Nu pot scapa de deznadejde!

[Petru7]

Sfântul Petru oare nu s-a lepădat el de 3 ori de Domnul Iisus Hristos în cele mai grele clipe ale Lui? A căzut în ispită și a plâns cu amar deznădăjduind, dar s-a căit și a fost iertat de Domnul pentru iubirea lui cea mai mare, de Dumnezeu, de Iisus și de aproape și a crezut și a lăsat în urmă și a fost pus de Dumnezeu mai mare peste oile Sale pe care le păstorește împreună cu Iisus Hristos Domnul nostru.

Dumnezeu e bun și iartă toate hulele, înjurăturile și necredințele, iartă toată păcatele și o poate face. Deci dacă te-ai căit, spovedit, împărtășit de ce ești trist? De ce te vezi în iad și în chinuri pentru fapte iertate?

Și dacă iar cazi iar te iartă. De câte ori pe zi? De 70 de ori câte 7 în fiecare zi dacă e nevoie, unde 7 sunt cele 7 păcate, patimi, vicii de moarte, deci de 70 de ori câte 7 iartă totul pe zi dacă iar cazi și ceri iertare. Și te iartă mereu ori de cât ori ceri căci iertarea este o mare putere a bunătății Sale.

Dar tu ierți oare greșelile greșiților tăi? Probabil de acolo ai și depresia asta deznădăjduită a neputinței căci știi că precum ierți greșelile și păcatele apropiaților așa vei fi iertat și tu.

Deci ascultă de Domnul și iartă din toată inima pe apropiații tăi și exact așa vei fi iertat și tu de Domnul, din toată inima și cu noblețe, cu dărnicie și nu cu zgârcenie.

Însă nu cumva cauți să te lauzi cu păcatele tale cele ”mari” socotind că astfel te arăți smerit? Înaintea oamenilor?

Deznădejdea este o credință bolnavă a trufiei necredinței, ajungi să crezi ca prostul că cică Domnul Iisus nu poate face ceea ce ceri tu cu dreptate sau cu umilință însă ceea ce nu poate Dumnezeu iată că ”poți” tu sau lumea și atunci nu mai poți să speri, nu-ți mai pui nădejdea în ajutorul Lui iar ratarea și eșecul rezultat din faptul că ai sperat și nădăjduit în deșert, în deșertăciunea deșertăciunilor, în tot ceea ce se află sub soare, străin și departe de Dumnezeu, îți frânge aripile, ajungi să îți tot afirmi cu glas crud și viclean că nimeni nu te mai poate ierta și ajuta vreodată, că nu mai poți răbda chinurile... din situația fără ieșire.

N-ai citit în scripturi câte a putut să le facă celor ce se rugau și credeau că El poate să-i ajute?

Au crezut că Iisus fiul Mariei poate să-i curățească de lepră și s-au curățit, au crezut că Iisus fiul lui David îi poate face să vadă sau să audă și le-a revenit vederea și auzul, muților li s-a deschis gura, slugile unor păgâni care au crezut s-au vindecat de boală și neputință spunând Iisus de departe numai cu Cuvântul, fiii și fiicele unor credincioși, pentru credința lor, au înviat și au fost dați părinților lor, îndrăciții și spurcații au fost curățiți, s-au deschis închisorile și au căzut lanțurile, nebunii și-au recăpătat mințile iar hulitorii, tâlharii și răii au devenit creștini, s-au botezat creștini și au ajuns în Ceruri, în rai și fericire. A poruncit stihiilor, vânturilor și valurilor și acestea s-au liniștit, a dat afară din oameni orice fel de soi de draci și aceștia s-au supus. A mers pe mare, pe apă, pe valuri și a venit la timp la ucenici ca aceștia să nu se scufunde cu corabie cu tot în adânc. A răbdat pentru noi biciuri, coroană de spini, bătăi, hule, scuipaturi, răstignire pe cruce și a înviat pentru noi. Hristos a înviat!

Crede numai, crede că ai fost iertat pentru că Domnul poate așa cum a putut ierta slăbănogului căruia după ce l-a iertat nu pentru credința lui ci pentru credința celor ce l-au adus la Mântuitorul prin acoperiș, i-a spus: ”FIULE, ia-ți patul tău și umblă” și paraliticul ascultând s-a ridicat și așa a închis gura și gândurile hulitoare ale iudeilor și necredincioșilor deznădăjduiți întrebând: ”ce este mai lesne a spune, iertate îți sunt păcatele tale sau ia-ți patul tău și umblă?”

Și ca să vedeți că Fiul Omului are puterea de a ierta păcatele oricărui om a dovedit și a arătat asta prin faptul că unui iertat i-a revenit sănătatea și a putut să asculte și s-a ridicat și a umblat cu patul în spate uimind pe toată lumea căci nimeni nu a mai văzut ca cineva să fi făcut vreodată așa ceva în Israel sau în lumea largă.

Deci Dumnezeu prin Iisus și prin sfinți Poate și fiindcă poate și fiindcă poți ușor să crezi că Dumnezeu poate e suficient să poți și tu să-i ceri iertare și ajutor când greșești și atunci te iartă și nu mai ai de ce să fii deznădăjduit sau deprimat din moment ce ești iertat.

Tot El te ajută să poți să-i ceri iertare atunci când nu mai poți, ”Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară”, trebuie doar să vrei.

”De va vrea cineva să-Mi urmeze atunci să-și ia Crucea Sa și să-Mi urmeze Mie... și va afla pășune și apă și iertare și fericire în Împărăția Cerurilor și se va sătura cu dreptatea și pacea Ei.” ceva de genul ăsta ar fi zis Domnul Hristos.

Mai ești deznădăjduit și deprimat? Crede numai și Domnul va șterge orice lacrimă din ochii tăi. ”Fericiți cei ce plâng căci ei se vor mângâia! Ferice de voi cei ce suferiți și vă tânguiți aici și acum și sunteți aruncați și discriminați de parcă ați fi un rău atunci când lumea urăște și disprețuiește ce nu-i al ei, căci voi veți râde în cele din urmă, la sfârșit, după ce toate vor trece și atunci ei vor plânge, ei se vor tângui, ei cei care astăzi mândrindu-se cu semeție că ei pot vă blastămă, vă hulesc, vă bat, vă înjosesc, vă scuipă, vă amenință, vă violează și vă răpesc drepturile batjocurindu-vă râzând crud și cinic și zic de voi orice rău din pricina Domnului Iisus și a Cuvântului lui Dumnezeu, mințind pentru Mine, bucurați-vă căci răsplata voastră este mare în Ceruri.”, ceva de genul ăsta ar zice, ceva de genul ăsta este scris.

E foarte greu să asculți și să rămâi credincios și să nu devi mereu un trădător puturos dar nu imposibil. Domnul a putut birui ispitirile satanei și ale lumii. Sfinții au dovedit că se poate să crezi și să te supui și să rămâi credincios, să crezi că POATE DOMNUL tot ceea ce e cu neputință la oameni sau la păcătoși: iubirea, credința cu sfințenie, dreptatea!.. având ca rezultat binecuvântat mila și iertarea.

[viorelll]

Va multumesc tuturor pentru raspunsuri !

Va multumesc din suflet pentru cuvintele de mangaiere si intarire !

Va multumesc pentru toata dragostea si bunatatea!

Dumnezeu sa va rasplateasca si sa va ajute in lucrarea pe care o faceti pentru EL !

[viorelll]

Ultimul capitoul al Dogmaticii, care se studiaza la Facultatea de Teologie, se termina cu chinurile vesnice ale pacatosilor.

Chiar si Dogmatica Parintelui Staniloaie are aceiasi abordare, doar ca incearca sa explice. Sufletul care a comis pacate si greseli multe si grave, care a actionat exclusiv egoist, nu a avut urma de umanitate, a lasat urmari negative in omenire (a smintit) si nu s-a cait / pocait se va chinui cumplit, inimaginabil, etern, fara sfarsit si fara posibilitatea sau speranta de a mai putea indrepta ceva. Nu se mai poate intoarce la Dumnezeu pentru ca a pierdut aceasta capacitate vesnic. Este o sentinta eterna la Judecata de Apoi.

In Pateric si tot ce tine de Patristica, Filocalie cei mai desavarsiti pustinici in virtuti si mari Sfinti se vedeau ca fiind cei mai mari pacatosi si vrednici de chinurile insuportabile si vesnice ale iadului. Era un fel de scoala. Pentru a se putea smeri si a nu mai pacatui. Isi pomeneau mereu pacatele si aveau in fata ochilor mereu moartea si Judecata sufletului.

Am incercat acest exercitiu mental. Nu il recomand nimanui. Nici macar celor cu nervii foarte tari si sanatate robusta.

Pe mine m-a bagat initial in frica, apoi frica irationala, spaime, panica, atacuri de panica, obsesii, disperare si deznadejde cumplita.M-am simtit parasit definitiv de Dumnezeu. Simteam ca nu mai pot respira fizic efectiv. Ganduri negative si emotii distructive.

Practic am trait o adevarata trauma psihica.

Dupa toata aceasta perioada (de luni de zile) am ramas epuizat psihic si cu oboseala cronica. Nu mai am energie, putere sa fac nimic.

Iau tratamente pentru re-echilibrare a sistemului nervos.

Acum ma rog foarte putin, incerc sa am doar ganduri pozitive despre Dumnezeu, nu mai citesc si incerc sa ma bucur de viata. De familie, copil, profesie.

Am ramas cu anumite traume: frica de moarte, de apropierea mortii (cand vin duhurile rele sa ia sufetul pentru greseli si pacate facute in timpul vietii), de vamile vazduhului, de Judecata Particulara si de Judecata de Apoi.

Nu stiu daca (si cand) voi scapa de aceste obsesii. Unele frici sunt de-a dreptul irationale, dar sunt intense.

[Demetrius]

În prealabil postat de viorelll

Ultimul capitoul al Dogmaticii, care se studiaza la Facultatea de Teologie, se termina cu chinurile vesnice ale pacatosilor.

Chiar si Dogmatica Parintelui Staniloaie are aceiasi abordare, doar ca incearca sa explice. Sufletul care a comis pacate si greseli multe si grave, care a actionat exclusiv egoist, nu a avut urma de umanitate, a lasat urmari negative in omenire (a smintit) si nu s-a cait / pocait se va chinui cumplit, inimaginabil, etern, fara sfarsit si fara posibilitatea sau speranta de a mai putea indrepta ceva. Nu se mai poate intoarce la Dumnezeu pentru ca a pierdut aceasta capacitate vesnic. Este o sentinta eterna la Judecata de Apoi.

Mai mult ca sigur ca autorii, cartile si textele de care pomenesti sa se refere la sentintele judecatii de Apoi pentru cei care nu se pocaiesc, insa si pentru ei exista speranta ca unele atitudini(ganduri, vorbe si fapte) pe care ei le-au avut inconstient sa "militeze" pentru ei, asa cum a "patzit" talharul de pe crucea din dreapta, sau mai mult, Fiul ratacitor mai inainte de el, care de foame s-a intors la Tatal, nu din credinta, insa iertare tot a primit.

Daca tu din incapatanare te asemeni cu vesnicii rataciti, faci celor din jurul tau o mare paguba fiindca le "prezinti"(prin spaimele tale) un Dumnezeu nemilos si incapabil de IUBIRE(citeste: Iertare), "Inchizitor", si-n a Carui Judecata n-ai cum sa speri nici chiar pocait.
Trebuie facuta neaparat o reconsiderare, impreuna cu duhovnicul.

În prealabil postat de viorelll

In Pateric si tot ce tine de Patristica, Filocalie cei mai desavarsiti pustinici in virtutisi mari Sfinti se vedeau ca fiind cei mai mari pacatosi si vrednici de chinurile insuportabile si vesnice ale iadului. Era un fel de scoala. Pentru a se putea smeri si a nu mai pacatui. Isi pomeneau mereu pacatele si aveau in fata ochilor mereu moartea si Judecata sufletului.

Am incercat acest exercitiu mental. Nu il recomand nimanui. Nici macar celor cu nervii foarte tari si sanatate robusta

Daca sfintii il prezinta ca folositor, cum de tu nu il recomanzi? Sfintii isi pomeneau pacatele ca sa nu cumva sa ajunga sa si le ascunda prin cine stie ce "viclenie psihica", si mai mult ca dovada sigura de pocainta, mai ales ca aveau moartea in fata ochilor, nu in inima; nu se inspaimantau de moarte, ci se bucurau de eliberarea sufletului pocait.

La tine se pare ca s-a petrecut pe undeva o greseala.

În prealabil postat de viorelll

Pe mine mine m-a bagat initial in frica, apoi frica irationala, spaime, panica, atacuri de panica, obsesii, disperare si deznadejde cumplita.M-am simtit parasit definitiv de Dumnezeu. Simteam ca nu mai pot respira fizic efectiv. Ganduri negative si emotii distructive.

Practic am trait o adevarata trauma psihica.

Dupa toata aceasta perioada (de luni de zile) am ramas epuizat psihic si cu oboseala cronica. Nu mai am energie, putere sa fac nimic.

Iau tratamente pentru re-echilibrare a sistemului nervos.

Acum ma rog foarte putin, incerc sa am doar ganduri pozitive despre Dumnezeu, nu mai citesc si incerc sa ma bucur de viata. De familie, copil, profesie.

Am ramas cu anumite traume: frica de moarte, de apropierea mortii (cand vin duhurile rele sa ia sufetul pentru greseli si pacate facute in timpul vietii), de vamile vazduhului, de Judecata Particulara si de Judecata de Apoi.

Nu stiu daca (si cand) voi scapa de aceste obsesii. Unele frici sunt de-a dreptul irationale, dar sunt intense.

Duhuri rele nu exista dincolo de moarte, prin urmare fricile sunt intr-adevar irationale. Moartea aduce eliberarea sufletului de trup si de tot ce tine de viata in trup (patimile trupesti, lumesti, materiale, sociale...).

Sufletul se prezinta singur la judecata, nu-l asteapta niciun duh necurat. Adica, la inaltarea sufletului de la inmormantare, aura sufleteasca il vadeste instantaneu pe pacatos de faptele sale, de care nu se poate ascunde nicicum si de aceea se spune ca judecata particulara se desfasoara imediat; vadirea este de fapt judecata particulara.

Duhuri necurate exsita doar aici, in lumea materiala si-n obiceiurile ei si au putere(nu totdeauna) doar asupra omului, sau a altor fiinte rationale (extraterestrii?).
De ce? Pentru ca materia/trupul si obiceiurile civilizatiei paraziteaza si corup sufletul. Asadar omul este diavolul; daca n-ar exista omul, n-ar exista nici diavolul(ma repet).

[Moroco]

În prealabil postat de viorelll

Ultimul capitoul al Dogmaticii, care se studiaza la Facultatea de Teologie, se termina cu chinurile vesnice ale pacatosilor.

Chiar si Dogmatica Parintelui Staniloaie are aceiasi abordare, doar ca incearca sa explice. Sufletul care a comis pacate si greseli multe si grave, care a actionat exclusiv egoist, nu a avut urma de umanitate, a lasat urmari negative in omenire (a smintit) si nu s-a cait / pocait se va chinui cumplit, inimaginabil, etern, fara sfarsit si fara posibilitatea sau speranta de a mai putea indrepta ceva. Nu se mai poate intoarce la Dumnezeu pentru ca a pierdut aceasta capacitate vesnic. Este o sentinta eterna la Judecata de Apoi.

In Pateric si tot ce tine de Patristica, Filocalie cei mai desavarsiti pustinici in virtuti si mari Sfinti se vedeau ca fiind cei mai mari pacatosi si vrednici de chinurile insuportabile si vesnice ale iadului. Era un fel de scoala. Pentru a se putea smeri si a nu mai pacatui. Isi pomeneau mereu pacatele si aveau in fata ochilor mereu moartea si Judecata sufletului.

Am incercat acest exercitiu mental. Nu il recomand nimanui. Nici macar celor cu nervii foarte tari si sanatate robusta.

Pe mine m-a bagat initial in frica, apoi frica irationala, spaime, panica, atacuri de panica, obsesii, disperare si deznadejde cumplita.M-am simtit parasit definitiv de Dumnezeu. Simteam ca nu mai pot respira fizic efectiv. Ganduri negative si emotii distructive.

Practic am trait o adevarata trauma psihica.

Dupa toata aceasta perioada (de luni de zile) am ramas epuizat psihic si cu oboseala cronica. Nu mai am energie, putere sa fac nimic.

Iau tratamente pentru re-echilibrare a sistemului nervos.

Acum ma rog foarte putin, incerc sa am doar ganduri pozitive despre Dumnezeu, nu mai citesc si incerc sa ma bucur de viata. De familie, copil, profesie.

Am ramas cu anumite traume: frica de moarte, de apropierea mortii (cand vin duhurile rele sa ia sufetul pentru greseli si pacate facute in timpul vietii), de vamile vazduhului, de Judecata Particulara si de Judecata de Apoi.

Nu stiu daca (si cand) voi scapa de aceste obsesii. Unele frici sunt de-a dreptul irationale, dar sunt intense.

Domnule Viorelll,

Vorbești/scrii de parcă ai fi apărut ieri aicea jos prin cădere din lună.

Păi toate filmele de pe TV sunt pline de păcate și răutăți, de viclenii și desfrânări, de crime, de draci, de duhuri rele, de patimi, de justițiari, de răzbunări, de judecată, de procese, de avocați, de închisori, de războaie, de chinuitori și de chinuiți. De toate astea nu ți-a fost frică? Văzând astea nu te-a cuprins depresia, panica? Sunt multe filme și documentare făcute după poftele și faptele reale ale lumii.

Dacă acești oameni nu se vor pocăi, așa va arăta iadul vieții lor veșnice. Iadului lor se va adăuga iadul celorlalți oameni care au murit de la întemeierea lumii precum și iadul demonilor (îngerilor căzuți) dacă vor ajunge la comun așa cum este și aici pe pământ de la căderea oamenilor și a îngerilor. De acest lucru nu te îngrozești? Va fi și în iad precum este acum pe pământ la care se adaugă ce a fost și ce va fi pe pământ.

Dar oricui i se adresează chemarea la pocăință, îndreptarea, iertarea lui Dumnezeu.

Dacă ți-e frică de altceva decât de Dumnezeu așa ca de un părinte foarte bun și iubitor care te îndrumă spre fericire atunci te stresezi și te deprimi și-ți faci griji inutile.

Ca să ieși din frica și din stresul ăsta ucigător de viață gândește-te că nu va trebui să înveți să minți pentru ascunderea păcatelor tale pentru ziua când vei fi dus la judecată. Bazează-te pe faptul că vei scăpa mai ușor doar dacă vei mărturisi acum și mereu adevărul și numai adevărul adevărat despre orice. Dacă nu crezi că ai să poți să nu minți și te temi și de neputință, atunci nu te mai teme căci Duhul Adevărului te va ajuta să spui adevărul când vei fi întrebat și astfel, după viața poftelor și faptelor tale vei ajunge practic exact acolo unde meriți de drept și unde îți este locul tău pentru a-ți petrece veșnicia. Cine vrea să petreacă veșnicia tot mai sus se va îngriji să asculte mereu de Domnul Iisus Hristos și Cuvântul lui Dumnezeu purtând cât este pe pământ o iubire serioasă și împlinind practic poruncile.

În viitor nu va fi altceva rău decât se va face dreptate iar iubirea adevărată se bucură și se va bucura de dreptate.

De ce să fii deznădăjduit sau speriat sau disperat sau rămas cu tot felul de traume dacă în cărțile bisericești citite de tine se nădăjduiește că se va face dreptate nu de la oameni sau de la îngeri ci de la Dumnezeu?

O mai mare dreptate nu are cum să existe! De ce te temi de ea?

Poate că te temi de faptul că după moarte nu-ți mai poți adăuga fapte bune și ai vrea a doua și a treia șansă ca să-ți petreci veșnicia undeva mai sus.

Sufletele trecute la viața veșnică sau la chinul veșnic mai pot fi ridicate și îndreptate prin rugăciunile celor de pe pământ. Poate că și pentru cei care nu au pe nimeni pe pământ se roagă totuși cineva din porunca lui Dumnezeu și astfel se vor ridica mai sus din chinurile iadului prin rugăciunile celor ce se roagă pentru ei.

Oricine se va putea ruga și după moarte și Dumnezeu milostivul și dreptul îi va deschide o cale de pocăință așa că nu vă pierdeți speranța dacă ați murit sau dacă v-ați lepădat de Dumnezeu și ați vrea să vă reîntoarceți la El. Adam a fost 4500 de ani în iad după 1000 de ani de lepădare de Dumnezeu petrecuți pe pământ și acum 2000 de ani a fost iertat prin jertfa Domnului Iisus Hristos și a fost ridicat de Dumnezeu de la iad la fericire.

E normal să te temi de necunoscut și de răul care va veni și de socoteala care ți se va cere pentru faptele tale rele însă decât să te temi ca prostul de tot felul de necazuri și să-ți faci tot felul de griji lumești sau personale nu crezi că mai bine te-ai teme de Dumnezeu ca să te ajute să nu mai păcătuișeti și să nu mai faci rele? Dar cum o să te poți teme de cea mai mare iubire și de cele mai altruiste și nesilnice persoane care practică micșorarea de sine? În Ceruri Dumnezeu e o sfântă pasăre mică, un porumbel al Duhului Sfânt. E foarte greu să te temi de iubire și de o persoană așa de mică cât un porumbel și să nu te temi de orice altceva sau altcineva mai mari și mai răi. Dar de ce te-ai teme de altceva și de altcineva decât de Dumnezeu care a făcut Cerul și Pământul și tot ce a fost și este și va fi bun și frumos? De ce te-ai teme de altceva, de altcineva care au doar putere să-ți facă rău? Rău poate face oricine: paianjenii, șerpii, scorpionii, leii, chiar unele plante otrăvitoare dacă le consumi în exces, unele gaze toxice, omul, virușii etc de ce te-ai teme de ei, de ele sau de tine?

[viorelll]

Va multumesc pentru tot!
Îmi pare rău că v-am tulburat.
Mulțumesc tuturor!

Chiar nu as mai vrea să dau apă la moară cu topicul asta că poate face rău la alții.
Si atunci alte spaime pe mine :)
Nu stiu de ce simt nevoia să spun altora prin ce trec.Egoism.
Fiecare om are luptele si ispitele lui.

Dacă ar fi un buton pe forum cu "Șterge topic initiat de mine" probabil l-as folosi.

Sa auzim numai de bine!

Doamne ajuta!

[Demetrius]

În prealabil postat de viorelll

Va multumesc pentru tot!
Îmi pare rău că v-am tulburat.
Mulțumesc tuturor!

Chiar nu as mai vrea să dau apă la moară cu topicul asta că poate face rău la alții.
Si atunci alte spaime pe mine :)
Nu stiu de ce simt nevoia să spun altora prin ce trec.Egoism.
Fiecare om are luptele si ispitele lui.

Dacă ar fi un buton pe forum cu "Șterge topic initiat de mine" probabil l-as folosi.

Sa auzim numai de bine!

Doamne ajuta!

Oare de ce crezi ca ne-ai fi tulburat? Pentru ca n-am empatizat cu tine si am comentat diferit experienta ta?

As concluziona ca, desi multumesti pentru "sfaturi", simt ca ceva te retine sa rezonezi cu ele; poate egoismul(cum bine spui), insa nu pentru faptul ca ai postat niste situatii umilitoare pentru tine, prin care egoismul primeste astfel o lectie utila, ci pentru... imobilitatea ta si pentru intentia de a sterge topicul.

[viorelll]

În prealabil postat de Demetrius

Oare de ce crezi ca ne-ai fi tulburat? Pentru ca n-am empatizat cu tine si am comentat diferit experienta ta?

As concluziona ca, desi multumesti pentru "sfaturi", simt ca ceva te retine sa rezonezi cu ele; poate egoismul(cum bine spui), insa nu pentru faptul ca ai postat niste situatii umilitoare pentru tine, prin care egoismul primeste astfel o lectie utila, ci pentru... imobilitatea ta si pentru intentia de a sterge topicul.

Tocmai ca rezonez cu sfaturile. Si sunt recunoscator. M-au ajutat.
Numai ca nu as vrea, cum ai spus si tu, ca cineva sa isi faca o parere gresita despre Dumnezeu. Ca este atat de nemilostiv incat si daca te pocaiesti nu te iarta.
Tu m-ai atentionat. Am reflectat la raspunsuri.
Tu m-ai deschis ochii ca se poate face rau.

Si nu vreau.

[Moroco]

În prealabil postat de viorelll

Va multumesc pentru tot!
Îmi pare rău că v-am tulburat.
Mulțumesc tuturor!

Chiar nu as mai vrea să dau apă la moară cu topicul asta că poate face rău la alții.
Si atunci alte spaime pe mine :)
Nu stiu de ce simt nevoia să spun altora prin ce trec.Egoism.
Fiecare om are luptele si ispitele lui.

Dacă ar fi un buton pe forum cu "Șterge topic initiat de mine" probabil l-as folosi.

Sa auzim numai de bine!

Doamne ajuta!

Domnule Viorelll,
Fiecare neascultare de Dumnezeu poate declanșa un iad mai mare sau mai mic, așa cum a declanșat neascultarea din Rai a primilor oameni iadul pierderii vieții veșnice ce a urmat apoi pentru toți fiii oamenilor.

Responsabilitatea și vinovăția asta a faptelor rele e atât de mare încât ai vrea să o ștergi, să fugi, să scapi de frica imensă care te apasă, de răzbunare și de chinul veșnic meritat.

Regreți și ai vrea să fi crezut, să fi ascultat, ai vrea să nu mai produci atâta durere. De ce? Ca să te lauzi pe tine însuți fie că asculți fie că nu asculți.

De aceea te întreb și eu ca prostul:

Care crezi că e diferența dintre u, e, eu, lumeu, lume, lumu și Dumnezeu?
Care u, care eu ai vrea să ai, să alegi?

[viorelll]

În prealabil postat de Moroco

Domnule Viorelll,
De aceea te întreb și eu ca prostul:

Care crezi că e diferența dintre u, e, eu, lumeu, lume, lumu și Dumnezeu?
Care u, care eu ai vrea să ai, să alegi?

Daca imi raspunzi si dumneata la intrebarea:

Daca cineva te roaga frumos sa il lasi in pace si sa lasi balta anume subiect, de ce ai continua?

La general, am raspuns colegului dumitale de forum mai sus.