Discuții și clarificări cu privire la Îndrumarele pentru Spovedanie

[Iorest]

În prealabil postat de Ali Baba

respectivul este el insusi un sectar si face de ras ortodoxismul romanesc. citind si comentariul lui demetrius imi dau seama cat de primitiva este biserica noastra, ce pacat... d'aia suntem unde suntem... ar trebui sa cititi cartile strainilor care au calatorit prin tarile romane in secolele 18 sau 19, poate veti avea niste... revelatii.

Părintele Nicodim Măndiță a trecut la Domnul în 1975, așadar n-a apucat să vadă ieșind la lumina tiparului niciun fel de lucrare semnată cu numele lui după revoluție, iar înainte de revoluție nu i se permitea să scrie și să publice literatură religioasă, i-au fost confiscate multe cărți și arse, eventualele notițe care au scăpat au circulat sub formă de manuscris samizdat.

Singura problemă e la așazișii ucenici sau la redactorii care nu au cercetat minuțios îndreptarul înainte de a-l publica, nu l-au primenit suficient și la cei care-l consideră un reper în materie de îndreptare și-l recomandă fără să-l citească.

Nici măcar nu poate fi întrebat părintele dacă-și dă binecuvântarea să-i fie publicate eventualele îndrumări, care după cum sunt alcătuite se adresează în multe puncte monahilor - cel puțin la faza cu popicele și biliardul, că poate dacă trăia și după revoluție ar fi reformulat multe.

Îndreptarul nu e rău în totalitate, pe mine nu m-a smintit, îți dă de gândit în anumite situații, are anumite stângăcii care sunt de înțeles câtă vreme nu e clar că era destinat pentru publicare în această formă, ci erau niște notițe încropite în grabă pe sub mână și făcute să circule într-un cerc relativ restrâns de oameni prin anii 60-70.

Și nu se știe cât din el sunt notițele părintelui și cât intervențiile unor epigoni, din moment ce nu a trăit să asume prin semnătură ca fiind a lui integral opera.

[Iorest]

alt exemplu din Îndreptarul pus pe seama părintelui Nicodim Măndiță:

425. La rugăciune n-am îngenunchiat cu amândoi genunchii, după pilda Sfinţilor Prooroci, a Mântuitorului, a Sfinţilor Apostoli, a tuturor Sfinţilor şi a creştinilor dreptcredincioşi şi osârdnici.
La rugăciune am îngenunchiat numai cu un genunchi, precum în batjocură îngenunchiau evreii şi ostaşii, când pălmuiau pe Domnul Hristos, când a pătimit de bunăvoie, şi ca diavolii, care pururea batjocoresc şi astfel Sfânta Rugăciune.

Poate identifica cineva din ce lucrare Patristică provine tâlcuirea aceasta, anume că îngenunchierea cu un singur genunchi = hulă, batjocură față de rugăciune pentru că ostașii romani ar fi îngenunchiat așa ?
În biblie apar următoarele referințe:
Matei. Cap.27 v. 29-30

„29. Şi împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi în mâna Lui cea dreaptă trestie; şi, îngenunchind înaintea Lui îşi băteau joc de El, zicând: Bucură-Te, regele iudeilor!”

Marcu cap. 15 v. 18-29

„18. Şi au început să se plece în faţa Lui, zicând: Bucură-Te regele iudeilor!
19. Şi-L băteau peste cap cu o trestie şi-L scuipau şi, căzând în genunchi, I se închinau.”

Doar în 2 evanghelii din 4 apare mențiunea anume că ostașii romani, (nu sinedriul ) îngenunchiau în batjocură, dar nu scrie nicidecum modalitatea dacă e într-unul sau în ambii.

Dacă te muți de pe un genunchi pe altul din cauza oboselii, înțepenirii, ai cârcei or dacă stai într-un genunchi să nu-ți murdărești pantalonii nu știam până să citesc în Îndreptar că ar putea fi interpretat sau ar reprezenta un gest de hulă, batjocură, e cel mult o scădere omenească.

Întrebarea e are bază canonică sau patristică - îngenunchierea într-un singur genunchi = hulă, batjocură față de rugăciune pentru că așa ar fi făcut ostașii romani în fața Lui Hristos?

[GMihai]

În prealabil postat de Iorest

alt exemplu din Îndreptarul pus pe seama părintelui Nicodim Măndiță:


Poate identifica cineva din ce lucrare Patristică provine tâlcuirea aceasta, anume că îngenunchierea cu un singur genunchi = hulă, batjocură față de rugăciune pentru că ostașii romani ar fi îngenunchiat așa ?
În biblie apar următoarele referințe:
Matei. Cap.27 v. 29-30

„29. Şi împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi în mâna Lui cea dreaptă trestie; şi, îngenunchind înaintea Lui îşi băteau joc de El, zicând: Bucură-Te, regele iudeilor!”

Marcu cap. 15 v. 18-29

„18. Şi au început să se plece în faţa Lui, zicând: Bucură-Te regele iudeilor!
19. Şi-L băteau peste cap cu o trestie şi-L scuipau şi, căzând în genunchi, I se închinau.”

Doar în 2 evanghelii din 4 apare mențiunea anume că ostașii romani, (nu sinedriul ) îngenunchiau în batjocură, dar nu scrie nicidecum modalitatea dacă e într-unul sau în ambii.

Dacă te muți de pe un genunchi pe altul din cauza oboselii, înțepenirii, ai cârcei or dacă stai într-un genunchi să nu-ți murdărești pantalonii nu știam până să citesc în Îndreptar că ar putea fi interpretat sau ar reprezenta un gest de hulă, batjocură, e cel mult o scădere omenească.

Întrebarea e are bază canonică sau patristică - îngenunchierea într-un singur genunchi = hulă, batjocură față de rugăciune pentru că așa ar fi făcut ostașii romani în fața Lui Hristos?

Este o confuzie grosolană, nu știu dacă intenționată sau nu, și mă îndoiesc că aparține Părintelui.

În ritul latin există ceea ce se numește ”genuflexie”, care este cu totul altceva decât îngenuncherea la rugăciune.

Genuflexia este o formă de închinare, de reverență; aproximativ echivalentul a ceea ce se numește metanie în ritul grecesc.

Genuflexia constă în a atinge pământul cu genunchiul drept. De exemplu, atunci când credinciosul trece prin fața tabernacolului. Sau, atunci când preotul ridică hostia consacrată.

Pentru rugăciune, în ritul latin, se îngenunchează cu ambii genunchii.

[catalin2]

În prealabil postat de Iorest

Dacă te muți de pe un genunchi pe altul din cauza oboselii, înțepenirii, ai cârcei or dacă stai într-un genunchi să nu-ți murdărești pantalonii nu știam până să citesc în Îndreptar că ar putea fi interpretat sau ar reprezenta un gest de hulă, batjocură, e cel mult o scădere omenească.

Întrebarea e are bază canonică sau patristică - îngenunchierea într-un singur genunchi = hulă, batjocură față de rugăciune pentru că așa ar fi făcut ostașii romani în fața Lui Hristos?

Asta e destul de clara, se ingenuncheaza cu ambii genunchi, asa cum spune si in rugaciuni (de exemplu, plecand genunchii nostri). Nu exista ingenuncherea pe un genunchi la rugaciune, la biserica fac asta doar cei ce vin rar si nu stiu cum se face. Mie mi-au atras atentia preotii cand ma duceam la spovedanie si ingenuncheam cu un singur genunchi, la inceput. Ingenuncherea cu un singur genunchi se face, de obicei, in fata unui om, mai ales in alte vremuri. Probabil asa se facea si pe timpul romanilor.

[GMihai]

În prealabil postat de catalin2

Asta e destul de clara, se ingenuncheaza cu ambii genunchi, asa cum spune si in rugaciuni (de exemplu, plecand genunchii nostri). Nu exista ingenuncherea pe un genunchi la rugaciune, la biserica fac asta doar cei ce vin rar si nu stiu cum se face. Mie mi-au atras atentia preotii cand ma duceam la spovedanie si ingenuncheam cu un singur genunchi, la inceput. Ingenuncherea cu un singur genunchi se face, de obicei, in fata unui om, mai ales in alte vremuri. Probabil asa se facea si pe timpul romanilor.

Iorest a întrebat care este baza canonică sau patristică. ”Nu există” nu e un răspuns.