ca ea a fost manechin).

Si cat de mult se iubeau! Erau nedespartiti...
Pana au aparut copiii si pana cand a aflat ca el nu se poate acomoda la o viata "casnica".

Si aceasta e un caz, dar mai stiu si altele.
Nu conteaza ca va iubiti. Daca nu te poti baza pe el, nu are nici o importanta. Vei suferi cat pentru 2 vieti. Iar copiii vor suferi si mai mult!
Si nici nu vei putea pleca cu ei in tara.
(de-aia nici prietenele mele NU pot divorta de soti straini abuzivi sau infideli... risca sa piarda copiii!)

Gandeste-te bine.

Renata fără el se poate dar fără El în nici un caz...eu cred că în sinea ta ai deja răspunsul la problema pe care ți-o pui...Hristos să te întărească fiindcă nu e greu de închipuit că treci prin clipe foarte grele !

În prealabil postat de VladCat

Renata fără el se poate dar fără El în nici un caz...eu cred că în sinea ta ai deja răspunsul la problema pe care ți-o pui...Hristos să te întărească fiindcă nu e greu de închipuit că treci prin clipe foarte grele !

Viata in care il ai pe El nu e nici aia una tocmai usoara,daca ea chiar il iubeste..atunci iubirea indura iar ratiunea ,etica schimba instrainarea,racirea..

În prealabil postat de renata.story

In primul rand Hristos a inviat!inca de la pranz ma gandesc daca sa cer sau nu ajutorul aici pe forum...daca aveti cateva minute sa imi cititi mesajul m-as bucura.Am 24 de ani si de aproape 2 luni m-am "mutat" impreuna cu viitorul meu sot in Germania,tara sa natala.Ne cunoastem de 2 ani jumatate,timp in care nu am convietuit mai mult de 1 luna impreuna zi de zi,el fiind o persoana ocupata in domeniul muzicii si foarte solicitata.Inainte sa il cunosc pe omul acesta ma gandeam serios ca dupa terminarea facultatii sa merg in manastire,insa am renuntat din momentul in care mi-am dat seama ca il iubesc.Ne iubim enorm dar nu sunt sigura cat de trainica va fi o casatorie,el este plecat mai tot timpul,e un tip sofisticat,iar eu obisnuita cu o viata mai modesta,cu o viata propriu religiei.Tin sa precizez ca intre noi este o diferenta de 7 ani.Ieri am fost externata din spital,datorita unei sarcini extrauterine,care din fericire nu a apucat sa se rupa...el a fost plecat tot timpul asta,practic am singura ramas intr-o tara straina,atat doar ca mama sa a venit des sa ma viziteze,el urmand sa se intoarca peste o saptamana.Am ajuns sa nu mai dorm noptile,sa ma trezesc plangand...am sacrificat multe pt omul acesta,eu stiu ca ma iubeste,dar stiu in acelasi timp ca pe primul loc pune afacerile sale si niciodata nu vom fi o familie unita...plus ca el este catolic si nu vrea cu niciun chip sa ne casatorim in religia ortodoxa,religie la care am fost invatata sa nu renunt niciodata...ce pot face in aceasta situatie?am o urma de regret ca nu am ramasa in Romania cu viata mea...insa viata mea nu poate exista fara el...

Eu vad doua variante clare:

-1. ramai alaturi de el, daca esti convinsa ca viata ta nu poate exista fara el,DAR SA TE MULTUMESTI CU PUTIN, CU EXACT CU CEEA CE STII ACUM ca iti poate oferi, adica tu si familia sa fiti pe locul 2!Sa nu visezi cai verzi pe pereti si sa nu crezi ca-l vei schimba.Sa te astepti, asa cum iti spune si anna21, ca lucrurile dupa casatorie pot si degenera.Dar exista si varianta, ca in timp sa i se schimbe prioritatile si sa ocupi tu locul 1.Dar nu poti fi sigura de nimic. Ideea este sa te multumesti cu ceea ce-ti ofera.Sa nu suferi, sa nu te simti frustrata!Sa stii ca acesta-i pretul pe care trebuie sa-l platesti ca sa il ai alaturi!Pentru ca atunci cand iubesti un om asa cum spui tu, ii dai libertate deplina.Il iubesti si nu astepti NIMIC in schimb.

-2. sa te intorci in tara si sa inchei definitiv acest capitol.

Orice varianta intermediara, este un jalnic compromis!

Desigur, aceasta este parerea mea..

În prealabil postat de O p e t h

Viata in care il ai pe El nu e nici aia una tocmai usoara,daca ea chiar il iubeste..atunci iubirea indura iar ratiunea ,etica schimba instrainarea,racirea..

viața în care îl ai pe El este mai ușoară și mai plină de iubire decât ne putem noi imagina...iar suferința pentru înstrăinarea față de el se transformă într-o stare pe care oamenii o numesc ”suferință care transfigurează” dar care de fapt ar trebui numită cu un concept total nou fiindcă nu mai are nici o legătură cu suferința așa cum o înțelegem acum ci poate fi mai degrabă comparată cu o revărsare de lumină.

Este foarte trista experienta pe care o traiesti!
O solutie nu am, doar un mic sfat: cerceteaza-ti constiinta care este glasul lui Dumnezeu in noi. Nu -ti analiza starea de suprafata (dorul de iubit, lipsa parintilor, singuratatea sau alte lipsuri) in care te afli ci analizeaza daca starea CONSTIINTEI tale iti ofera "confort". Daca nu ai probleme de constiinta, (avand in vedere concubinajul, diferenta religioasa dintre voi si cate or mai fii...) asta este... mergi mai departe ca oricum, orice sfat duhovnicesc ai primi nu-l vei urma. Dar chiar si asa, Dumnezeu iti este alaturi.
Daca Contiinta nu-ti este impacata atunci lasa tot si du-te acasa! Dorul de ce lasi in urma ti va trece si Dumnezeu te va mangaia.
Doar starea Constiintei tale conteaza!

Cred ca sarcina extrauterina este totusi un semn...

În prealabil postat de VladCat

viața în care îl ai pe El este mai ușoară și mai plină de iubire decât ne putem noi imagina...iar suferința pentru înstrăinarea față de el se transformă într-o stare pe care oamenii o numesc ”suferință care transfigurează” dar care de fapt ar trebui numită cu un concept total nou fiindcă nu mai are nici o legătură cu suferința așa cum o înțelegem acum ci poate fi mai degrabă comparată cu o revărsare de lumină.

Suferinta cu el prin suportare primeste o energie divina,practic primeste un har care umple vidul creeat in suflet,intr-adevar.Ma bucur ca aprobi.
Spuneam de un paradox cum ca nu il poti iubi pe el adevarat daca nu il iubesti pe El.Deci de ce viata nu poate fi cu amandoi?caci evident are castig din ambele parti chiar daca asta ar insemna sa spun de o anumita „momire” a harismei.
Mai spuneam ca viata cu El nu e atat de simpla,durerea mantuitoare nu e atat de simpla,Dumnezeu fiind atunci in extrema raului.

[planoristul]

As ruga sa intreb cum pot deschide un topic nou .Scuze pentru nepriceperea mea.

[gdf-fdc]

În prealabil postat de renata.story

In primul rand Hristos a inviat!inca de la pranz ma gandesc daca sa cer sau nu ajutorul aici pe forum...daca aveti cateva minute sa imi cititi mesajul m-as bucura.Am 24 de ani si de aproape 2 luni m-am "mutat" impreuna cu viitorul meu sot in Germania,tara sa natala.Ne cunoastem de 2 ani jumatate,timp in care nu am convietuit mai mult de 1 luna impreuna zi de zi,el fiind o persoana ocupata in domeniul muzicii si foarte solicitata.Inainte sa il cunosc pe omul acesta ma gandeam serios ca dupa terminarea facultatii sa merg in manastire,insa am renuntat din momentul in care mi-am dat seama ca il iubesc.Ne iubim enorm dar nu sunt sigura cat de trainica va fi o casatorie,el este plecat mai tot timpul,e un tip sofisticat,iar eu obisnuita cu o viata mai modesta,cu o viata propriu religiei.Tin sa precizez ca intre noi este o diferenta de 7 ani.Ieri am fost externata din spital,datorita unei sarcini extrauterine,care din fericire nu a apucat sa se rupa...el a fost plecat tot timpul asta,practic am singura ramas intr-o tara straina,atat doar ca mama sa a venit des sa ma viziteze,el urmand sa se intoarca peste o saptamana.Am ajuns sa nu mai dorm noptile,sa ma trezesc plangand...am sacrificat multe pt omul acesta,eu stiu ca ma iubeste,dar stiu in acelasi timp ca pe primul loc pune afacerile sale si niciodata nu vom fi o familie unita...plus ca el este catolic si nu vrea cu niciun chip sa ne casatorim in religia ortodoxa,religie la care am fost invatata sa nu renunt niciodata...ce pot face in aceasta situatie?am o urma de regret ca nu am ramasa in Romania cu viata mea...insa viata mea nu poate exista fara el...

mai bine renunti la el decat sa-ti pierzi credinta