Despre podoabe si machiaj

[ortodox4life]

[SIZE=4][COLOR=black]Ce ne-au adus toate acestea? [/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=black]Ce au adus prietenelor noastre inflamatiile si durerile pe care le-au suportat din cauza gaurilor din urechi, timpul pierdut cu smulsul sprîncenelor, cu frunzele de varza, castravetii si galbenusul de ou pe care si le pun pe fata? Epilarile, pe care un barbat, daca ar fi, nu stiu daca le-ar suporta fara lacrimi; si toate celelalte lucruri, pe cît de absurde pe at?t de jenante? Toate acestea, fara sa urmar-easca nici un scop, ci “pur si simplu”?[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=black]Iata ziua în care timpul le va egala pe toate, atunci si cele blonde si cele brunete vor încarunti de o potriva! Si nu vor mai fi plete pe spate, nici fuste scurte, nici tricouri transparente. Caci de toate cu care acum ne laudam atunci ne vom rusina. Atunci vom privi cu teama si îngretosare la propriul trup, dar mai bine zis, la ceea ce va mai ramînea din el. Si-atunci va fi mirosul cel greu, de batrîna, pe care nu-l vom înlatura cu nici un sapun, oricît l-am spala. Lanticuri, cercei, coliere care acum ne înfrumuseteaza atunci ne vor sluti si vor arata batrînetea noastra si mai cruda, în timp ce iubitii din tineretea noastra vor juca sah în parc sau se vor ?ntoarce cu laptele de la alimentara, ?ntr-un oras strain, pentru nepotii de la alta femeie. Iar asta se va înt?mpla negresit. De ce nu vrem sa fim vesnici, ci ne ucidem singuri, fara nici un rost?[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=black]Uite cu c?ta migala însiruieste proorocul armele mortii noastre! “Inele, sori, lunite, cercei, bratari, valuri, cununi, lantisoare, cingatori, miresme, talismane, inele, verigi de nas, vesminte de sarbatoare, mantii, saluri, pungi, oglinzi, p?nzeturi subtiri, turbane si tunici”. Vr?nd de la noi parca sa-l oprim, sa strigam: “Ajunge! Nu mai voiesc sa le cunosc!” Parca ar astepta sa-i zicem: “Nu-i adevarat! Nu despre mine se zic acestea!” [/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=black]Dar glasul nostru ?nt?rzie sa se auda. Caci nu mai avem nici inocenta ca sa zicem: “Nu-i adevarat!” Dar nici puterea ca sa zicem: “Ajunge, nu mai voiesc sa le cunosc!” Caci setea noastra de placeri nu ne da voie. Inima noastra nu ne mai asculta. Nu mai sîntem stapîni, ci robi.[/COLOR][/SIZE]