"Adevarata stiinta duce la credinta"

In timp ce europenii apuseni se zbateau in ghearele Evului Mediu intunecat,cu tot bigotismul,superstitia si violenta sa,adevarati barbari cu cruci doar pe piept,invatatii arabi infiintau moschei-universitati,precum Inama sau Al Azhar unde temeiul islamic,gravat pe pereti, pentru cercetare era: ,,Eu sunt miezul cunoasterii.Invata".Nu numai ca studiau si conservau operele anticilor,in special ale grecilor,dar odata ce le traduceau si studiau treceau la aplicatii care sa le continue sensul cercetarii si cunoasterii,adica preluau baza si o aprofundau,precum in astronomie,matematica sau medicina.De altfel unul dintre genialii invatati arabi care au activat in asemenea centre universitare islamice,Ibn al Haythan,a inteles secretul functionarii ochiului uman,studiind proprietatile esentiale ale luminii si mai ales realizand un experiment intitulat ,,Al Bat al Muthlim"care a fost similar cu ceea ce azi numim ,,camera obscura".Astfel prin aprofundare si experiment au transformat ceea ce greci numeau ,,filosofie naturala"in ceea ce apoi s-a numit stiinta.Experimente in fizica si chimie,savanti sclipitori precum Ibn al Nafis,au fost elemente care au condus la descoperiri precum instrumente astronomice de care mai apoi europenii se vor servi pentru a descoperi Lumea Noua,si au inclinat astfel,intr-un anumit sens, balanta influentei in favoarea civilizatiei vestice pentru o lunga perioada de timp.

Ca sa vedeti mai bine disproportia existenta inainte de interferenta culturala inevitabila ar trebui notat ca in jurul anului 1000 AD disproportia dintre bibliotecile apusene si cele musulmane era covarsitoare,o biblioteca medievala cu peste 200 de carti fiind considerata ca fiind de referinta.In comparatie biblioteca araba din Cordoba avea aprox 80000 de volume.Odata cu inceperea cruciadelor nu au plecat spre Tara Sfanta doar cruciati si calugari ci si invatati europeni in cautarea unui univers mai amplu de cercetare.Ceea ce au gasit i-a socat profund,observand ca pana si motivele decorative de pe peretii moscheilor-universitati erau de fapt ilustrari ale unor principii geometrice.In Toledo,dupa Reconquista,cum observa si un savant englez al vremii,Daniel din Morley,s-a inceput imediat traducerea in latina a imenselor biblioteci arabe,cu Aristotel in prim plan alaturi de cel mai bun talcuitor al sau Averroes.Profesoara de istorie Bettany Hughes(o admir profund pe aceasta femeie de stiinta,mi-as dori enorm sa ajung la o prelegere a dansei despre Grecia antica)spunea ca in timpul Renasterii,un efect al acestui tsunami cultural(nu neaparat cauza Renasterii cum s-a exagerat cateodata)aproape fiecare student al unei universitati europene avea in geanta o carte a lui Aristotel si una a lui Averroes cu explicatii. Descoperirile lui Copernic fusesera la randul lor anticipate de studiile lui Al Tusi,un savant arab din Iran,ce studiase aceleasi probleme de astronomie.In Florenta renascentista,orasul care de-a lungul timpului au trait genii precum Dante,Machiavelli si Leonardo,eruditia in domeniul antic se impletea cu ideile revolutionare ce razbateau din tratatele arabe traduse.Nimic nu avea sa fie cum fusese,stiinta isi intra in drepturi dar as dori sa inchei cu niste cuvinte,dintr-o scrisoare, ale unui savant anonim al acelui timp care cred ca s-ar potrivi cumva cu tema topicului si cu care inchei,cu scuzele de rigoare,aceasta digresiune:,,Desigur ca Dumnezeu domneste peste univers.Dar putem si trebuie sa studiem fenomenul natural.Arabii ne-au invatat asta"

Ar fi interesant de realizat in oglinda,pe acelasi esantion de timp,un scurt portret al culturii rasaritene pentru a se observa mai bine confluentele sau liniile de demarcatie,si astfel implinind un vechi dicton latin(avem dese momente de amnezie culturala ca popor,uitand ca suntem o insula a latinitatii in arealul nostru):Docendo discimus

[Dumitru73]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

In timp ce europenii apuseni se zbateau in ghearele Evului Mediu intunecat,cu tot bigotismul,superstitia si violenta sa,adevarati barbari cu cruci doar pe piept,invatatii arabi infiintau moschei-universitati,precum Inama sau Al Azhar unde temeiul islamic,gravat pe pereti, pentru cercetare era: ,,Eu sunt miezul cunoasterii.Invata".Nu numai ca studiau si conservau operele anticilor,in special ale grecilor,dar odata ce le traduceau si studiau treceau la aplicatii care sa le continue sensul cercetarii si cunoasterii,adica preluau baza si o aprofundau,precum in astronomie,matematica sau medicina.De altfel unul dintre genialii invatati arabi care au activat in asemenea centre universitare islamice,Ibn al Haythan,a inteles secretul functionarii ochiului uman,studiind proprietatile esentiale ale luminii si mai ales realizand un experiment intitulat ,,Al Bat al Muthlim"care a fost similar cu ceea ce azi numim ,,camera obscura".Astfel prin aprofundare si experiment au transformat ceea ce greci numeau ,,filosofie naturala"in ceea ce apoi s-a numit stiinta.Experimente in fizica si chimie,savanti sclipitori precum Ibn al Nafis,au fost elemente care au condus la descoperiri precum instrumente astronomice de care mai apoi europenii se vor servi pentru a descoperi Lumea Noua,si au inclinat astfel,intr-un anumit sens, balanta influentei in favoarea civilizatiei vestice pentru o lunga perioada de timp.

Ca sa vedeti mai bine disproportia existenta inainte de interferenta culturala inevitabila ar trebui notat ca in jurul anului 1000 AD disproportia dintre bibliotecile apusene si cele musulmane era covarsitoare,o biblioteca medievala cu peste 200 de carti fiind considerata ca fiind de referinta.In comparatie biblioteca araba din Cordoba avea aprox 80000 de volume.Odata cu inceperea cruciadelor nu au plecat spre Tara Sfanta doar cruciati si calugari ci si invatati europeni in cautarea unui univers mai amplu de cercetare.Ceea ce au gasit i-a socat profund,observand ca pana si motivele decorative de pe peretii moscheilor-universitati erau de fapt ilustrari ale unor principii geometrice.In Toledo,dupa Reconquista,cum observa si un savant englez al vremii,Daniel din Morley,s-a inceput imediat traducerea in latina a imenselor biblioteci arabe,cu Aristotel in prim plan alaturi de cel mai bun talcuitor al sau Averroes.Profesoara de istorie Bettany Hughes(o admir profund pe aceasta femeie de stiinta,mi-as dori enorm sa ajung la o prelegere a dansei despre Grecia antica)spunea ca in timpul Renasterii,un efect al acestui tsunami cultural(nu neaparat cauza Renasterii cum s-a exagerat cateodata)aproape fiecare student al unei universitati europene avea in geanta o carte a lui Aristotel si una a lui Averroes cu explicatii. Descoperirile lui Copernic fusesera la randul lor anticipate de studiile lui Al Tusi,un savant arab din Iran,ce studiase aceleasi probleme de astronomie.In Florenta renascentista,orasul care de-a lungul timpului au trait genii precum Dante,Machiavelli si Leonardo,eruditia in domeniul antic se impletea cu ideile revolutionare ce razbateau din tratatele arabe traduse.Nimic nu avea sa fie cum fusese,stiinta isi intra in drepturi dar as dori sa inchei cu niste cuvinte,dintr-o scrisoare, ale unui savant anonim al acelui timp care cred ca s-ar potrivi cumva cu tema topicului si cu care inchei,cu scuzele de rigoare,aceasta digresiune:,,Desigur ca Dumnezeu domneste peste univers.Dar putem si trebuie sa studiem fenomenul natural.Arabii ne-au invatat asta"

Ar fi interesant de realizat in oglinda,pe acelasi esantion de timp,un scurt portret al culturii rasaritene pentru a se observa mai bine confluentele sau liniile de demarcatie,si astfel implinind un vechi dicton latin(avem dese momente de amnezie culturala ca popor,uitand ca suntem o insula a latinitatii in arealul nostru):Docendo discimus

Europa era atunci în "Evul mediu întunecat". ei trăiau un fel de "Renaştere", ce a cuprins mai târziu Europa.
partea proasta este ca ei au luat-o în sens invers cu civilizaţia, trăindu-şi evul întunecat acum.

Cred ca au pierdut undeva pe parcurs echilibrul,ultra dezvoltarea lor accentuata si adeseori rapida a cam ars etapele si au sacrificat timpul normal de dezvoltare in favoarea performantei.Acum admira intoarcerea bumerangului.Se spune ca echilibrul ar fi trebuit sa vina de la cei care nu au impartasit acest mod de evolutie dar,culmea ironiei,tocmai acele tari se grabesc sa se occidentalizeze acum.Romania este un exemplu tipic de tara stranie,nu stie cum sa scape de o parte din trecut,nu prea o intereseaza prezentul dar vrea viitorul la fel ca al celor care acum nu mai sunt asa de siguri ca-l vor :) Parem usor nauci la acest moment istoric de reconfigurare,pt ca asta traim,o repozitionare si reconfigurare a lumii.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Cred ca au pierdut undeva pe parcurs echilibrul,ultra dezvoltarea lor accentuata si adeseori rapida a cam ars etapele si au sacrificat timpul normal de dezvoltare in favoarea performantei.Acum admira intoarcerea bumerangului.Se spune ca echilibrul ar fi trebuit sa vina de la cei care nu au impartasit acest mod de evolutie dar,culmea ironiei,tocmai acele tari se grabesc sa se occidentalizeze acum.Romania este un exemplu tipic de tara stranie,nu stie cum sa scape de o parte din trecut,nu prea o intereseaza prezentul dar vrea viitorul la fel ca al celor care acum nu mai sunt asa de siguri ca-l vor :) Parem usor nauci la acest moment istoric de reconfigurare,pt ca asta traim,o repozitionare si reconfigurare a lumii.

tind sa-i cred pe cei ce spun ca perioada colonială i-a,distrus şi i-a adus în situaţia asta, indirect.

În prealabil postat de Dumitru73

tind sa-i cred pe cei ce spun ca perioada colonială i-a,distrus şi i-a adus în situaţia asta, indirect.

Da,este logic ce spui si cred ca ai dreptate,poate fi o cauza plauzibila insa cred ca era,cumva, inevitabil,spre diferenta de alte parti ale lumii,pentru ca elementele care au stat la baza dezvoltarii lor si factorii care au concurat de-a lungul timpului spre acest gen de situatie duc,ramine o intrebate deschisa cum se vor adapta la noua realitate,cam dura si timpul nu este aliatul lor.Ciudat cum marile imperii repeta mereu aceleasi greseli si mor,in linii mari,de aceleasi boli.Sau poate deloc ciudat :)

[Dumitru73]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Da,este logic ce spui si cred ca ai dreptate,poate fi o cauza plauzibila insa cred ca era,cumva, inevitabil,spre diferenta de alte parti ale lumii,pentru ca elementele care au stat la baza dezvoltarii lor si factorii care au concurat de-a lungul timpului spre acest gen de situatie duc,ramine o intrebate deschisa cum se vor adapta la noua realitate,cam dura si timpul nu este aliatul lor.Ciudat cum marile imperii repeta mereu aceleasi greseli si mor,in linii mari,de aceleasi boli.Sau poate deloc ciudat :)

nu de mult am dat un link de pe TED, cu un turc ce explică aceste aspecte.

Ma gandeam Dumitru ca aceasta cursa nebuneasca are in ea si explicatia,poarta in ea samanta cum s-ar spune.Wolfhart Pannenberg spunea ceva sugestiv pe aceasta tema,tratand antropologia actuala in lumina teologiei:

,,Viitorul nu se lasa calculat decat in mica parte pe baza lucrurilor prezente,oricat de uriase progrese a realizat stiinta omeneasca in aceasta privinta.Adevarata esenta a lucrului viitor sta in noutatea imprevizibila ce zace ascunsa in sanul viitorului si care zadarniceste destul de des orice plan omenesc.Ori tocmai spre o atare noutate a celor viitoare se indreapta speranta.Scurt spus speranta incepe exact acolo unde se sfarseste calculul.Tocmai in situatiile fara iesire speranta se poate aprinde cel mai tare.Totusi,de obicei,in dorintele si in visele noastre speranta si calculul se leaga oarecum.

Prin speranta se isca o incredere,un curaj de a infrunta viata care inaripeaza calculul si-i da sarcini.Pe de alta parte,calcularea viitorului pastreaza un element de nesiguranta,astfel incat si aici intra in joc speranta si teama.Ideea de viitor are o putere de fascinatie asupra imaginatiei.Aceasta putere a viitorului asupra imaginatiei omenesti se intemeiaza pe faptul ca impulsurile omului nu ajung niciodata la deplina satisfactie in prezent.De aceea oamenii privesc cu jind spre viitor,care urmeaza sa aduca ceea ce prezentul refuza. Imaginatia,cu idealurile ei,o ia inainte intracolo. Intrucat ea se indreapta spre nou la fel cum viitorul aduce noul,imaginatia gaseste in dorinta si in visul legat de viitor imparatia peste care stapaneste in mod absolut. Astfel caracterul infinit al menirii omului,radicala lui deschidere,il indeamna sa se aventureze mereu in viitor si sa spere la o implinire cu prisosinta".

[cezar_ioan]

Din păcate, deseori imaginaţia stăpâneşte ca un tiran nemilos peste împărăţia ei...
Din fericire o mai sabotează memoria, această "înaltă trădare"...:)

În prealabil postat de cezar_ioan

Din păcate, deseori imaginaţia stăpâneşte ca un tiran nemilos peste împărăţia ei...
Din fericire o mai sabotează memoria, această "înaltă trădare"...:)

Intr-un comentariu la romanul ,,Ma numesc Rosu" a lui Orhan Pamuk se spunea ca nostalgia are la origine accelararea istoriei si deriva din fracturarea memoriei.Se mai spunea ca timpul oamenilor este un timp al decadentei si al alienarii si ca singurul ,,timp fericit"este timpul vesnic al lui Dumnezeu care transcede timpul nostru relativ.In acest timp infinit al divinitatii opereaza si memoria lui Dumnezeu,atat de bine surprinsa in raportul cu memoria omului in Isaia 43:25-26.Doua versete foarte complexe care chiar scoase din contextul lor istoric,al limbajului profetic,m-au facut sa ma gandesc daca nu cumva solutia divina este singura reala la distrugerea sistematica a memoriei pe termen lung,precum in cartea lui Pamuk,golirea ei de miez cu efect atat asupra individului cat si a identitatii colective,generand crize sociale majore si cred ca in acest punct critic,al uciderii memoriei intervine solutia divina din versetele mentionate la naufragiul uman.Daca nu ar exista iertare si restaurare am fi prizonierii unui timp strict mecanic si dement,unde lipseste aceea parte a memoriei care sa ne reaminteasca cum vede Dumnezeu lumea.

[cezar_ioan]

Multe feluri de memorie sunt în om. Aşa de amuzament hai să listez ce... îmi mai amintesc:
- memorie de scurtă durată şi memorie de lungă durată
- memorie ecoică (de foarte scurtă durată, milisecunde, cât e necesar procesorului să identifice stimulul)
- memorie logică şi memorie mecanică
- memorie semantică şi memorie imagistică
- memorie declarativă şi memorie procedurală
- memorie colectivă
- memorie vizuală, auditivă, gustativă etc., după analizatorii deserviţi
- memorie implicită şi memorie explicită
- memoria de lucru

Şi multe altele, fiecare cu bogatul ei specific, dar ... nu îmi mai amintesc acum pe toate. Deh, bătrâneţea, lipsa de antrenament, dispreţuirea psihologiei etc....!

La care dintre aceste memorii care lucrează în om, uneori în competiţie şi confruntare, în baza unor legi complexe care răspund, printre altele, de nivelul de activare al unităţilor mnezice din sisteme distincte

La care dintre aceste subsisteme mnezice se referă, oare, autorul?
Şi care memorie e responsabilă de aducerea aminte de Dumnezeu?

Nu te-am întrebat cu speranţa să aflu răspunsul, pentru că bănuiesc multitudinea de răspunsuri posibile zămislite de jocul memoriei şi imaginaţiei...:)