Care este adevarul despre vorbirea in limbi ?

[catalin2]

În prealabil postat de Ali Baba

de mai multe zile am n-am treaba stau si citesc epistola lui pavel...
nu vreau sa zic ca am inteles corect si ca-i pot invata si pe altii, nici pomeneala, dar daca ar trebui sa-mi spun parerea as zice asa:

pavel nu se refera la o limba speciala, cereasca, dumnezeiasca sau ingereasca ci la niste sunete/limba anume, individualizata, intre un credincios si dumnezeu. aceasta "limba" fiind de neinteles pentru altcineva, de aceea pavel spune ca daca ar incepe el sa "vorbeasca in limbi" ar spune oamenii ca-i nebun si-i sfatuieste sa foloseasca limbi inteligibile, cunoscute.

dar iarasi uitati ca pavel vorbeste clerului si nu credinciosilor obisnuiti si ma bucur sa recitesc ca biserica nu inseamna o cladire/institutie ci totalitatea celor ce cred in Hristos.

pe vremuri i-am fi ars pe rug, astazi sunt mii de astfel de credinte, toti cred, multi cred cu adevarat, mai abitir decat catolicii si ortodocsii, conteaza cu adevarat cum au ajuns sa creada? nu cred.

Si tu, daca printr-o minune incepi sa vorbesti in limba tailandeza, nu e exact ce scrie acolo? Nici tu nu intelegi tailandeza si, foarte probabil, nu vei gasi niciun tailandez prin preajma, ca sa inteleaga ce spui. Reciteste cu atentie capitolul, cred ca ai sarit peste pasajul acesta: "Sunt aşa de multe feluri de limbi în lume, dar nici una din ele nu este fără înţelesul ei." Deci e vorba de limbile vorbite in lume. O insiruire de sunete nu este o limba, in primul rand.

Asta cu multe credinte si multi cred, nu stiu daca ai auzit de dogma protestanta Sola Fide, care nu exista la ortodocsi (si nici la catolici, a inventat-o un calugar catolic, Luther). Ceea ce crezi tu se numeste ecumensim, o credinta provenita din dogma protestanta. Cu multe credinte, multe culte, toate la fel. Deci tu, in credinta, esti protestant.

[Ali Baba]

În prealabil postat de catalin2

Si tu, daca printr-o minune incepi sa vorbesti in limba tailandeza, nu e exact ce scrie acolo? Nici tu nu intelegi tailandeza si, foarte probabil, nu vei gasi niciun tailandez prin preajma, ca sa inteleaga ce spui. Reciteste cu atentie capitolul, cred ca ai sarit peste pasajul acesta: "Sunt aşa de multe feluri de limbi în lume, dar nici una din ele nu este fără înţelesul ei." Deci e vorba de limbile vorbite in lume. O insiruire de sunete nu este o limba, in primul rand.

Asta cu multe credinte si multi cred, nu stiu daca ai auzit de dogma protestanta Sola Fide, care nu exista la ortodocsi (si nici la catolici, a inventat-o un calugar catolic, Luther). Ceea ce crezi tu se numeste ecumensim, o credinta provenita din dogma protestanta. Cu multe credinte, multe culte, toate la fel. Deci tu, in credinta, esti protestant.

nu cred. pavel zice asa:
1. Căutaţi dragostea. Râvniţi însă cele duhovniceşti, dar mai ales ca să proorociţi.
2. Pentru că cel ce vorbeşte într-o limbă străină nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; şi nimeni nu-l înţelege, fiindcă el, în duh, grăieşte taine.
3. Cel ce prooroceşte vorbeşte oamenilor, spre zidire, îndemn şi mângâiere.
4. Cel ce grăieşte într-o limbă străină pe sine singur se zideşte, iar cel ce prooroceşte zideşte Biserica.
si concluzioneaza:
39. Aşa că, fraţii mei, râvniţi a prooroci şi nu opriţi să se grăiască în limbi.
40. Dar toate să se facă cu cuviinţă şi după rânduială.

deci, dupa parerea mea vorbirea respectiva e o chestie individuala, singur se zideste. si nu trebuie oprit daca e cuviincios si respecta randuiala.

ca sunt mii de culte crestine astazi in lume nu e chestie ce tine de luther, e un fapt. eu nu cred ca exista o autoritate lumeasca care sa poata spune cuiva cum si in ce fel poate el sa simta credinta in Hristos. si nici pomeneala ca aceasta autoritate sa fie bor, sau vreun sfant sinod ortodox infiintat de petru cel mare ca sa-i tina tzucalul peste noapte.

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de Ali Baba

deci, dupa parerea mea vorbirea respectiva e o chestie individuala, singur se zideste. si nu trebuie oprit daca e cuviincios si respecta randuiala.

Absolut corect.

Si care este randuiala pe care o pune apostolul Pavel?
- Daca te rogi in limbi in biserica, poti sa o faci cu voce tare doar daca exista cineva cu darul talmacirii. Daca nu exista, nu-i deranja pe cei din jur ci roaga-te in asa fel incat sa te auzi tu si Dumnezeu.

1 Corinteni 14:28
Iar dacă nu e tălmăcitor, să tacă în biserică şi să-şi grăiască numai lui şi lui Dumnezeu.

[gpalama]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Absolut corect.

Si care este randuiala pe care o pune apostolul Pavel?
- Daca te rogi in limbi in biserica, poti sa o faci cu voce tare doar daca exista cineva cu darul talmacirii. Daca nu exista, nu-i deranja pe cei din jur ci roaga-te in asa fel incat sa te auzi tu si Dumnezeu.

1 Corinteni 14:28
Iar dacă nu e tălmăcitor, să tacă în biserică şi să-şi grăiască numai lui şi lui Dumnezeu.

Absolut gresit. Este o ALEGERE PERSONALA confesionala de a interpreta paragraful respectiv intr-un anumit sens care sa va foloseasca voua.

Voi stiti ce inseamna "vorbirea in limbi" asa cum era ea initial ???

Pun si eu un pasaj mai jos scos din o lucrare a Cuviosului Seraphim Rose:
https://cuvseraphimrose.wordpress.co...irea-in-limbi/

O persoană a recunoscut că, asemenea multor altora, după ce a vorbit în limbi, „rosteam adesea silabe fără sens în efortul de a-mi provoca fluxul rugăciunii în limbi” (Sherill, p. 127); eforturi care, departe de a fi descurajate, sunt recomandate cu zel de către penticostali. „A scoate sunete pe gură nu înseamnă, desigur, „a vorbi în limbi”, dar acest gest poate constitui un act onest de credintă, pe care Duhul Sfânt îl va onora dăruindu-i acelei persoane puterea de a vorbi într-o altă limbă” (Harper, p. 11).

Un alt pastor protestant spune: „Se pare că greutatea initială de a vorbi în limbi nu este altceva decât constiinta că tu esti acela care trebuie „să vorbească” în continuare, cu orice pret… Primele silabe si cuvinte pot să-ti sune ciudat la ureche. Ele pot fi rostite cu greutate sau pot fi chiar nearticulate. E posibil să crezi chiar că le inventezi. Dar în măsura în care vorbesti fără oprire si cu credintă… Duhul va alcătui pentru tine o limbă de rugăciune si de laudă (Christenson, p. 130).

@PT - Tu stii ce presupunea vorbirea in limbi originala? Ai auzit vreo "astfel de limba" ?? Ptrnu ca penticostalii tau marturisesc cu nonsalanta ca ei scot sunete pe gura - vezi mai sus si ca de fapt ei sunt constienti de aberatia pe care o fac... dau din gura "in speranta ca Duhul va da dupa".

Hai ca usor usor gasim materiale care sa arate impostura voastra.

Voi nu aveti treaba cu ce scrie in Scriptura.

Subliniez:

A scoate sunete pe gură nu înseamnă, desigur, „a vorbi în limbiâ[

Aceasta este DEFINITIA PENTICOSTALA A VORBIRII IN LIMBI, si asta este practica oficiala: se scot SUNETE PE GURA, in speranta unei viitoare vorbiri in limbi...

Ori Scriptura vorbeste despre LIMBI si nu despre silabe si alte aberatii inventate de pseudo crestini care ei cu gura lor spun ca inventeaza.

Daca ai sa-i intrebi pe toti penticostalii toti or sa-ti spuna la fel: inventez !!!!!!

[gpalama]

Si o suita de predici legate de tematica vorbirii in limbi.

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recom...recomandari-2/

O Limba asa cum ar fi ea o recunosti usor.

La fel si bolborosirea se recunoaste la fel de usor. Si se diferentiaza de orice limba...

Si in plus cand bolborositorii MARTURISESC CU GURA LOR TOTI, ca de fapt bolborosesc si nu vorbesc in limbi, cum poti sa afirmi @PT ca vorbesti in limbi ???

VOI MARTURISITI CA BOLBOROSITI DOMNULE

[gpalama]

http://www.ioanguradeaur.ro/653/cuvant-la-rusalii-i/

Sfantul Ioan Gura de Aur:

De ce atunci, toţi cei ce se botezau, vorbeau în limbi, iar acum nu? Să ne învăţăm întâi ce este a vorbi în limbi şi atunci vom spune şi pricina.

Deci ce este a vorbi în limbi ? Cel ce se boteza îndată vorbea în limba indienilor, a egiptenilor, a perşilor, a sciţilor, a tracilor; aşa că un om vorbea în multe limbi. Şi aceştia de acum de s-ar fi botezat atunci, i-ai fi auzit şi pe ei vorbind în multe limbi. Aceasta ne-o arată Pavel, zicând: „Şi găsind câţiva ucenici, a zis către ei : Primit-aţi voi Duhul Sfânt când aţi crezut? Iar aceia au zis către el: Dar nici n-am auzit dacă este Duh Sfânt”. Şi apoi botezându-i şi „puindu-şi Pavel, mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor şi vorbeau în limbi…” (F. Ap. 19, 1 – 2, 6). Deci pentru care pricină s-a luat de la oamenii de acum darul acesta ? Nu pentru că ne necinsteşte Dumnezeu pe noi, ci dimpotrivă pentru că ne iubeşte foarte mult. Cum ? Eu vă voi spune.

Oamenii de atunci de curând fiind izbăviţi de idoli, aveau mintea groasă şi nesimţitoare şi erau dedaţi numai la lucrurile cele trupeşti, neavând nici o înţelegere faţă de darurile cele netrupeşti şi nici nu ştiau ce este darul duhovnicesc, care se priveşte numai cu credinţa. Pentru aceasta se făceau semne.

Unele dintre darurile cele duhovniceşti sunt nevăzute şi numai cu credinţa se înţeleg, iar altele au şi semne văzute spre încredinţarea celor necredincioşi. Adică, iertarea păcatelor este lucrare duhovnicească, care se înţelege cu gândul, este deci dar nevăzut. Pentru că nu vedem cu ochii trupului, cum se curătesc deci păcatele ? Cel ce se curăţeşte, sufletul este. Însă sufletul cu ochii trupului nu se vede. Deci curăţirea păcatelor este un dar care se înţelege cu mintea şi nu poate fi văzut de ochii trupeşti. A vorbi în limbii este tot o lucrare a Duhului care cu mintea se înţelege, dar are şi un semn văzut lesne de înţeles de cei necredincioşi. Acesta este sunetul cuvântului rostit cu limba, care auzindu-se, face dovada lucrării celei nevăzute dinlăuntru, care se face în suflet.

Dar acum eu nu am trebuinţă de semne, căci Pavel zice : ..Şi fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos” (I Cor. 12, 7). Dar care este pricina ? Pentru că şi fără de semne am învăţat să cred în Stăpânul. Cel ce nu crede are nevoie de semne, iar fiindcă cred, nu am trebuinţă de probe, nici de semne. Şi cu toate că nu voi vorbi în limbi, totuşi ştiu că m-am curăţit de păcate. Iar cei de atunci nu credeau de nu vedeau semne, ca o garanţie a credinţei, pe care voiau s-o primească. Deci nu ca celor credincioşi se dădeau semnele, ci ca celor necredincioşi, ca să devină credincioşi. Aşa şi Pavel zice: „Semnele nu sunt pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi” (Idem 14, 22).

Vedeţi că Dumnezeu a luat de la noi arătarea semnelor nu ca să ne necinstească, ci ca să ne cinstească. Şi a făcut aceasta arătând că acum noi credem în El fără de semne şi minuni. Iar aceia de nu ar fi avut mai întâi semne sau probe, nu ar fi crezut în El, prin lucrările cele nevăzute. Dar eu şi fără de acestea arăt toată credinţa. Iată deci pricina pentru care nu se mai fac acum semne.

Voiam şi pentru pricina praznicului să vorbesc şi să arăt ce este praznicul a Cincizeci de zile şi să arăt pentru ce în praznicul acesta s-a dat darul, de ce în limbi de foc şi pentru ce după zece zile, dar văd că se întinde cuvântul de învăţătură. Pentru aceasta adăugând puţine voi înceta cuvântul. „Şi când a sosit ziua Cincizecimii…” li s-au arătat lor, împărţite, limbi ca de foc…” (Fp. 2, 1, 3). Nu de foc, ci „ca de foc”, ca nimic simţit să nu cugeti pentru Duhul.

Şi precum la curgerile Iordanului, nu porumbel s-a pogorât, ci ,.în chip de porumbel” (Lc. 3, 22), aşa şi aici, nu foc, ci chip de foc. Şi iarăşi puţin mai sus zice : „..ca de suflare de vânt ce vine repede” (Fp. 2. 21). Nu zice ,,ca o suflare de vânt ce vine repede”, ci „ca de suflare de vânt…”. Şi pentru care fapt Iezechil ia darul proorociei prin carte şi nu prin asemănare de foc ca apostolii ? Că zice : ,,Şi a băgat în gura mea cartea aceea… Şi am mâncat-o şi s-a făcut gura mea dulce ca mierea” (Iez. 3, 2, 3). Iar pentru apostoli zice că li s-au arătat limbi de foc.

Deci pentru care pricină acolo carte şi scriere, iar aici limbă şi foc ? Pentru că acela se ducea să mustre păcate şi să plângă necazurile iudaiceşti, iar aceştia ieşeau să mistuiască păcatele lumii. Pentru aceasta acela a luat carte în care se pomeneau greutăţile ce au să fie, iar aceştia au luat foc, ca să ardă păcatele lumii si să prăpădească toate relele. Şi precum focul de va cădea în mărăcini, pe toţi cu lesnire îi va arde, aşa şi darul Duhului mistuia păcatele oamenilor. Dar evreii cei nesimţitori, când se făceau acestea, în loc să se spăimânteze, să se cutremure şi să se închine Celui ce a dat Darul, ei iarăşi îşi arătară nebunia loc, prihănind cu beţia pe apostolii cei plini de Duhul Sfânt, zicând : „…că sunt plini de must” (Fp. 2, 13).

Pune în minte nemulţumirea şi necunoştinta oamenilor şi cugetă la mulţumirea şi bunătatea îngerilor. Că îngerii când au văzut Pârga noastră suindu-se, se bucurau şi ziceau: „Ridicaţi căpetenii porţii voastre, şi vă ridicaţi porţile cele veşnice si va intra Împăratul slavei” (Ps. 23, 7). Iar oamenii văzând darul Duhului pogorându-se la noi zice că sunt beţi cei ce au primit darul. Şi nici vremea anului nu i-a înţelepţii că în vremea primăverii nu se găseşte nicăieri must. Dar să-i lăsăm pe aceia, şi să cugetăm la darul şi răsplătirea iubitorului de oameni Dumnezeu.

A luat Hristos pârga firii noastre şi ne-a dat darul Duhului. Şi precum după un război îndelungat se face pace şi se risipeşte vrajba, iar cei ce erau învrăjbiţi între ei îşi dau unii altora încredinţări de pace, aşa şi între Dumnezeu şi oameni s-a făcut. A trimis Hristos ca zălog şi încredinţare pârga noastră lui Dumnezeu şi ne-a trimis în schimb ca zălog şi încredinţare pe Duhul Sfânt. Şi avem acest semn de încredinţare, din neam împărătesc. Căci Duhul Sfânt care ni s-a trimis nouă este din Fiinţa cea împărătească, iar Cel ce de la noi S-a înălţat la ceruri este de neam împărătesc, fiind din seminţia lui David.

Pentru aceasta nu mă mai tem, căci Pârga noastră stă sus. De aceea şi despre viermele cel neadormit de-mi va spune cineva, sau despre focul nestins, sau despre alte chinuri şi pedepse, nu mă mai tem.

Şi nu că nu mă tem, dar nu deznădăjduiesc de mântuirea mea, că de nu ar fi pregătit Dumnezeu mari bunătăţi pentru neamul nostru, nu ar fi luat sus pârga noastră. Mai înainte de aceasta, când priveam la cer şi cugetam la puterile cereşti simţeam marea noastră sărăcie, dar acum; privind în sus la Scaunul cel împărătesc, unde stă firea cea luată de la noi, vedem neamul nostru cel bun. Deci să ne gătim ca să nu cădem din slava aceea.

De ce atunci, toţi cei ce se botezau, vorbeau în limbi, iar acum nu? Să ne învăţăm întâi ce este a vorbi în limbi şi atunci vom spune şi pricina.

Deci ce este a vorbi în limbi ? Cel ce se boteza îndată vorbea în limba indienilor, a egiptenilor, a perşilor, a sciţilor, a tracilor; aşa că un om vorbea în multe limbi. Şi aceştia de acum de s-ar fi botezat atunci, i-ai fi auzit şi pe ei vorbind în multe limbi. Aceasta ne-o arată Pavel, zicând: „Şi găsind câţiva ucenici, a zis către ei : Primit-aţi voi Duhul Sfânt când aţi crezut? Iar aceia au zis către el: Dar nici n-am auzit dacă este Duh Sfânt”. Şi apoi botezându-i şi „puindu-şi Pavel, mâinile peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor şi vorbeau în limbi…” (F. Ap. 19, 1 – 2, 6). Deci pentru care pricină s-a luat de la oamenii de acum darul acesta ? Nu pentru că ne necinsteşte Dumnezeu pe noi, ci dimpotrivă pentru că ne iubeşte foarte mult. Cum ? Eu vă voi spune.

Oamenii de atunci de curând fiind izbăviţi de idoli, aveau mintea groasă şi nesimţitoare şi erau dedaţi numai la lucrurile cele trupeşti, neavând nici o înţelegere faţă de darurile cele netrupeşti şi nici nu ştiau ce este darul duhovnicesc, care se priveşte numai cu credinţa. Pentru aceasta se făceau semne.

Unele dintre darurile cele duhovniceşti sunt nevăzute şi numai cu credinţa se înţeleg, iar altele au şi semne văzute spre încredinţarea celor necredincioşi. Adică, iertarea păcatelor este lucrare duhovnicească, care se înţelege cu gândul, este deci dar nevăzut. Pentru că nu vedem cu ochii trupului, cum se curătesc deci păcatele ? Cel ce se curăţeşte, sufletul este. Însă sufletul cu ochii trupului nu se vede. Deci curăţirea păcatelor este un dar care se înţelege cu mintea şi nu poate fi văzut de ochii trupeşti. A vorbi în limbii este tot o lucrare a Duhului care cu mintea se înţelege, dar are şi un semn văzut lesne de înţeles de cei necredincioşi. Acesta este sunetul cuvântului rostit cu limba, care auzindu-se, face dovada lucrării celei nevăzute dinlăuntru, care se face în suflet.

Dar acum eu nu am trebuinţă de semne, căci Pavel zice : ..Şi fiecăruia se dă arătarea Duhului spre folos” (I Cor. 12, 7). Dar care este pricina ? Pentru că şi fără de semne am învăţat să cred în Stăpânul. Cel ce nu crede are nevoie de semne, iar fiindcă cred, nu am trebuinţă de probe, nici de semne. Şi cu toate că nu voi vorbi în limbi, totuşi ştiu că m-am curăţit de păcate. Iar cei de atunci nu credeau de nu vedeau semne, ca o garanţie a credinţei, pe care voiau s-o primească. Deci nu ca celor credincioşi se dădeau semnele, ci ca celor necredincioşi, ca să devină credincioşi. Aşa şi Pavel zice: „Semnele nu sunt pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi” (Idem 14, 22).

Deci ce este a vorbi în limbi ? Cel ce se boteza îndată vorbea în limba indienilor, a egiptenilor, a perşilor, a sciţilor, a tracilor; aşa că un om vorbea în multe limbi.

[gpalama]

http://www.ioanguradeaur.ro/653/cuvant-la-rusalii-i/

Cuvant la Rusalii I

26/06/2007 admin Despre minuni, Omilii 0

din “Omilii si cuvantari”

CUVÂNT
LA SFÂNTUL PRAZNIC AL CINCIZECIMII,
ŞI PENTRU CE NU SE MAI FAC ACUM
SEMNE ŞI MINUNI

Deci ce este a vorbi în limbi ? Cel ce se boteza îndată vorbea în limba indienilor, a egiptenilor, a perşilor, a sciţilor, a tracilor; aşa că un om vorbea în multe limbi.

Sfantul Ioan Hrisostom a fost extrem de apropiat de epoca respectiva, a avut marturii "la a 2-a mana" despre ce a fost atunci.
Asta este sensul real al vorbirii in limbi, iar restul este o neintelegere de traducere si de asumare a realitatii istorice.

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de gpalama

Deci ce este a vorbi în limbi ? Cel ce se boteza îndată vorbea în limba indienilor, a egiptenilor, a perşilor, a sciţilor, a tracilor; aşa că un om vorbea în multe limbi. [/b]

Slava Domnului!
Asa ar trebui sa fie si in zilele noastre, in bisericile noastre.

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de gpalama

Si in plus cand bolborositorii MARTURISESC CU GURA LOR TOTI, ca de fapt bolborosesc si nu vorbesc in limbi, cum poti sa afirmi @PT ca vorbesti in limbi ???

Uneori, cand te agiti prea tare, ( inca nu mi-ai raspuns daca din cand in cand bei mai multe pahare de vin) spui minciuni cu nemiluita. Nu le mai cerni.
Ca si aia cu "invatatura oficiala a cultului penticostal"

În prealabil postat de gpalama

VOI MARTURISITI CA BOLBOROSITI DOMNULE

Singurii care au bolborosit sunt boscoroditorii limbii slavone.
Si acestia NU erau in Biserica Penticostala

[gpalama]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Uneori, cand te agiti prea tare, ( inca nu mi-ai raspuns daca din cand in cand bei mai multe pahare de vin) spui minciuni cu nemiluita. Nu le mai cerni.
Ca si aia cu "invatatura oficiala a cultului penticostal"

Singurii care au bolborosit sunt boscoroditorii limbii slavone.
Si acestia NU erau in Biserica Penticostala

Uite aici:
https://cuvseraphimrose.wordpress.co...irea-in-limbi/

O persoană a recunoscut că, asemenea multor altora, după ce a vorbit în limbi, „rosteam adesea silabe fără sens în efortul de a-mi provoca fluxul rugăciunii în limbi” (Sherill, p. 127); eforturi care, departe de a fi descurajate, sunt recomandate cu zel de către penticostali. „A scoate sunete pe gură nu înseamnă, desigur, „a vorbi în limbi”, dar acest gest poate constitui un act onest de credintă, pe care Duhul Sfânt îl va onora dăruindu-i acelei persoane puterea de a vorbi într-o altă limbă” (Harper, p. 11).

Un alt pastor protestant spune: „Se pare că greutatea initială de a vorbi în limbi nu este altceva decât constiinta că tu esti acela care trebuie „să vorbească” în continuare, cu orice pret… Primele silabe si cuvinte pot să-ti sune ciudat la ureche. Ele pot fi rostite cu greutate sau pot fi chiar nearticulate. E posibil să crezi chiar că le inventezi. Dar în măsura în care vorbesti fără oprire si cu credintă… Duhul va alcătui pentru tine o limbă de rugăciune si de laudă (Christenson, p. 130).

Un „teolog” iezuit ne povesteste cum a pus el în practică aceste sfaturi: „După micul dejun am simtit că ceva mă trage aproape irezistibil către capela unde m-am asezat să mă rog. Luându-mă după descrierea lui Jim, despre cum a primit el darul limbilor, am început să rostesc încet, numai pentru mine: „La, la, la, la”. Spre marea mea uluire a urmat o miscare rapidă a limbii si buzelor însotită de un sentiment extraordinar de devotiune interioară” (Gelpi, p. 1).

La, la, la nu este rugaciune domnule si nu este limba, si nu asa se incepe o rugaciune catre Dumnezeu.