Mărturisire

[Demetrius]

În prealabil postat de Pacatosul5687475

M-am născut într-o familie creștin ortodoxă. Am fost învățat de mic copil să îl iubesc pe Dumnezeu, fapt pentru care am avut o viață duhovnicească. În perioada copilăriei il simțeam pe Dumnezeu în viața mea că mă ocrotește și îmi dorește toate cele bune. În acest spirit mi-am dorit să continui această relație și să o desăvârșesc, motiv pentru care am dat la seminar apoi la facultatea de teologie ortodoxă.
Imediat după ce am făcut această alegere, lucrurile au început să evolueze nu diferit, ci opus. Am început să cunosc oameni care îmi făceau rău și care m-au făcut să sufăr foarte mult, dar cel mai mult m-a durut faptul că Dumnezeu era părtașul lor. Aveam impresia că eu sunt cel vinovat, iar cei care procedau așa făceau bine și Dumnezeu era de partea lor.

Aici parca viata incepe sa semene cu a lui Iov, care si el avea o viata duhovniceasca, desi el n-a fost la niciun seminar sau la teologie pe unde ai umblat tu sa te desavarsesti si totusi ai omis sa scrii cu majuscula pronumele personal care-L numeste pe Dumnezeu; o fi fost o neatentie.
Am zis ca viata ta incepe sa semene cu a lui Iov, insa numai privind pe dinafara, fiindca pe dinauntru nu este diferita, ci opusa. Ia vezi:
[b]https://www.bibliaortodoxa.ro/vechiul-testament/42/Iov
Orice a patit Iov el avea numai cuvinte de slava catre Dumnezeu, pe cand tu n-ai patit nimic(nu ai zis nimic, nimic) numai ca esti nemultumit; ca tu ai vrut ceva si duhovnicul ti-a zis altceva(fara sa zici nimic, ce-ai vrut tu si ce-a zis el) de te-ai gandit la suicid; ca dac-ai fi facut ce-ai vrut tu(nu stim ce) poate gandul ajungea fapta, de care te-a ferit Dumnezeu. Mi-e greu sa cred ca duhovnicul te-a sfatuit gresit, mai repede cred ca tu voiai opusul.

În prealabil postat de Pacatosul5687475

Toată viața am crezut că Dumnezeu îi iubește pe oamenii buni care fac bine, și le îngăduie anumite greutăți și necazuri celor răi nu ca să îi pedepsească, ci ca să îi îndrepte. Dar cu timpul am constatat că lucrurile nu stau deloc așa.
De fiecare dată în viața mea când am făcut câte o greșeală sau un păcat oricât de mic, am simțit imediat cum am fost pedepsit pentru aceasta (și am accepat de bunăvoie crezând că este ca un canon), dar în schimb când am făcut fapte bune sau virtuți, nu am simțit nici o răsplată, ba uneori am simțit că aș fi pedepsit.

Dumnezeu ii iubeste pe toti oamenii la fel de mult; cei buni simt dorinta sa se puna in slujba Lui si Dumnezeu ii ajuta sa faca binele in jurul lor, iar ceilalti sunt ajutati, indrumati, lamuriti, convinsi sa revina la El.

În prealabil postat de Pacatosul5687475

Nu am înțeles nici până în ziua de astăzi de ce Dumnezeu a ales să se comporte așa cu mine.
Acuma unii or să zică pentru că nu m-am căit pentru păcatele mele. Ultimul exemplu concludent când am vrut să mă rog, mi s-a întâmplat o problemă care a durat exact atâta timp cât aveam disponibil să mă rog.
Alții vor spune că mi se întâmplă acestea pentru că nu m-am spovedit. Ultima dată când m-am spovedit eram într-o situașie extrem de tensionată. Trebuia să fac o alegere în viața mea. Eu voiam să urmez o cale, în schimb duhovnicul m-a îndemnat cealaltă cale. Am ales calea lui crezând că ascultarea este o virtute creștină și Dumnezeu îmi va face bine pentru că am ales aceasta. În schimb, acea cale ma dus într-o situație care am avut doar de suferit iar în final ajunsesem în pragul sinuciderii.

Tu te comporti diferit, nu Dumnezeu.
Sigur ca tu nu te-ai cait (pentru pacatele tale). Tu ai ales sa faci ce-a zis duhovnicul, dar gandul ti-a ramas la ce-ai vrut tu si ai trait ce-a zis el cu gandul la ce-ai renuntat tu; e ca si cum ai merge cu spatele spre ce-a zis el si cu fata la ce-ai renuntat tu. Halal alegere si cainta!

În prealabil postat de Pacatosul5687475

Am ales să prezint această scurtă poveste a vieții mele, pentru a arăta tuturor că Dumnezeu are și o altă față, nu doar cea pe care ne-o prezintă teologia potrivit căreia Dumnezeu a creat persoana umană pentru o comuniune inter-personală bazată pe dragoste(Teologia Dogmatică – Dumitru Stăniloae).

In aceasta scurta poveste a vietii tale nu ne-ai spus nimic concret, dar te-ai numit pe tine pacatos, ceea ce este o mare smerenie si asta se potriveste cu materia Teologiei Dogmatice a cuviosului Dumitru Staniloae, a dragostei de oameni ce se naste din aceasta smerenie.

În prealabil postat de Pacatosul5687475

Poate sunt și alți oameni cu care Dumnezeu se manifestă în modul acesta și nu au curajul să spună.

Un păcătos.

A mai aparut pe-aici nu demult un uzer, insa acela are curaj cat pentru 5 ca tine si pe langa el tu chiar esti ca Iov, ca nici prin vis nu-i trece sa se numeasca pacatos, adica vrednic de iertare, ci... filozof.


P.S.Poate revii cu o poveste mai detaliata a manifestarilor tale, nu ale lui Dumnezeu,ca El nu Se "manifesta" cum zici tu; Duhul Sfant Se manifesta.
Nu te supara, pe mine povestea scurta nu ma convinge, nu pentru ca tu n-ai fi suferit, ci pentru relatia ta cu El, din care se nasc nemultumirile tale.

[Pacatosul5687475]

[quote=Demetrius;670028]Aici parca viata incepe sa semene cu a lui Iov, care si el avea o viata duhovniceasca, desi el n-a fost la niciun seminar sau la teologie pe unde ai umblat tu sa te desavarsesti si totusi ai omis sa scrii cu majuscula pronumele personal care-L numeste pe Dumnezeu; o fi fost o neatentie.
Am zis ca viata ta incepe sa semene cu a lui Iov, insa numai privind pe dinafara, fiindca pe dinauntru nu este diferita, ci opusa. Ia vezi:
[b]https://www.bibliaortodoxa.ro/vechiul-testament/42/Iov
Orice a patit Iov el avea numai cuvinte de slava catre Dumnezeu, pe cand tu n-ai patit nimic(nu ai zis nimic, nimic) numai ca esti nemultumit; ca tu ai vrut ceva si duhovnicul ti-a zis altceva(fara sa zici nimic, ce-ai vrut tu si ce-a zis el) de te-ai gandit la suicid; ca dac-ai fi facut ce-ai vrut tu(nu stim ce) poate gandul ajungea fapta, de care te-a ferit Dumnezeu. Mi-e greu sa cred ca duhovnicul te-a sfatuit gresit, mai repede cred ca tu voiai opusul.


Atunci cum îți explici versetele de la Iov 3:3 „Piară ziua în care m-am născut şi noaptea care a zis: un prunc de parte bărbătească s-a zămislit!”

[matador]

salut

urmareste, te rog, video-ul de mai jos, nu are nici 3 minute

https://www.youtube.com/watch?v=WgBEq1iSZN0

[Iorest]

În prealabil postat de Pacatosul5687475

Atunci cum îți explici versetele de la Iov 3:3 „Piară ziua în care m-am născut şi noaptea care a zis: un prunc de parte bărbătească s-a zămislit!”

Nu l-a blestemat pe Dumnezeu acolo, orice a făcut numai pe Dumnezeu nu l-a blestemat, soția lui i-a zis să-L blesteme ca să moară, dar nu a vrut.

Nu cred că experiența cu teologia a fost atât de rea precum lași să pară pentru că altfel nu mai făceai facultatea, te opreai doar la seminar, sau abandonai facultatea după primii 2 ani.

La facultate e ca-n viață, sunt și oameni râvnitori și oameni delăsători, eu nu cred că nu ai găsit măcar câțiva oameni serioși acolo.

Cel mai bine era să-ți fi ales tu calea, nu să lași pe seama duhovnicului e cam comod să dai vina pe duhovnic.

[Demetrius]

În prealabil postat de Pacatosul5687475

...


Atunci cum îți explici versetele de la Iov 3:3 „Piară ziua în care m-am născut şi noaptea care a zis: un prunc de parte bărbătească s-a zămislit!”

Nu vad legatura dintre (Iov3,3) si cazul tau, mai ales ca tu nu ne spui nimic de tine.
Mai bine spune-ne tu concret pe ce cale ai vrut tu sa apuci, iar duhovnicul pe ce alta cale ti-a recomandat sa mergi?
Ca sa "intelegem" si noi cum te-a nemultumit... Dumnezeu.

[Pacatosul5687475]

Ca să ai ispite și încercări în viață pot fi de acord, că și Sfinții au avut în viața lor.
Dar nu am citit nicăieri în viețile sfinților că urmarea sfatului duhovnicului poate să te ducă la o stare în pragul sinuciderii.
Ziceți că ce am eu cu Dumnezeu, bine, dar am voie să întreb următorul lucru: lucrarea duhovnicului și sfaturile sale nu fac parte din providența lui Dumnezeu???
Când voi citi în viața unui Sfânt că datorită îndrumării duhovnicului a ajuns în pragul sinuciderii, atunci vă voi crede. Până atunci, nu!

[Iorest]

În prealabil postat de Pacatosul5687475

Ca să ai ispite și încercări în viață pot fi de acord, că și Sfinții au avut în viața lor.

Sfinții au avut ispite mult peste puterea medie de suportabilitate a oamenilor, poate nici nu se scrie tot din viața lor, oricine de aici de pe forum cred că dacă ar avea ispita unui sfânt ar ajunge în te miri ce stări de disperare, lepădare de Dumnezeu etc.

În prealabil postat de Pacatosul5687475

Dar nu am citit nicăieri în viețile sfinților că urmarea sfatului duhovnicului poate să te ducă la o stare în pragul sinuciderii.

Eu am citit în viața Sfântului Gheron Iosif Isihastul că atunci când ucenicea la doi frați, și a cerut aprobare pt a merge undeva, unul din frați i-a dat binecuvântare, altul nu, a ascultat de cel care i-a dat aprobare și l-a prins o ploaie de s-a îmbolnăvit grav.

Am auzit mai demult în filocalie despre un ucenic care era supus la cazne de coordonator și totuși Dumnezeu a făcut o minune pentru ascultarea lui.

În prealabil postat de Pacatosul5687475

Ziceți că ce am eu cu Dumnezeu, bine, dar am voie să întreb următorul lucru: lucrarea duhovnicului și sfaturile sale nu fac parte din providența lui Dumnezeu???

Nu știm exact ce zis duhovnicul și ce ai preluat tu din ce a zis, nu cred că duhovnicul te ghidonează ca pe un roboțel, cred că-ți dă marja să alegi în funcție personalitate, aptitudini, nivel de înțelegere, lărgime de inimă, sensibilități etc.

Mie niciun duhovnic nu mi-a zis ce să studiez, unde să lucrez, dacă să mă căsătoresc sau călugăresc, cu ce fată să mă căsătoresc dintre două, decât așa sfaturi generaliste să nu fie chestiuni care vin în contradicție cu morala.

În prealabil postat de Pacatosul5687475

Când voi citi în viața unui Sfânt că datorită îndrumării duhovnicului a ajuns în pragul sinuciderii, atunci vă voi crede. Până atunci, nu!

În primul rând de ce ai ajuns în pragul sinuciderii, pt că te-ai lăsat afectat prea tare, pentru că te-ai gândit prea mult la ce ai pățit și lucrul ăsta ți-a acaparat mintea și ți-a distrus liniștea, părintele stareț Efrem de la Vatopedu spunea că există o nesimțire bună în fața durerilor și a răutăților gratuite care te mușcă de-a lungul vieții, nu poți să pui orice la suflet.

Nu trebuie la dureri și necazuri să le ridici la pătrat ca și cum n-ar mai fi vreo scăpare și nici la fericiri și realizări să se ajungă la stări de exaltare, ieșire din minți de fericire, la toate trebuie un echilibru.

În al doilea rând nu știi cum transformă Dumnezeu o experiență negativă într-un final cu binecuvântare.

[Demetrius]

În prealabil postat de Pacatosul5687475

Ca să ai ispite și încercări în viață pot fi de acord, că și Sfinții au avut în viața lor.
Dar nu am citit nicăieri în viețile sfinților că urmarea sfatului duhovnicului poate să te ducă la o stare în pragul sinuciderii.
Ziceți că ce am eu cu Dumnezeu, bine, dar am voie să întreb următorul lucru: lucrarea duhovnicului și sfaturile sale nu fac parte din providența lui Dumnezeu???
Când voi citi în viața unui Sfânt că datorită îndrumării duhovnicului a ajuns în pragul sinuciderii, atunci vă voi crede. Până atunci, nu!

N-ai ajuns in niciun prag al sinuciderii. Dai din gura ca sa te preamaresti; dovada ca tu te compari cu sfintii!!!
Fa bine si raspunde la intrebarea pe care ti-am pus-o.
Nu vrei sa vezi ca la tine e problema. Asta e o alta dovda ca ai probleme...mari.

[gpalama]

Haideti sa nu mai vorbim prostii sa nu mai amintim de chestii care nu au sens.

Nu putem sa transformam threadul in ceva pozitiv?

Ma deprima modul asta de discutie.

Chiar nu putem transmite un mesaj pozitiv si optimist?


Pacatosule, prima recomandare este sa-ti faci alt cont si sa iti gasesti alt nume/pseudonim. Este deprimant numele ales de tine, si creaza o atmosfera aiurea. Dar te si pozitioneaza pe tine in ceva... ce nu ar trebui sa fii. Gaseste un nume de sfant, ceva pozitiv si revino de pe alt cont cu un alt mesaj/ton/discurs.

Trebuie sa iesi si tu din starea asta, ca daca esti „pacatosul”... o sa ramai cu stigmatul asta in cap toata viata. Nu stiu cine ti l-a bagat in cap dar poate ti-l scot eu. Cineva trebuie sa ti-l scoata si sa te scoata din starea asta cam de damblageala duhovniceasca.

Nu stiu pe mana cui ai intrat dar te-ai damblagit putin. Nu esti complet intreg si in discernamant. Du-te la alt duhovnic, ca nu toti duhovnicii sunt compatibili cu toti oamenii. Asta trebuie sa o intelegi sa o inveti sa o vezi in viata. In viata nu mergi inainte cu orice pret, mai si evaluezi prin santurile prin care ajungi.


Si daca vrei sa discutam pune si tu mai multe detalii, nu doar 2 randulete aruncate din cand in cand.

[Iorest]

În prealabil postat de gpalama

Haideti sa nu mai vorbim prostii sa nu mai amintim de chestii care nu au sens.

Din păcate se poate întâmpla chiar să asculți de părinții biologici și să ajungi într-o ispită, și asta pt că autoritatea parentală/ duhovnicească nu presupune neapărat și cunoașterea unui domeniu sau a unor situații care pot apărea și spre care sfătuiesc ei, deci ce să mai vorbim de preoți care te văd câteva ore pe săptămână și cu care discuți rar o dată pe luna sau doar în cele patru posturi.

În prealabil postat de gpalama

Nu putem sa transformam threadul in ceva pozitiv?

Eu nu simt mare lucru negativ pe thread.

În prealabil postat de gpalama

Ma deprima modul asta de discutie.

Te deprimă pt că suntem pe final de an și oamenii sunt mai sensibili în preajma sărbătorilor de iarnă când se vorbește despre familie, și toate reclamele sunt cu familia în jurul mesei, normal că se simte un gol pentru cei care nu sunt căsătoriți și de acolo mulți au o stare melancolică.

În prealabil postat de gpalama

Chiar nu putem transmite un mesaj pozitiv si optimist?

Îmi vine în minte gluma lui spike : Banii vin, banii pleacă, Du-te ia-ți o gumă, ia-ți o geacă.

În prealabil postat de gpalama

Pacatosule, prima recomandare este sa-ti faci alt cont si sa iti gasesti alt nume/pseudonim. Este deprimant numele ales de tine, si creaza o atmosfera aiurea. Dar te si pozitioneaza pe tine in ceva... ce nu ar trebui sa fii. Gaseste un nume de sfant, ceva pozitiv si revino de pe alt cont cu un alt mesaj/ton/discurs.

În fiecare zi suntem păcătoși cel puțin cu gândurile, chiar și gânduri de vrăjmășie, de judecată aspră etc, asta nu trebuie să ne ducă la deznădejde ci să ne ancorăm și mai mult în rugăciune și în căutarea Harului care să ne elibereze.

Există monahi care se prezintă ca „monahul X - păcătosul” în discuție cu alții, de acord că nu e un nick potrivit pt un mirean.

În prealabil postat de gpalama

Nu stiu pe mana cui ai intrat dar te-ai damblagit putin. Nu esti complet intreg si in discernamant. Du-te la alt duhovnic, ca nu toti duhovnicii sunt compatibili cu toti oamenii. Asta trebuie sa o intelegi sa o inveti sa o vezi in viata. In viata nu mergi inainte cu orice pret, mai si evaluezi prin santurile prin care ajungi.


Si daca vrei sa discutam pune si tu mai multe detalii, nu doar 2 randulete aruncate din cand in cand.

Poate e un începător din moment ce e pe la vârsta facultății are 20+, a dat de prima ispită serioasă, poate vor mai urma zeci de ispite în zeci de ani de viață, dezamăgiri în toate domeniile amoros, profesional, financiar, locativ, trădarea încrederii unora în care ți-ai pus speranțe, vorbe de kkt aruncate de alții, etc. la un moment dat ești atât de tăbăcit de ispite și încercări, că nici nu-ți mai pasă de ele, mirarea e când se mai întâmplă ceva bun.

Deci tocmai asta ar fi unul dintre aspectele bune al ispitei, că te pregătesc pt următoarea și la următoarea ispită o să zici că prima era apă de ploaie ca prag de durere, inovativitate, grad de afectare șamd.