Citat:
În prealabil postat de CristianR
Ai dreptate, Iorest, călugării cu vocație sunt puțini, iar cei care aleg (sau ar alege) mânăstirea din rațiuni duhovnicești se poticnesc adesea de aspecte ca cele pe care le-ai menționat și care alterează duhul obștii în care ar urma să se integreze.
Însă eu m-am gândit doar la cei cu vocație, ca părintele Gabriel Bunge, ca să dau un exemplu de creștin care se mulează perfect pe matricea Bisericii, preluând modul de viață al asceților de la începuturi.
Cum mireni suntem mai mulți, ar fi fost mai potrivit un model din această zonă, un creștin cu viață îmbunătățită, care respiră în Duhul Bisericii. Cred că aceștia sunt chiar mai mulți decât călugării cu vocație, dar mai anonimi, neieșind în evidență cu nimic pentru cei care nu-i cunosc îndeaproape.
Însă în fiecare parohie poți vedea un număr de oameni dedicați rugăciunii, care iubesc slujbele, se spovedesc și se împărtășesc des, iar pe lângă această dragoste manifestă față de Dumnezeu au o inimă caldă și pentru semenii lor.
|
Da ai dreptate, nu e neapărat rău să ai cratițe și ustensile de gătit, după standarde masterchef cum am văzut de pildă în unele reportaje trinitas tv cu rețete mănăstirești. Până la urmă dacă dai de mâncare la mii de pelerini trebuie să ai cu ce.
Nu prea mai putem copia modelul patristic din cauza internetului și a electricității, știu oameni care au renunțat complet la televizor, dar nu și la internet.