ortodocsi din toate tzarile uniti-va!

[crincrin]

Invocarea minunii aprinderii Sfintei Lumini ca argument pentru menținerea unui calendar eronat este compromițătoare intelectual, teologic și moral.

Calendarul nu este o emisie a Revelației dumnezeiești, ci exclusiv expresia unor necesare calcule astronomice omenești. Ca urmare, orice calendar trebuie ajustat în timp.

Reținerea și zbaterea unora care sacralizează calendarul, confundându-l cu un adevăr de credință, oameni care arată aparent compătimitor cu degetul (gest reprobabil mereu) spre faptul că doar ortodocșii primesc Sfânta Lumină, invocând în mod inept ideea că, dacă am sărbători Paștele corect din punct de vedere calendaristic, Sfânta Lumină nu s-ar mai aprinde, ca și cum minunea lui Dumnezeu e condiționată de calendar și nu de credință, ca și cum dacă îți aduci ceasul rămas în urmă la ora exactă comiți un sacrilegiu, trădează inclusiv o perfidă gelozie și jenantă zgârcenie confesională: dacă am sărbători Paștile împreună, toți creștinii din lume, ar trebui să împărțim Sfânta Lumină cu alții și am pierde din prestigiul singularității cu care ne place să facem paradă.

Nu în acest tip de creștinism s-ar putea recunoaște Hristos, Cel care ne-a dat în Sfânta și Marea Joi din Săptămâna Sfintelor Sale Pătimiri cea mai înaltă poruncă:

„Să vă iubiți unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteti ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții.” (Vasile Bănescu)

[crincrin]

* Nordul pe care îl arată busola morală a Bisericii este mereu Hristos, Dumnezeu Cel milostiv și drept, Cel care ne-a spus ceva copleșitor, greu de înghițit și înfăptuit: Iubiți-i pe vrăjmașii voștri !

Hristos, Dumnezeul Păcii, nu un fals dumnezeu gnostic al urii, al distrugerii, al războiului dezlănțuit împotriva unei lumi (europene) care, cu toate imensele ei păcate, rămâne deocamdată cea mai bună dintre toate.

O lume în care nu ești arestat sau aruncat de la etaj pentru exprimarea liberă a unei păreri contrare dogmei politice a regimului în care trăiești, una în care religia nu a devenit instrument de propagandă belicoasă favorabilă crimelor în masă, nici reprezentanții ei oficiali, fanatici adulatori antihristici și antiumani.

O lume pe care o putem face mai bună doar fiecare dintre noi în parte prin faptele bunătății personale, nu prin vorbe deșarte, prin exprimarea urgentă în act a încreștinării noastre de care facem atâta caz.

O lume care nu trebuie făcută țăndări doar pentru că diavolul a mai intrat în cineva și mimează sacrileg ortopraxia și ortodoxia.

Ortodoxia nu este ortodoxism, ortopraxia nu e bruxism, Tradiția nu e tradiționalism, nici Biserica birocratism !

Ea este comunitatea vie de oameni uniți și vertebrați de credința în Hristos, de speranța în Înviere, de dragostea milostivă pentru cei umiliți și obidiți.

Altfel, noi toţi cădem...

„Dar este Unul care ţine-n mână căderea asta, nesfârșit de blând.”

Să ne încredem doar în El !



** A spune, fără să intri simultan în pământ de rușine, că tu, cel care brutal invadezi, bombardezi, violezi, furi, ucizi în masă, minți de stingi acasă, trimiți tineri la moarte, promițându-le raiul în schimbul crimei oarbe,

a afirma din mijlocul acestor orori comise de tine că ești „în prima linie în lupta pentru păstrarea credinței creștine și a valorilor creștine împotriva întregii lumi apostate”,

a susține această infernală enormitate, a fi crezut de unii hipnotizați de rău că, totuși, ai dreptate:

iată cum arată răstignirea Adevărului în viziunea unor sacrilegi care se folosesc antihristic de ideea de creștinism în modul cel mai cinic, vulgar, pervers și trist.

Evanghelia, cea mai bună dintre vești, ne încurajează, însă:

„Cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.” (Vasile Bănescu)