La rugaciunile scrise ar trebui cautat intai sensul dogmatic al unor cereri

[iustin_dumitru]

Unele cereri din rugaciuni le zicem asa cum sunt, pentru ca ne dam seama ca rimeaza cu sufletul nostru,ca ne reprezinta, si nu mai stam sa ne batem capul.

Totusi o analiza ar fi indicata , ca sa stii ce te rogi.

E drept ca important e sa fie existent si puternic sentimentul interior de cerere si de dependenta de Dumnezeu, ca asta e una din conditiile de baza ale rugaciunilor.

Rugaciunile au fost preluate din traditie, si se pot identifica cu AI primele atestari documentare ale unora din ele ( de exemplu acatistele incepe de prin secolul 6)

De aceea le socotim ca venind de la Duhul, si nu ne mai prea batem capul cu ele, si riscam sa ajungem la o recitare a lor, chiar daca nevoia respectiva o simtim puternic si in sufletul nostru.

Un exemplu simplu, care toti il zicem in primele rugaciuni incepatoare:

Doam*ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre.

Sunt anumite implicatii dogmatice pe care nu insist caci cred ca toata lumea le stie sau le simte :
-ca trebuie sa iti cunoscti pacatele intai,
-ca trebuie sa simti pocainta pentru ele, si hotararea de a scapa de ele ca rugaciunea sa aiba efect

Ce as vrea eu sa subliniez este ca dintre cele doua, iertarea este mai evidenta ,pentru ca toti stim ca pacatele ne-au fost iertate prin Hristos, si ca prin caiunta,si Taina spovedaniei actualizam mereu aceasta iertare ,pentru pacatele ulterioare

Dar curatirea de pacate, nu e asa evidenta.

Pentru ca nu e asa usor sa scapi de pacate.

Aici trebuie cunoscut exact ce trebuie sa faci tu si ce te poti ruga si astepta sa faca harul Duhului.

Cerea ar suna ca si cum harul ar face tot, noi doar cerem si vom fi curatati.

Dar in realitate stim toti ca a scapa de pacate este o lupta comuna si grea a omului ,asistat de har , in care harul e cel care vindeca pacatul (asa cum suna si cererea), dar omul e cel care doreste sa scape de el,se roaga pentru har, incearca sa faca faptele bune opuse acxelui pacat, isi supravegheaza mintea sa il identifice macar, si daca se poate sa il respinga