Aparitii editoriale

[delia31]

În prealabil postat de Mihailc

O parabola biblică în șase lecturi pentru omul contemporan
Cum înțelege omul contemporan, omul secolului XXI, dincolo de simpla identificare, sensurile acestei parabole, a cărei simplitate face din ea un text inepuizabil? Răspunsul la această întrebare îl pot da cele șase lecturi antologate în prezentul volum semnate de șase personalități teologice și culturale actuale. Diversitatea lor are drept scop realizarea unei simfonii contrapunctice a interpretărilor

Multumesc Mihai, mi-am pus-o pe wish list.

Pentru ca aceasta simfonie a interpretarilor sa fie si mai sublima, propun si eu o a saptea lectura a parabolei fiului risipitor in inedita si fascinanta piesa de teatru in 4 acte, „Hoţul de mărgăritare”, scrisa de Mitropolitul si scriitorul Bartolomeu Anania. Un „margaritar de piesa”, o adevarata bijuterie literara.

Cu „trestia lui de scriitor ce scrie iscusit”, mitropolitul a rescris pilda risipitorului intr-o nota artistica de originalitate absoluta. Risipitorul din parabola, pe numele lui Eliabar, are o indeletnicire foarte exotica, e un coborator in adancul oceanului pt. a-i fura margaritarele. Evident, prin metafora aceasta, autorul tinteste mai la adanc, spre profunzimea ontologica a sufletului.

Asa ca, sedus inconstient de frumusetile fabuloase ale adancurilor marii, fiul risipitor se incumeta intr-o aventura initiatica in metropola Corint, unde, ațâțat de dorinta de a cunoaste si iscodi, isi va descoperi nebanuitele taine ale afundului sufletesc, insa dupa ce va fi experimentat pe viu ratacirea labirintica a propriului eu pornit in cautarea firii.

Adancurile care il atrageau inconstient nu sunt cele ale mării, ci ale propriei firi. Atractia pentru margaritarele mării e doar pretextul inconstient al atractiei pt. comoara ce zace ascunsa in adancurile omului.

O astfel de scufundare in adancul nostru de taina, evitand desigur hatisurile inutile, ne propune Inaltul Bartolomeu, pentru a-L gasi acolo pe Daruitorul tuturor comorilor.

Va recomand cu drag piesa „Hotul de margaritare” a mitropolitului Bartolomeu Anania , si cu ocazia asta, va anunt ca va fi repusa in scena la Teatrul National din Cluj-Napoca, in data de 15 iunie 2012, de la ora 19.00.

[Mihailc]

O carte fundamentală a iconologiei:

Leonid Uspenski - Teologia icoanei în Biserica Ortodoxă



http://www.librariasophia.ro/carti-T...d-so-5762.html

http://cartianastasia.wordpress.com/pachetul-formativ/

În prealabil postat de dorinastoica14

până acum nu am reuşit să-i iubesc nici pe cei apropiaţi cum trebuie, ce să mai vorbesc de duşmani?

Draga Dorina, afirmatia ta ma pune serios pe ganduri... Si imi dau seama acum ca, deoarece tot ai spus-o aici, asadar pentru ca iata exista formularea clara a problemei, ea ma va insoti sper si de acum inainte.
Deocamdata iata ce imi trece prin minte:
Apropiati sunt si dusmanii, intr-un fel... Apropiati si chiar foarte intimi, nebanuit de intimi, prin insasi vietuirea dusmaniei intre noi. Care, asemenea dragostei, trece si prin ziduri de piatra...
Sau de os.
Apoi, apropiati sau indepartati, prieteni sau dusmani, toti oamenii din viata noastra sunt, ca sa spun asa, personaje secundare. Si totodata sunt racordate intim la raportul meu cu mine insumi, la conflictele cu "dusmanii" interiori (de pilda lacomia, minciuna, neinfranarea etc.).
Ca urmare, procesul-cheie al despatimirii, odata inceput si parcurs, are la capat de drum (ca tinta minunata) insasi dobandirea Duhului Sfant. Odata cu aceasta se termina si cu luptele "interne" si cu inamicitiile dintre noi si cu dusmanii care, dupa dobandirea Duhului sunt, cu certitudine absoluta, iubiti.
Pe aceasta tema amintesc acum, ca-mi vine la inima (sau din inima) pe Sfantul Serafim din Sarov si pe Sfantul Siluan, sa fiu iertat ca am indraznit sa le pronunt numele.
Domnul fie cu noi! AMIN+

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan cezar

Domnul fie cu noi! AMIN+

Cu toate ca nu aceasta este tema threadului Ioane , cu toate ca este bine sa o respectam , iaca ce-ti dau eu :


http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...a-b1-p1430.htm

* In rest sa pastram tema !<< Aparitii Editoriale >>

În prealabil postat de cristiboss56

Cu toate ca nu aceasta este tema threadului Ioane , cu toate ca este bine sa o respectam , iaca ce-ti dau eu :


http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...a-b1-p1430.htm

* In rest sa pastram tema !<< Aparitii Editoriale >>

Da, Cristian, intocmai, multumesc! (Scuze pentru nerespectarea temei topicului, am considerat ca nu puteam trece peste afirmatia deosebit de importanta a Dorinei. Iertare!)

[cristiboss56]




Televiziunea TRINITAS TV a Patriarhiei Române a lansat un nou DVD, 'Viaţa şi minunile Sfântului Nectarie'. DVD-ul cuprinde un film documentar de 95 de minute despre viaţa Sfântului Nectarie, care a fost duhovnic, director de seminar, stareţ, ierarh, iar după mutarea la Domnul şi trecerea în rândul sfinţilor, unul dintre cei mai cunoscuţi taumaturgi ai vremurilor noastre.

Filmul documentar 'Viaţa şi minunile Sfântului Nectarie' ne arată parcursul biografic al sfântului taumaturg, dar şi felul în care el răspunde rugăciunilor celor care sunt răniţi de diferite boli. Filmul cuprinde numeroase relatări şi reconstituiri despre minuni care s-au făcut prin mijlocirea sfântului, minuni prin care oamenii au fost vindecaţi de boli grave. Acest film ilustrează marea putere şi iubire a lui Dumnezeu care lucrează prin sfinţi şi oferă certitudinea că vestirea lucrărilor minunate şi faptelor lui Dumnezeu este printre singurele cuvinte care ajung la inima omului.

DVD-ul prezintă şi lăcaşurile de cult din România unde se află părticele din moaştele Sfântului Nectarie, între ele aflându-se şi Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, după cum informează „Ziarul Lumina”. 'Viaţa şi Minunile Sfântului Nectarie' este o pildă despre smerenie şi sărăcie, umilinţă şi nedreptate, din care Sfântul Nectarie a făcut trepte pentru drumul către Împărăţia cerurilor. Virtuţile sale sunt pentru creştinii de astăzi surse de nădejde şi de curaj în poticnirile de pe drumul vieţii.

DVD-ul 'Viaţa şi minunile Sfântului Nectarie' poate fi achiziţionat de la magazinele bisericeşti ale Arhiepiscopiei Bucureştilor şi de pe site-ul trinitastv.ro de la secţiunea Magazin.

[Mihailc]

Simeon Monahul - Cuvinte pentru străpungerea inimii



Scrierea care vede lumina tiparului întâia oară într-o limbă modernă este unică în felul ei în întreaga literatură duhovnicească a Răsăritului ortodox. Ea nu se încadrează în nicio categorie. Nu aparține literaturii omiletice, strălucit reprezentată de Părinții Bisericii, mai ales în „epoca de aur”, iar în literatura de spiritualitate sau duhovnicească, din care face parte prin natura temelor cuprinse într-însa, ocupa un loc inconfundabil, nesemănând ca modalitate de redactare cu nimic din ceea ce cunoaștem și a fost adunat în marea colecție editată de Sfinții Macarie din Corint și Nicodim Aghioritul sub titlul celebru Filocalia sfinților neptici.
Ideea de a alcătui 32 de „Cuvinte” adresate propriului suflet, într-o continuă dojană, dar abordând numeroase teme comune întregii literaturi duhovnicești, îl așază pe autor într-o poziție cu totul singulară. Tot ce se știe sigur la ora actuală despre carte și despre autor este ca s-au bucurat de mult interes, scrierea ajungând până la noi într-un relativ mare număr de manuscrise, inventariate prima oară de către învățatul grec Demostene Russo.
Pentru istoria culturii române scrierea monahului Simeon are o importanță capitală: patru din cele 32 de „cuvinte” ce alcătuiau cartea — atribuită în mod eronat de primul ei editor lui Simeon Metafrastul — au fost alipite de Neagoe Basarab la Învățăturile către fiul său Theodosie. Aceasta făcea din cultura noastră singura pe tărâmul căreia a dat roade.
Darul pe care, la sugestia pe care i-am făcut-o, părintele diacon Ioan Ică jr a ținut să-l facă prin această traducere Bisericii și Culturii Române, chiar în ajunul proclamării locale a canonizării Sfântului voievod Neagoe Basarab, este esențial în acest sens. Se deschide prin această înfăptuire un întreg orizont duhovnicesc în care este așezată „întâia mare carte a culturii românești”, cum a numit Constantin Noica opera lui Neagoe Basarab. Avem posibilitatea, în sfârșit, să vorbim în deplină cunoștință de cauză de problema ridicată cu peste un secol în urmă de către Demostene Russo: aceea a raportului operei domnului român cu izvorul folosit pentru cele mai multe pagini, după Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament. Ce anume a ales și cum a fost folosită de întâiul nostru mare scriitor această scriere unică în literatura Răsăritului ortodox nu mai este de acum înainte, și pentru totdeauna, o problemă acoperită de ceața neștiinței. (Dan Zamfirescu)

http://edituradeisis.ro/opencart/ind...product_id=177

[cristiboss56]





La Editura Basilica a Patriarhiei Române a apărut lucrarea Pr. Prof. Stanley Harakas, Despre viaţă şi mântuire. Tâlcuiri la lecturile biblice din slujba Sfântului Maslu.

Autorul a fost profesor de morală la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Holy Cross” din Brookline, Massachusetts, în SUA, şi este unul dintre cei mai cunoscuţi teologi ortodocşi din spaţiul american.

Cartea, scrisă într-un limbaj accesibil, cuprinde tâlcuiri a fiecare text din Sfânta Scriptură care se citeşte la Taina Sfântului Maslu (7 din Apostol şi 7 din Evanghelie) şi ne ajută pe fiecare dintre noi să înţelegem şi să asimilăm cât mai bine viziunea ortodoxă asupra slujbei.

Puteţi achiziţiona lucrarea de la magazinele de carte bisericească şi de la pangarele bisericilor şi mănăstirilor din Patriarhia Română.

[cristiboss56]






La Editura BASILICA a Patriarhiei Române a apărut, , lucrarea Pastorația persoanelor dependente de alcool, avându-i ca autori pe Pr. Iulian Negru, Floyd Frantz și Nicoleta Amariei, după cum ne-a precizat Dragoş Vlădescu, Secretar general Editurile Patriarhiei Române.

Pentru a răspunde numeroaselor și variatelor cerințe spirituale ale credincioșilor de astăzi, ierarhia bisericească este preocupată constant de publicarea unor materiale adecvate problematicii diferitelor categorii de persoane. Mărturia fierbinte a Sfântului Apostol Pavel „Cu cei slabi m-am făcut slab, ca pe cei slabi să-i dobândesc; tuturor toate m-am făcut, ca în orice chip să mântuiesc pe unii” (1 Corinteni 9, 22), arată disponibilitatea și capacitatea adevăratului păstor de suflete de a-și adapta discursul la nivelul de înțelegere al fiecărui ascultător în parte. Inflexibilitatea, insensibilitatea și lipsa de tact pedagogic ale celui care transmite învățătura Evangheliei pot conduce uneori la situația nedorită în care un discurs impecabil din punct de vedere teologic să nu ajungă deloc la inima celor cărora le este adresat, să fie greșit înțeles sau chiar respins. De aceea, numai o pastorație adaptată la specificul și profilul moral și intelectual al credincioșilor, o pastorație care vizează segmente sau grupuri țintă bine definite, poate permite celor mai frumoase și profunde învățături ale teologiei ortodoxe să pătrundă în adâncul sufletului omenesc și să-i aducă adevărata vindecare, nu prin medicamente sau tehnici impersonale, ci chiar prin prezența Celui care este Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre.

Conţinutul acestei cărți este o importantă sursă de informare, care poate determina o binevenită schimbare de perspectivă asupra persoanelor afectate de alcoolism sau dependenţă de droguri. Slujitorii de astăzi ai Bisericii pot întâlni pe parcursul operei de pastorație multe asemenea persoane afectate de adicție, pe care, informați fiind în legătură cu specificul suferinţelor acestora, le pot ajuta în mod adecvat.

În primul capitol al lucrării autorii încearcă să stabilească o punte de legătură între anumite elemente ale spiritualității și psihoterapiei ortodoxe și problematica adicției față de alcool, așa cum este aceasta văzută în lumina științei actuale. O perspectivă ortodoxă este cu atât mai necesară, cu cât medicina modernă privește alcoolismul ca pe o boală complexă care afectează integral ființa umană și asupra căreia trebuie să se aplece medicul, psihologul, psihiatrul și, nu în ultimul rând, preotul. Prin analiza teologică întreprinsă asupra conceptului de boală bio-psiho-socio-spirituală a alcoolismului putem înțelege și rolul de terapeut al preotului în tratarea adicției, el fiind chemat să predice şi să trăiască personal mesajul Evangheliei lui Hristos, un mesaj vindecător și mântuitor pentru om.

Din perspectiva înaltă a Bisericii, adicţia reprezintă inclusiv un mod de a-L respinge pe Dumnezeu și de a substitui relaţia mântuitoare cu El ataşamentului nociv faţă de un „lucru” care ne poate distruge sensul cel mai înalt al vieții. Primul capitol al cărții ilustrează bogat această profundă perspectivă asupra adicţiei cu ajutorul textelor biblice și al scrierilor patristice, făcând trimitere și la lucrările unor teologi contemporani.

În al doilea capitol, problema alcoolismului este abordată din perspectiva teoriilor tradiţionale şi actuale referitoare la dependenţă. Adicţia este prezentată ca fiind o boală, o problemă medicală care poate debuta prin manifestări ce indică doar un derapaj moral, dar care ulterior devine o problemă gravă, afectând persoana atât din punct de vedere fizic, cât şi din punct de vedere psihic. Pe parcursul acestui capitol se descriu caracterul nociv şi efectele progresive ale alcoolismului, care antrenează treptat o stare de neputinţă, pentru ca în final mintea, trupul şi sufletul să ajungă în starea critică când doar cu un ajutor primit din exterior mai pot fi evitate consecinţele cumplite ale acestei maladii.

Capitolul al treilea surprinde impactul adicţiei asupra familiei celor afectați de alcoolism. Pe parcursul acestui capitol al lucrării sunt formulate unele recomandări cu privire la modul în care preotul poate oferi speranţă familiei confruntate cu această gravă problemă. Ni se arată, în mod special, cum afectează alcoolismul relațiile din interiorul unei familii. Reflectarea asupra conceptului de codependență, descris în termenii psihoterapiei moderne, ne poate duce cu gândul la stările sufletești pe care Sfinții Părinți le-au descris ca fiind manifestări ale ”duhului iubirii de stăpânire”, cu toate consecințele acestora asupra persoanei stăpânite de patimă.

În capitolul final al cărții, scrierile despre patimi ale Sfântului Maxim Mărturisitorul sunt invocate pentru a se oferi o înțelegere duhovnicească asupra adicţiei, dar şi pentru a se extrage din mesajul lor profund soluții de vindecare a patimii. Aceasta poate fi privită din mai multe perspective, dar cea care se impune este aceea în care rădăcina oricărei adicții subzistă în îndepărtarea de Dumnezeu, în înstrăinarea de El, realitate care conduce la pierderea speranţei și a libertății persoanei dependente, care ajunge să se autodistrugă prin patima căreia i se abandonează. Acest ultim capitol conţine, de asemenea, câteva sfaturi practice pentru întreținerea speranţei persoanelor dominate de adicţie și copleşite de cumplitele efecte ale acesteia, consecințe care amenință grav nu doar trupul, ci și sufletul.

Cartea poate fi achiziţionată de la Librăria Cărţilor Bisericeşti (Intr. Miron Cristea nr. 6, accesul se face din strada 11 Iunie), Librăria „Ortodoxia” (Calea Victoriei nr. 45, lângă biserica Kreţulescu), prin comandă pe internet la adresa magazin@editurapatriarhiei.ro, precum și de la pangarele bisericilor şi mânăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureştilor.

[Mihailc]

Manea Vasile - Icoana lui Hristos cea nefăcută de mână




Biserica a păstrat în memorie amintirea unei imagini a Mântuitorului nefăcută de mână: achiropiita sau Sfânta Mahramă, numită şi mandylion. În anii din urmă au apărut o serie de texte care conţin informaţii contradictorii referitoare la Sfânta Mahramă. Însemnătatea subiectului ne obligă să cercetăm diversele scenarii şi să vedem dacă s-a păstrat până în vremea noastră pânza de in pe care Hristos Şi-a întipărit dumnezeiescul chip.

http://www.librariasophia.ro/carti-I...e-so-6486.html

A se vedea şi:

http://www.librariasophia.ro/carti-I...e-so-1314.html