![]() |
![]() |
|
#11
|
|||
|
|||
![]()
În ce mă privește, am înțeles că Demetrius a dat o replică referitoare doar la posibilitatea ca o virgină să rămână însărcinată (lucru adevărat, se poate întâmpla și dacă se folosește, de pildă, un prosop comun... Au fost cazuri.). Dar explicația a picat prost, ținînd seama de context.
Totuși, Sophia amintise în postarea ei și de faptul că Sfânta Fecioara a rămas Fecioară și după nașterea Pruncului. În acest caz, comentînd postarea celor doi colegi, Demetrius ar fi putut să facă o precizare suplimentară. Nu să explice totul la pachet, fără nici o diferențiere. Căci nu găsesc vreo posibilitate ca o fecioară, chiar dacă a rămas însărcinată și a purtat sarcina fiind totuși virgină (să admitem că se poate, dacă tot voim să scormonim), să mai tracă și prin travaliul nașterii rămânînd tot fecioară. Asta e o imposibilitate, îmi pare evident. Dar Taina Fecioarei Maria și a Pruncului nu cred că se cuvine cugetată în acest fel medicalist, biologist etc. Duhul iscodirii nu are ce căuta în gândirea omului credincios, mai ales când e vorba despre un astfel de moment din istoria mântuirii neamului omenesc. Nu reducem Dumnezeirea la ordinea noastră lumească, a naturii căzute și desfigurate de după păcatul dintâi. Ci, dimpotrivă, căutăm să ne ridicăm cugetarea și ființarea la Dumnezeu, dincolo de ordinea naturală (naturalistă) a firii căzute. Naturalul și supranaturalul nu se pot reduce unul la altul, nu se pot explica reciproc, deși coexistă în viața credinciosului. O viață de credință în Dumnezeu în care totul își găsește obârșie ori existență naturală (deci efemeră, pieritoare) constituie o imposibilitate logică, mai întâi. În fine, să ne reamintim și faptul că, oricât de pătrunzători ar fi în cugetare unii creștini (Maxim, de pildă, ori Ioan Gură de Aur) ei nu tâlcuiesc niciodată Scriptura rupți de conștiința duhovnicească sobornicească. Ei tâlcuiesc în și din Tradiție, sobornicește, eclesial - chiar dacă se exprimă ca persoane distincte, ca autori unici, individuali. |
|