Sinaxa interortodoxa din 4 aprilie

[CristianR]

Tocmai asta e, că în acceptiunea Părintelui, ecumenismul este dialogul cu ceilalti, care pot deveni ortodocsi în albia lor (în acceptiunea asta s-a declarat pentru ecumenism).

Însă n-au cum să devină dacă nu le arată cineva cum să o facă, respectiv dacă nu au ocazia să cunoască ortodoxia de la ortodocsi.

E ca după un divort; pentru împăcare e nevoie de dialog, fiecare să asculte ce reprosuri îi face celălalt si împreună să constate care este adevărul.

Asa se explică faptul că Părintele avea dialog strâns cu cei pe care îi numea Biserica Catolică, ori chiar Biserică-soră, initiind, în România, si acele cunoscute întâlniri ecumenice ale tinerilor, de la Taizé.

Asta nu înseamnă că nu critica viziunea juridică cu privire la mântuire sau pe cea privitoare la har, respectiv gratie. Era ortodox cu adevărat, si cu profundă convingere, dar fără a apăsa atât de mult pe asta, ca să nu-i îndepărteze pe cei care nu erau. Era mereu cu bratele deschise către ei.

Pe ceilalti crestini îi numea fratii nostri care au părăsit Biserica. Bineînteles că nu e tot una să fii în erezie cu a fi în adevăr. Nimeni nu spune că e bine oriunde te-ai afla. Asta trebuie să înteleagă cei care ne acuză de ecumenism, că nu punem egal între toate căile pe care oamenii îl caută pe Dumnezeu.

Se numeste ecumenism pentru că e un dialog specific, respectiv cu scopul de a realiza unitatea tuturor crestinilor în Biserică.

Aici avem modul în care întelege ecumenismul părintele Galeriu, la care ader si eu.
Nu stiu cine îsi însuseste definitia pe care o dati voi ecumenismului si nu stiu, prin urmare, cu ce (sau cu cine) anume se luptă anti-ecumenistii.

[catalin2]

În prealabil postat de CristianR

Tocmai asta e, că în acceptiunea Părintelui, ecumenismul este dialogul cu ceilalti, care pot deveni ortodocsi în albia lor (în acceptiunea asta s-a declarat pentru ecumenism).

Însă n-au cum să devină dacă nu le arată cineva cum să o facă, respectiv dacă nu au ocazia să cunoască ortodoxia de la ortodocsi.

E ca după un divort; pentru împăcare e nevoie de dialog, fiecare să asculte ce reprosuri îi face celălalt si împreună să constate care este adevărul.

Asa se explică faptul că Părintele avea dialog strâns cu cei pe care îi numea Biserica Catolică, ori chiar Biserică-soră, initiind, în România, si acele cunoscute întâlniri ecumenice ale tinerilor, de la Taizé.

Asta nu înseamnă că nu critica viziunea juridică cu privire la mântuire sau pe cea privitoare la har, respectiv gratie. Era ortodox cu adevărat, si cu profundă convingere, dar fără a apăsa atât de mult pe asta, ca să nu-i îndepărteze pe cei care nu erau. Era mereu cu bratele deschise către ei.

Pe ceilalti crestini îi numea fratii nostri care au părăsit Biserica. Bineînteles că nu e tot una să fii în erezie cu a fi în adevăr. Nimeni nu spune că e bine oriunde te-ai afla. Asta trebuie să înteleagă cei care ne acuză de ecumenism, că nu punem egal între toate căile pe care oamenii îl caută pe Dumnezeu.

Se numeste ecumenism pentru că e un dialog specific, respectiv cu scopul de a realiza unitatea tuturor crestinilor în Biserică.

Aici avem modul în care întelege ecumenismul părintele Galeriu, la care ader si eu.
Nu stiu cine îsi însuseste definitia pe care o dati voi ecumenismului si nu stiu, prin urmare, cu ce (sau cu cine) anume se luptă anti-ecumenistii.

1. Iti amintesti citatul pe care l-ai dat si tu: "Trebuie să primim ceea ce este crezut pretutindeni, dintotdeauna și de către toți"? Si nu ceea ce a crezut gresit cineva, chiar si sfant. Daca Parintele Teofil a spus ca ne putem impartasi si la catolici nu inseamna ca nu e ceva gresit. La fel, daca cineva sustine apocastaza si il citeaza pe Sfantul Grigorie nu inseamna ca aceea e invatatura Bisericii. Diferenta intre un sfant si cineva condamnat pentru erezie, desi ambii au sustinut o invatatura gresita, e ca sfantul este smerit, a facut-o din necunostinta, in timp ce cei care au fost condamnati pentru erezie s-au impotrivit adevarului, chiar daca li s-a spus care este.
2. Nu exista doua invataturi paralele in Biserica si fiecare isi alege pe care o vrea. Despre conceptia ortodoxa spune toata invatatura ortodoxa, asa cum am dat chiar eu citatele, iar despre invatatura ecumenista au scris sfintii din secolul XX. Chiar si Crezul spune clar: cred "Intru Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica." S-au scris multe carti despre ecumenism si sunt si mai multe articole, de-a lungul timpului. O carte scrisa de un sfant, Sfantul Iustin Popovici: http://tineretulortodox.md/wp-conten...cumenismul.pdf
3. Conceptiile ecumeniste au intrat in Biserica prin Patriarhia Ecumenica. Termenul de "Biserica sora" a fost chiar principala cauza pentru care mai multe patriarhii au respins acordul de la Balamand. Este evident ca unii credinciosi, si chiar si duhovnici, au spus si lucruri gresite. Dar acestea au fost facute din nestiinta, nu din impotrivire la adevar. Aceasta e marea diferenta. Cele scrise de parintele Galeriu nu arata ca ar fi spus ceva gresit, atunci se folosea termenul de Biserica sora, asa cum la Sinodul din Creta s-a scris sa se foloseasca termenul de "biserica", doar ca denumire, fara sa insemne ca s-ar fi recunoscut alte culte ca fiind Biserici.
4. Biserica a avut intotdeauna deschidere catre toti oamneii, de toate religiile. O conceptie gresita, modernista, de tipul corectitudinii politice, spune ca a critica o alta religie sau credinta insemna a ataca sau dusmani pe cei din acea credinta. Unii din cei ce au aderat la conceptii ecumeniste afirma ca ortodocsii ii urasc si dusmanesc pe cei din alte culte, pentru ca ei se considera adevarata credinta (cum ii spune si numele). Si ecumenismul propovaduieste de fapt dragostea, intelegerea, unitatea, etc. Nimic mai fals. Biserica Ortodoxa este cea care propovaduieste dragostea fata de toti oamenii, adevarul, pacea, intelegerea, etc. Ecumenismul propovaduieste o falsa dragoste, dezbinare, nu intelegere si o falsa credinta, care duce la pierderea mantuirii. Ma refer la conceptiile nascute in protestantism, protestantii fiind cei care au creat aceasta miscare si care dau si invataturile din cadrul ei. In schimb Biserica Ortodoxa participa la dialoguri pentru a face apostolat, pentru a face cunoscuta drepta credinta si adevarata Biserica.
5. Nu trebuie confundat zelotismul cu invatatura ortodoxa si antiecumenismul. Erezia este cadere in stanga, zelotismul este cadere in drepta. Sfantul Paisie Aghioritul spunea ca ecumenismul si zelotismul sunt doua fete ale aceleiasi monede. Stilistii, din cauza zelotismului, au ajuns sa fie in afara Bisericii. De asemenea, tot de zelotism tine si dispretuirea sau urarea celor din alte credinte.

[CristianR]

Păi vezi tu, Cătălin, iar duci discutia în zona preocupărilor tale si nu răspunzi la obiect.
Părintele a spus clar că este pentru ecumenism. Dar... iar apoi arată ce întelege prin asta. Si întelege, evident, un ecumenism fără abatere de la ortodoxie, ci doar ca deschidere către dialogul cu ceilalti, ca noi să îi cunoastem si ei să ne cunoască. Ăsta e si scopul întâlnirilor de la Taizé.

Nici vorbă de a considera că toate confesiunile crestine sunt cumva echivalente. Însă ceea ce îmi pare esential în discursul pe care l-am citat este faptul că le vedea devenind ortodoxe în albia lor.

Adică (înteleg eu), să ajungă să cunoască si să adopte învătătura ortodoxă, chiar dacă diferentele culturale si poate chiar cultuale s-ar păstra. De altfel, o anumită deschidere către ortodoxie am văzut la neoprotestanti. Au înteles, spre exemplu, simbolistica Crucii si acum nu o mai resping, ba chiar o pun chiar pe casele lor de rugăciune (v. baptistii); au preluat o parte chiar din învătăturile Sfintilor Părinti si sunt de acord cu unele aspecte dogmatice. Ei bine, ei nu pot creste în dreapta credintă dacă li se refuză acest dialog.

Pe de altă parte si noi avem ceva de învătat de la ei, chiar dacă nu cu privire la dogmă. Spre exemplu, tot părintele zicea că trebuie să cunoastem bine Biblia (Evanghelia, NT în special), măcar pentru a le putea răspunde np. Dar nu numai. E limpede în zilele noastre că oricine vrea să se apropie de Hristos trebuie să cunoască Scriptura si să mediteze la ea. Asta o recomandă mai toti duhovnicii acum si eu cred că e o influentă protestantă benefică.

[Patrie si Credinta]

Si nu stii de unde sare iepurele
Luati de pilda astia:
https://en.wikipedia.org/wiki/Evange...rthodox_Church
Miscare fondata de un lider de la Campus Crusade For Christ(care sunt cei mai stereotip neo-protestanti oameni din istorie) si niste hipioti penticostali intr-o incercare de restaurare a crestinismului primitiv, cu putin dialog de la Patriarhia Antiohiana, marea majoritate au ajuns membri ai BO.
Sau Nouvelle Theologie in Vest.

Sau cum pana si conferintele anglicano-evangelice au recunoscut acum ceva timp ca anglicanismul a fost schimbat irevocabil din cursul sau de catre miscarea Oxford.

[CristianR]

Mai mult, eu văd în acest ecumenism tocmai acea misiune care i se reprosează Bisericii că nu o face. Prin dialogul ăsta ea nu vrea decât să-i aducă pe toti acasă, iesind în întâmpinarea tuturor celor care Îl recunosc pe Hristos ca Dumnezeu (asta însemând că avem în comun cu ei, deja, mult mai multe decât cu cei de alte credinte), neavând teamă nici chiar să se roage împreună cu ei.

Ca reper părintele îl lua mereu pe Hristos si se întreba: Ce ar face El în această situatie? Ce ar vrea să fac eu? Să mă deschid dialogului, sau să mă închid? Mi se pare că răspunsul e evident, având în vedere deschiderea pe care a avut-o Domnul fată de toti, chiar dacă pe unii dintre ortodocsii vremii i-a nemultumit.

Dacă ne e teamă că celelalte confesiuni crestine nu se vor mântui, ce bucurie mai mare ar putea fi decât să devină toate ortodoxe?!

[iuliu46]

În prealabil postat de CristianR

Mai mult, eu văd în acest ecumenism tocmai acea misiune care i se reprosează Bisericii că nu o face.

Ar fi bine sa fie asa dar din pacate cred ca din partea noastra e vorba doar de provincialism si de alinierea la un curent globalist, nu cred ca am face-o pentru ca am avea constiinta ca Biserica are in raspundere toti oamenii. Se bucura si ierarhii ca si politicienii nostri ca-s invitati prin tot felul de comitete si comisii si chiar daca ar fi singurii care participa acolo, tot s-ar duce. :)

Ortodoxia e intr-o situatie dificila pentru ca este prinsa intre cei care doresc anihilarea sau diluarea credintei si proprii credinciosi care au fost invatati sa aiba un comportament sectar in loc sa aiba un comportament ecumenic. Ei ar vrea sa ridice ziduri, exact ca Petru pe muntele Tabor, sa facem niste case aici si sa ne mantuim noi intre noi, daca e vreunul pe undeva care cauta sincer, o sa-l indrepte Dumnezeu spre noi. :)

Avem nevoie de ierarhi puternici care sa poata spune nu si unora si altora. Si avem nevoie mai ales de educarea noastra asa incat sa scapam de comportamentul asta sectar si sa intelegem ca dialogul este necesar. Poate in timp vom scapa si de provincialism. Dar daca ne educa saccsiv si alti bloggeri de succes, nu avem nici o sansa.

[CristianR]

În prealabil postat de iuliu46

Ar fi bine sa fie asa dar din pacate cred ca din partea noastra e vorba doar de provincialism si de alinierea la un curent globalist, nu cred ca am face-o pentru ca am avea constiinta ca Biserica are in raspundere toti oamenii. Se bucura si ierarhii ca si politicienii nostri ca-s invitati prin tot felul de comitete si comisii si chiar daca ar fi singurii care participa acolo, tot s-ar duce. :)

Poate ai dreptate într-o măsură, n-as putea spune ceva în numele ierarhilor care sunt implicati în dialogul ecumenic, desi cunosc vreo doi care slujesc în Occident si sunt demni de tot respectul - mitropolitul Serafim Joantă, un om de rugăciune, si vicarul său, Sofian Brasoveanul.

Dar am pornit de la acel citat si m-am referit la felul în care întelegea ecumenismul părintele Galeriu, care îi vâna pe toti cu iubirea lui Dumnezeu. Unii erau contrariati, pentru că împărtăsea si masoni (chiar seful unei loji masonice din acea vreme se împărtăsea săptămânal). Însă cred că părintele era bucuros să-i facă lui Hristos un fel de agenti ai dreptei-credinte, infiltrati oriunde era posibil, ca să ducă mai departe semintele pe care le răspândea din belsug. De aceea nu refuza pe nimeni; si putini dintre cei care îl cunosteau îi rezistau.
Mai bine spus, nu rezistau harului care îl însotea din abundentă.

[AlinB]

În prealabil postat de iuliu46

Ar fi bine sa fie asa dar din pacate cred ca din partea noastra e vorba doar de provincialism si de alinierea la un curent globalist, nu cred ca am face-o pentru ca am avea constiinta ca Biserica are in raspundere toti oamenii. Se bucura si ierarhii ca si politicienii nostri ca-s invitati prin tot felul de comitete si comisii si chiar daca ar fi singurii care participa acolo, tot s-ar duce. :)

Ma intreb (retoric, ca stiu raspunsul) cati oameni implicati in dialogul ecumenic ai cunoscut tu.

[catalin2]

În prealabil postat de CristianR

Păi vezi tu, Cătălin, iar duci discutia în zona preocupărilor tale si nu răspunzi la obiect.
Părintele a spus clar că este pentru ecumenism. Dar... iar apoi arată ce întelege prin asta. Si întelege, evident, un ecumenism fără abatere de la ortodoxie, ci doar ca deschidere către dialogul cu ceilalti, ca noi să îi cunoastem si ei să ne cunoască. Ăsta e si scopul întâlnirilor de la Taizé.
Nici vorbă de a considera că toate confesiunile crestine sunt cumva echivalente. Însă ceea ce îmi pare esential în discursul pe care l-am citat este faptul că le vedea devenind ortodoxe în albia lor.

Parintele incerca sa impace participarea la miscarea ecumenista a BO cu invatatura ortodoxa, reusind, cel putin in acel pasaj, sa nu faca vreun rabat de la ea. Ce putea spune parintele, ca e impotriva miscarii ecumeniste, la care participa si BO? In al doilea rand, parintele se refera la dialogurile ecumeniste, eu intotdeauna m-am referit la invatatura, dogma propagata de miscarea ecumenista.
Asta si inseamna unirea cu catolicii sau alte culte, ca ei sa devina ortodocsi si sa se uneasca cu BO. Bineinteles, ramanad la ei, ca doar n-o sa trebuiasca sa vina toti in tarile ortodoxe si sa lase pustiite tarile lor. :)
Scopul intalnitilor ecumensite si a dialogurilor ecumeniste nu inseamna deloc ce intelege Biserica prin dialog si apostolat. Biserica propovaduieste adevarul cu scopul de a-l cunoaste ceilalti si a veni in Biserica, in timp ce la aceste intalniri se asteapta ajungerea la un consens, de fapt la adoptarea invataturilor ecumensite, a principiilor care stau la baza miscarii, in vederea unei uniri.

În prealabil postat de CristianR

De altfel, o anumită deschidere către ortodoxie am văzut la neoprotestanti. Au înteles, spre exemplu, simbolistica Crucii si acum nu o mai resping, ba chiar o pun chiar pe casele lor de rugăciune (v. baptistii); au preluat o parte chiar din învătăturile Sfintilor Părinti si sunt de acord cu unele aspecte dogmatice. Ei bine, ei nu pot creste în dreapta credintă dacă li se refuză acest dialog.

Dupa 100 de ani de ecumenism rezultatul este zero barat, ba chiar negativ, tinand cont ca multi ortodocsi au adoptat invataturi protestante si nu le mai stiu deosebi de cele ortodoxe. In tot acest timp s-au convertit foarte putini la ortodoxie (si multi nu din cauza ecumenismului), in schimb s-au marit cultele neoprotestante, cele care au initiat miscarea. Nu are nicio importanta ca acum unii protestanti au o parere mai buna despre sfinti (cruce aveau si ei, doar unii o respingeau, resping insa inchinarea la cruce), din moment ce ei raman tot protestanti.

În prealabil postat de CristianR

Pe de altă parte si noi avem ceva de învătat de la ei, chiar dacă nu cu privire la dogmă. Spre exemplu, tot părintele zicea că trebuie să cunoastem bine Biblia (Evanghelia, NT în special), măcar pentru a le putea răspunde np. Dar nu numai. E limpede în zilele noastre că oricine vrea să se apropie de Hristos trebuie să cunoască Scriptura si să mediteze la ea. Asta o recomandă mai toti duhovnicii acum si eu cred că e o influentă protestantă benefică.

Citeam de curand ca unor (neo)protestanti li s-a explicat Sfanta Liturghie si au fost surprinsi sa afle ca de-a lungul anului se citeste in Biserica aproape tot Noul Testament. Asa ca ortodocsii care merg la slujba o citesc de mai multe ori decat un neoprotestant care se lauda cu asta.

[Lancelot]

uite, imi cer scuze pentru interventia asta, de care nu era nevoie. uitati asa vad eu, cu mult drag si interes, dialogul ecumenic, asa cum se desfasoara intre catalin si cristian, chiar daca cei doi sunt de aceeasi parte.