Ascetism modern

[catehumen]

În prealabil postat de Seraphim7

Mai există oameni care sunt in duhul părinților care isi dedică timpul aprofundarii sinelui,studiului extins,si disciplinei morale.Aș vrea sa gasesc si sa vorbesc cu un astfel de om,să devin un ucenic al acestuia la vremea potrivită,dacă voi fi pregătit si eu sa intru sub povata unui om care sa mă ducă spre scop.Chiar mi-as dori sa se întemeieze o comunitate care să aibe activități de genul specificate mai sus.Comunitățile monahale actuale majoritatea devin pensiuni orientate spre biserici megalitice și alte activități sociale sau ritualurile obișnuite care devin rigide si formale.Poate suna a reformă ce insinuez,dar nu așa văd eu o comunitate spirituală.Nu vreau neapărat sa creionez acum cum văd eu ideea de comunitate si aspectele de detaliu ale acesteia,poate pe alt topic.Acum as vrea doar sa discutăm despre ce există acum in sfera asta.

...si uite'asa se naste o secta ...

[Seraphim7]

În prealabil postat de catehumen

...si uite'asa se naste o secta ...

De atunci si pana acum am invatat ,asa cu voie si fara de voie,putin din umilinta....a asculta,Nu ascultare...Si iarasi ceva important,ca odata ce il pierzi pe Dumnezeu...e greu ,trist,dureros,si totul are drumuri infundate.

[Demetrius]

În prealabil postat de Seraphim7

De atunci si pana acum am invatat ,asa cu voie si fara de voie,putin din umilinta....a asculta,Nu ascultare...Si iarasi ceva important, ca odata ce il pierzi pe Dumnezeu...e greu ,trist,dureros,si totul are drumuri infundate.

Prin urmare nu ramane decat o singura optiune: intoarcerea la Dumnezeu.
Rezulta ca aceste greutati, tristeti si dureri, sunt vertabile binecuvantari fiindca ne reintorc la Dumnezeu, ca pe fiul ratacitor. Daca drumurile n-ar fi infundate, n-am avea cum sa stim ca L-am pierdut pe Dumnezeu.

[Seraphim7]

În prealabil postat de Demetrius

Prin urmare nu ramane decat o singura optiune: intoarcerea la Dumnezeu.
Rezulta ca aceste greutati, tristeti si dureri, sunt vertabile binecuvantari fiindca ne reintorc la Dumnezeu, ca pe fiul ratacitor. Daca drumurile n-ar fi infundate, n-am avea cum sa stim ca L-am pierdut pe Dumnezeu.

Această așa-zisă găsire a lui Dumnezeu nu poate fi decât găsirea sinelui,a identității.Mulți se amagesc cu confortul gasit in refugiul religiei,capcană in care am cazut si eu,si probabil de asta am rămas dezamăgit până in prezent intrucat am asimiltat adevarul ,scopul si calea unei religii cu scopul personal al meu.Faptul că fiecare din noi e unic si cu nevoi speciale face ca actuala oferă a religiilor tradiționale sa deservească doar unei forme de divertisment spiritual si analgezic cu efect de moment.

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de Seraphim7

Faptul că fiecare din noi e unic si cu nevoi speciale face ca actuala oferă a religiilor tradiționale sa deservească doar unei forme de divertisment spiritual si analgezic cu efect de moment.

Crezi tu? Așa facil ți se pare creștinismul? E deosebit de greu, îți pune în fața responsabilitatea propriei vieți: Hristos a făcut totul pentru tine, ca atare mântuirea ta depinde strict de alegerea pe care o faci (Dumnezeu sau lumea). Nu mai poți da vina pe zei pentru soarta-ți, ca în păgânism, ci e strict răspunderea ta.

În creștinism nu te plafonezi, dacă-l practici cu conștiință și nu formal, ești permanent pus în fața propriilor acțiuni, gânduri, vorbe, intenții, pe care le compari cu Evanghelia. Iar vina, atunci când păcătuiești, nu e a fratelui care te-a ispitit ci a ta, iar dacă nu ți-o recunoști și nu te smerești nu poți progresa. Îți pare asta puțin lucru? :) Responsabilizarea spirituală?

[Seraphim7]

În prealabil postat de Bucuriepedrum

Crezi tu? Așa facil ți se pare creștinismul? E deosebit de greu, îți pune în fața responsabilitatea propriei vieți: Hristos a făcut totul pentru tine, ca atare mântuirea ta depinde strict de alegerea pe care o faci (Dumnezeu sau lumea). Nu mai poți da vina pe zei pentru soarta-ți, ca în păgânism, ci e strict răspunderea ta.

În creștinism nu te plafonezi, dacă-l practici cu conștiință și nu formal, ești permanent pus în fața propriilor acțiuni, gânduri, vorbe, intenții, pe care le compari cu Evanghelia. Iar vina, atunci când păcătuiești, nu e a fratelui care te-a ispitit ci a ta, iar dacă nu ți-o recunoști și nu te smerești nu poți progresa. Îți pare asta puțin lucru? :) Responsabilizarea spirituală?

Hm...Eu am spus cu totul altceva.In primul rand m-am referit la modul de abordare al crestinismului practicat de cultele traditionale din cadrul acestuia,al omului in general.Tu ca persoana ce primesti in prim plan de la o biserica crestina,sa zicem BO si BC?Te izbeste prima data ritualul acestora si grandoarea lor arhitectonica.Apoi fiecare vine cu un set de norme generale,inflexibile dar interpretabile uneori si cu dogme distincte.Iar eu am zic ca acestea sunt uneori incompatibile cu caracterul unic si mereu dinamic al omului.