dragostea care nu cade

[AlinB]

Hai sa fim seriosi, e trasa mult de par, are un gust siropos, de hollywood.

Casnicia aia a murit de cand aia l-a parasit si nu doar pe el ci si copiii.
Si daca a acceptat sa fie ingrijita ultimele luni de viata, desi i-o spus.clar ca nu are ce iubi la el, aia nu e casnicie si nici nu acopera golul lasat de lipsa ei ca mama in dezvoltarea sufleteasca a copiilor. Doamne fereste sa fi fost si o fata, ca avea ce sa invete ce e iubirea, te duci dupa ala care ...mai bine. Ca sot bun era, tata bun era, bani avea, iar alalalt cu 10 ani mai tanar, si sarac se pare, deci nu e greu de ghicit ce ii lipsea si ce iubea muuult de tot.

Si era f. frumoasa, ca alte calitati, sunt motive sa ne indoim, deci e clar pentru ce a luat-o fraierul de nevasta, aia din jur si-au dat seama, dar el nah..pofticios, macho, 'o fac eu femeie de casa'. Si 20 de ani a mers, desi si asta ar fi cu semnul intrebarii, 3 teste de paternitate ar fi fost indicate, dar probabil ca nu vroia sa se supere si mai tare..

Ok, ala tot o iubea, dar pentru ce? Ca a fost o sotie buna? Mama buna? Sau inca poftea la ea?

Si aia nu e definitia casniciei ci mai degraba a codependentei intr-o relatie cu o persoana care are cel putin un viciu major.

[Demetrius]

În prealabil postat de AlinB

Hai sa fim seriosi, e trasa mult de par, are un gust siropos, de hollywood.

Casnicia aia a murit de cand aia l-a parasit si nu doar pe el ci si copiii.
Si daca a acceptat sa fie ingrijita ultimele luni de viata, desi i-o spus.clar ca nu are ce iubi la el, aia nu e casnicie si nici nu acopera golul lasat de lipsa ei ca mama in dezvoltarea sufleteasca a copiilor. Doamne fereste sa fi fost si o fata, ca avea ce sa invete ce e iubirea, te duci dupa ala care ...mai bine. Ca sot bun era, tata bun era, bani avea, iar alalalt cu 10 ani mai tanar, si sarac se pare, deci nu e greu de ghicit ce ii lipsea si ce iubea muuult de tot.

Si era f. frumoasa, ca alte calitati, sunt motive sa ne indoim, deci e clar pentru ce a luat-o fraierul de nevasta, aia din jur si-au dat seama, dar el nah..pofticios, macho, 'o fac eu femeie de casa'. Si 20 de ani a mers, desi si asta ar fi cu semnul intrebarii, 3 teste de paternitate ar fi fost indicate, dar probabil ca nu vroia sa se supere si mai tare..

Ok, ala tot o iubea, dar pentru ce? Ca a fost o sotie buna? Mama buna? Sau inca poftea la ea?

Si aia nu e definitia casniciei ci mai degraba a codependentei intr-o relatie cu o persoana care are cel putin un viciu major.

”Ca toata darea cea buna si tot darul desavarsit de sus este, pogorand de la Tine, Parintele luminilor."

Toata darea ce buna a pogorat peste doctorul ramas langa copii, dar tu, contrar semnaturii tale, deosebesti raul si vorbesti "omeneste"(ca la coltul blocului) pe forumul ortodox impotriva invataturii ortodoxe, cu toate ca, uneori( cand iese soarele in inima ta), vorbesti si de bine.



P.S. Ai oarece reprosuri fata de vreo femeie?

[AlinB]

Nene, eu n-am nimic cu doctorul, desi evident a facut o alegere proasta, poate chiar dintr-o patima/slabiciune, a dus-o frumos.
Cat despre femeie, daca e reala si daca nu s-a pocait pana a murit, sfintenia barbatului nu o ajuta cu nimic. Impactul asupra copiilor nu se sterge cu buretele.
Ce mi se pare insa aberant si am explicat de ce e partea cu 'casnicia nu moare' ca si cand pentru casnicie e de ajuns in om si sentimentele lui, frustrarile copiilor sunt chiar un detaliu minor.
Poate e o eroare de traducere, dar nu cred.

Si BTW, mi se pare ca lozinca cu 'sfintirea indirecta' clar pica aici, femeia a avut 20 ani la dispozitie sa se contamineze cu sfintenia sotului si uite ca n-a reusit ci a picat si mai jos.

Si cine isi inchipuie ca pana atunci ar fi fost o mama si sotie perfecta si deodata s-a rupt firul, nu cunoaste natura umana.
O femeie care intelege iubirea astfel, e o pacoste.
E aberant sa crezi ca 20 ani a fost usa de biserica, cand s-a despartit deja avea o alta relatie care cine stie de cat timp dura pe ascuns si la o astfel de femeie nu e exclus ca si inainte sa fi avut altele, oare dupa cati ani s-a plictisit de casatorie?

Sigur, el fiind plecat poate mai mult pe la servici (nu te imbogatesti din 2-3 pacienti pe zi) dandu-i destui bani si libertate pentru a-si satisface instinctele, sub aparenta unei casnicii functionale, lucrurile au mers binisor o vreme. Probabil pana ea s-a prins ca.nu e musai sa simuleze dragostea pentru suport financiar, divortand poate avea la.partaj suficient din aia 20 ani de munca ai sotului plus un gigolo tanar fara sa se (mai) ascunda - da-o incolo de decenta, important e ca uite, nu il mai minte.
Dar copiii, oare cata atentie, afectiune, educatie or fi primit in timpul asta din partea mamei si cu absenta tatalui?

Sigur, putem sa invinovatim si sotul, a muncit prea mult, din pasiune sau pentru bani sau amandoua - ce conteaza, nu i-a acordat femeii suficienta atentie, timpul petrecut la servici a facut-o legitim geloasa ca asa e.natura femina, cum se abera alt parintel pe undeva si i-a ucis iubirea nevinovata care de fapt o avea..

Eu din limitata experienta, pot sa zic: mama buna dar sotie groaznica, e o aberatie. Sotie buna dar c..a, la fel.

Astfel de combinatii nu exista in realitate - doar in reviste pentru femei, articole scrise din imaginatie pentru umplut rubrica 'scrisori de la.cititoare' asa cum probabil e si povestea asta.

O femeie care nu e miscata sufleteste de calitatile umane a omului de langa ea si nu are nici vericalitatea morala de a-si tine promisiunile facute la casatorie, poftele de carnita frageda fiind mai puternice e clar ca a fost mereu o pacoste.
Ca desi la barbati, prin asezarea instinctelor, mai poti intelege ceva gen, mai ales ca desi inseala mai rar parasesc, la femeie este chiar impotriva naturii sale care trebuie sa fie profund corupta ca sa ajunga pana acolo incat sexul sa o faca sa.abandoneze familia, copiii in special.

Si in povestea asta - e recunoscuta o ordine naturala a lucrurilor, nu isi ia nici un barbat femei cu 10 ani mai in varsta si mai ales cu o varsta la care e indoielnic sa mai aiba copii decat pentru bani. Ba si aici e o pudoare, ca nici banii singuri n-ar fi fost un argument, daca nu ramanea 'FOARTE frumoasa' (sau ca sa nu dea si altora cu soti bogati si naivi idei?)

Nu ca astfel de lucruri nu se intampla, dar nu au nici pe departe aura care incearca sa li se dea, ca sa nu mai zic ca pot fi intelese si f. gresit..impingand spre relatii profund morbide sub pretextul dragostei care de fapt e o dependenta - materiala, sentimentala, sexuala, sociala etc.

Sotul ala trebuia.sa-si dea.seama din timp ca nevasta e in balarii, sa o duca la preot, pshilog, hell - daca vroia sa mearga cu ea tot asa trebuia sa se asigure ca nu se alege cu cine stie ce la divort si ii taia 90% din avant si sanse la amant -10ani, ca si pentru un gigolo, care ar trece pe nonprofit oricat de frumoasa ar fi ramas la 40+, nu e greu sa alegi intre o saraca de 20+ si una de 40+ .
Cred ca se poate spune ca indulgenta cu care a lasat-o sa dispuna de bani i-a facilitat caderea.

Dar in loc sa faca CEVA a preferat sa ignore si sa se hraneasca cu iluzii pana cand treaba a devenit fara intoarcere.

Cine e de alta parere, poate sa vina cu exemple concrete.

[gpalama]

E complexa situatia descrisa.

Si arata de fapt intr-un mod destul de clar problema fundamentala a casatoriei: implinirea nevoilor de catre celalalt dar si efortul pentru pastrarea afectiunii reciproce.

Si eu am nevoile mele, si sotia are nevoile ei.

Casnicia este in primul rand fericire, bucurie, iubire.
Daca eu nu reusesc sa ofer fericire celuilalt, pe termen lung la un moment lucrul asta crapa, nu functioneaza.

Dupa ani de zile in care entuziasmul casniciei sustinut de diverse artificii precum copiii si alte contexte artificiale scade. Si legatura dintre cei 2 scade rapid, abrut, pana in momentul in care unul din cei 2 zice: eu efectiv nu mai sunt atasat de tine, pentru ca au disparut toate legaturile si contextele care creau atasamentul. Si se retrage.


Mie mi se pare un caz tipic de greseala in casnicie: mergem impreuna, dar nu suntem atenti unul la nevoile celuilalt; celalalt se plange in continuu, insa degeaba. Si fisurile se adancesc si la un moment se produce ruptura.

Si mai este inca un aspect de mentionat: nepotrivirea initiala, care este compensata de entuziasm si care va duce in timp la ruptura. Oamenii nu se potrivesc efectiv, ei se iau pentru ca gasesc la inceput bucurie, insa in ani de zile isi dau seama ca firile lor nu sunt compatibile si ca nu reusesc sa-si rezolve problemele.

Problema casniciei este una simpla: casnicia este in primul rand intre soti. Care trebuie sa aiba grija unul de altul in toate aspectele. Si apoi au grija si de copii, care sunt la fel de importanti; insa legatura cu copiii nu trebuie sa o sparga pe cea a parintilor.

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de gpalama

E complexa situatia descrisa.

Si arata de fapt intr-un mod destul de clar problema fundamentala a casatoriei: implinirea nevoilor de catre celalalt dar si efortul pentru pastrarea afectiunii reciproce.

Si eu am nevoile mele, si sotia are nevoile ei.

Casnicia este in primul rand fericire, bucurie, iubire.
Daca eu nu reusesc sa ofer fericire celuilalt, pe termen lung la un moment lucrul asta crapa, nu functioneaza.

Dupa ani de zile in care entuziasmul casniciei sustinut de diverse artificii precum copiii si alte contexte artificiale scade. Si legatura dintre cei 2 scade rapid, abrut, pana in momentul in care unul din cei 2 zice: eu efectiv nu mai sunt atasat de tine, pentru ca au disparut toate legaturile si contextele care creau atasamentul. Si se retrage.


Mie mi se pare un caz tipic de greseala in casnicie: mergem impreuna, dar nu suntem atenti unul la nevoile celuilalt; celalalt se plange in continuu, insa degeaba. Si fisurile se adancesc si la un moment se produce ruptura.

Si mai este inca un aspect de mentionat: nepotrivirea initiala, care este compensata de entuziasm si care va duce in timp la ruptura. Oamenii nu se potrivesc efectiv, ei se iau pentru ca gasesc la inceput bucurie, insa in ani de zile isi dau seama ca firile lor nu sunt compatibile si ca nu reusesc sa-si rezolve problemele.

Problema casniciei este una simpla: casnicia este in primul rand intre soti. Care trebuie sa aiba grija unul de altul in toate aspectele. Si apoi au grija si de copii, care sunt la fel de importanti; insa legatura cu copiii nu trebuie sa o sparga pe cea a parintilor.

Păi, sunteţi destul de inconsecvent. Ce sunt copiii, până la urmă? "Artificii" sau ceva important?

[gpalama]

În prealabil postat de Bucuriepedrum

Păi, sunteţi destul de inconsecvent. Ce sunt copiii, până la urmă? "Artificii" sau ceva important?

Nu cred ca sunt inconsecvent, poate mai degraba nu am fost suficient de clar.

Sunt cateva notiuni aici distincte:

1. Casnicia
- relatia intre cei 2 soti

2. Familia
- care implica o casa intre soti
- si grupul social format de soti alaturi de copii

Familia este o relatie de grup intre mai multi indivizi cu mai multe componente.

Familia implica evident niste compromisuri in casnicie, in care renunti la o parte din timpul dedicat sotului si il redirectionezi in familie.
Insa nu poti sa neglijezi complet sotul pe motiv ca femeia a ajuns robotul familiei, care spala, calca, dar nu mai este prezenta deloc in casnicie.

Copiii ajung sa devina un motiv important pentru unitatea casniciei insa nu sunt un motiv suficient de puternic; pot deveni un artificiu de pastrare al casniciei pentru unul dintre soti.
Pot fi si motiv de despartire atunci cand ei ajung sa dezechilibreze (prin multele problemele care implica cresterea unui copil) relatia intre soti.


Daca eu nu mai acord suficienta atentie sotului din cauza grijilor cresterii copiilor atunci ce se intampla cu casnicia mea?
Chiar daca suntem apropiati si datorita copiilor, insa relatia mea cu sotul se subrejeste in timp, iar sotii isi polarizeaza atentia spre copii uitand de ei. Intaresc legaturile cu copiii uitand de legatura intre ei.

Toate relatiile trebuie sudate. Suntem impreuna cu copiii, dar suntem si impreuna doar noi 2, pentru ca la un moment dat copiii pleaca la casa lor si surpriza: ramanem tot doar noi 2.

Iar o relatie intre 2 nu ar trebui nulificata, dispersata intr-o relatie de familie.

Cei 2 soti pot sa-si pastreze foarte bine relatia lor puternic sudata, nu intr-un mod egoist si diferentiat de familie, insa pot sa pastreze o relatie de sot si sotie; oarecum mi se pare si un egoism necesar de autoprotectie al casniciei. Pe scurt, ai grija si de sotul tau nu numai de copii.

[AlinB]

În prealabil postat de Bucuriepedrum

Păi, sunteţi destul de inconsecvent. Ce sunt copiii, până la urmă? "Artificii" sau ceva important?

A fost o greseala de exprimare :)

Dar in linii mari..zice bine.

Acu' treaba e si idealizata nitel..greu de spus in ce masura cineva intra "pentru celalat" in combinatie sau pentru ca vrea sa-si satisfaca niste nevoi personale prin celalalt. Nevoi care mai variaza si in timp..si gradul in care le obtine de la celalat variaza in timp..daca nu variaza ale lui variaza a celuilalt, apar noi variabile (si copiii sunt una) etc..

Panta rei - keep afloat.

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de AlinB

A fost o greseala de exprimare :)

Dar in linii mari..zice bine.

Acu' treaba e si idealizata nitel..greu de spus in ce masura cineva intra "pentru celalat" in combinatie sau pentru ca vrea sa-si satisfaca niste nevoi personale prin celalalt. Nevoi care mai variaza si in timp..si gradul in care le obtine de la celalat variaza in timp..daca nu variaza ale lui variaza a celuilalt, apar noi variabile (si copiii sunt una) etc..

Panta rei - keep afloat.

Da, am înţeles ulterior. O exprimare nefericită, într-adevăr.

La modul cinstit, nu cred că se căsătoreşte nimeni doar pentru celălalt, să-l facă fericit, să-l aducă la mântuire, să-l bucure toată viaţa. Fiecare se gândeşte şi la sine în momentul în care face pasul ăsta. În cel mai senin caz, dacă îşi vede în mod real fericirea alături de celălalt (am spus fericire, nu vreun surogat precum nevoia de stabilitate/sex/statut social sau mai ştiu eu ce minunăţii), dacă poate construi o familie durabilă & altele – nu văd, acum, motive neamintite pentru care doi oameni s-ar putea căsători; posibil să-mi scapi mie.

Iar nevoile, clar, se schimbă. Şi chiar şi cele care rămân statornice îşi modifică intensitatea, direcţia... mă rog, dinamici fireşti într-un cuplu.

[Demetrius]

În prealabil postat de AlinB

...
Eu din limitata experienta, pot sa zic:...

Cine e de alta parere, poate sa vina cu exemple.concrete.

Pot sa-ti dau cate un verset, copilas(caci e un copil inca cel ce nu a invatat binele) pentru fiecare fraza pe care ai scris-o din gandurile tale patimase, dar n-am s-o fac fiindca oricum nu le intelegi si vei umple alte pagini cu ganduri "luxate", exceptie fiind recunoasterea experientei tale foarte limitate prin care raspunzi (fara sa constientizezi) P.S.-ului meu anterior.

[Bucuriepedrum]

În prealabil postat de AlinB

Cine e de alta parere, poate sa vina cu exemple concrete.

Nu neapărat altă părere, dar e un exemplu concret la care mi-a fugit mintea şi din care eu am avut de învăţat despre ce înseamnă familia, puterea iertării şi dorinţa de a merge mai departe.

Povestea mi-a spus-o bunica mea, i s-a întâmplat bunicului ei (deci stră-străbunicului meu matern): soţia lui era slujnică în casa unui boier, care de multe ori pretindea de la ea şi altceva decât să gătească/aibă grijă de copiii lui/să facă curat. Mai limpede de atât, seara o chema în patul lui, iar ea se ridica de lângă soţ şi mergea la el. Stră-străbunicul a îndurat o vreme, până când i-a dat ultimatumul: ori rămâne să lucreze acolo, ori se întoarce cu el în satul natal. Şi s-au întors. Ea între timp rămăsese însărcinată (sau chiar născuse, nu mai reţin exact) o fată, pe care soţul a crescut-o ca şi când ar fi fost copilul lui, deşi ştia că nu-i aparţine. Mai târziu, femeia i-a născut şi lui o fiică. Stră-străbunicul niciodată n-a făcut diferenţe între ele. Ba mai mult, când prima (fata vitregă) a ajuns la vârsta maturităţii şi l-a chemat drept martor într-un proces pentru pământ, s-a dus şi a comis sperjur pentru ea. De atunci (fiindcă jurase pe Biblie), i s-au declanşat crizele de epilepsie. Toată viaţa, începând de la proces, a suferit de boala asta.

Nu spun că era un sfânt, din descrierile bunicii am dedus că a fost un om bun. Ideea este că nu a renunţat la soţia lui, deşi aceasta se culca cu altul. Ba mai mult, i-a acceptat şi copilul nelegitim.