Omule, incotro?

[Mosh-Neagu]

In primul moment ma gandeam sa citez un articol al Parintelui Iustin Parvu (http://ortodox.md/omul-este-liber-pe...incer-iubeste/), dar am zis ca oricum as proceda, tot nu foloseste. Orice-ar face omul, ESTE TOTAL NEPOTRIVIT, pentru cel ce-l uraste cu toata fiinta lui! Si-atunci m-am intrebat ce poate fi de folos? Chiar nimic? Nu se poate. In absolut orice situatie, Dumnezeu ne da solutii. Sa ne rugam? Nu comentez! Sa iertam? Ce? Nu-mi amintesc sa-mi fi gresit cineva (aici pe forum sunt doar fleacuri si orgolii, nu probleme cu adevarat serioase) si sa nu-l fi iertat. Sa ne cerem iertare? Pai am facut-o deja, si totusi... nu se intampla nimic! Dimpotriva, gestul este interpretat ca o fatarnicie, dulcegarie, falsitate... Care sa fie solutia cea buna pentru fiecare suflet in parte? Ne simtim mai buni (nu neaparat crestini, ci in argumente)? Cui foloseste sa continuam? Cui foloseste sa tacem? Ce atitudine sa abordam, ca toata lumea sa se foloseasca, si nimeni sa nu se mai certe si sa doreasca sa-si plateasca nu-stiu-ce polite vechi de foarte multi ani, care nici macar n-au reprezentat la vremea aceea vreo bariera sau conflict?!...
OK, ne pasa de ideile noastre, de abordarea pe care noi o avem, in ciuda celorlate abordari despre care nu putem fi siguri daca sunt mai bune sau mai rele decat ale noastre... Si-atunci de ce se intampla ce se intampla? Cui foloseste?
E clar: in primul rand, noua ne foloseste. Iar pentru asta ar trebui sa multumim fiecare dintre noi, indiferent de tabara in care ne aflam, pentru astfel de incercari. Daca putem sa trecem fara sa ne tulburam, daca ne sta in putere sa jignim dar preferam pacea, daca suntem capabili sa fim sinceri cand ne rugam pentru sanatatea si iertarea celor ce ne vor binele si celor ce ne vor raul, in ciuda faptului ca cei ce ne urasc ne considera falsi (oare nu vede Dumnezeu in sufletul fiecaruia, daca exista falsitate sau nu?), incercaile pe care le primim sunt tocmai esentialul, in indreptarea noastra.
Poate ma repet... Cand esti prost, sau lipsit de experienta in astfel de cazuri, probabil pare firesc sa bati in retragere, si cred ca aici se potriveste cel mai bine "Fericiti cei saraci cu duhul!" Dar cand tu ai in vocabular sau in istoric sute de astfel de experiente cand ai avut manifestari extrem de dure... nu-i usor sa-ti calci pe mandrie si sa fii... altfel. Aceasta-i incercarea, de fapt: sa fim capabili sa ne infranam acolo unde suntem mai slabi. Si cum am putea-o face daca nu ne-ar pune Dumnezeu la dispozitie situatii limita, pe care le trecem sau nu. De cele mai multe ori, nu, daca privesc in istoricul meu!... Ma consolez cu gandul ca, atat timp cat ma cerceteaza Dumnezeu, totul e bine...
Multumesc, Ioane! Ce m-as face fara tine?

[cristiboss56]

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Cel care ai venit în lume să ne mântuieşti pe toţi, cu sufletele pline de evlavie, Ţie astfel ne rugăm:
Îndură-te, Doamne, de ţara noastră şi neamul nostru şi ajută să-şi găsească în sfârşit, calea cea dreaptă. Coboară Duhul Tău cel Mângâietor să ne curăţească întinăciunea şi să ne întoarcă inimile la blândeţea şi frica de Tine, Doamne. Luminează, Doamne, minţile noastre, care din pricina amărăciunilor şi umilinţelor, nu văd calea cea dreaptă. Încălzeşte, Doamne, inimile noastre care, învrăjbite de diavol, au uitat să-şi iubească aproapele şi să ierte vrăjmaşilor.
Slobozeşte, Doamne, neamul nostru din jugul minciunii, urii, pizmei si egoismului.
Învaţă-ne, Doamne, să ne rabdam unii pe alţii aşa cum Tu ne rabzi pe noi toţi.
Stinge pofta celor care pentru binele lor îşi asupresc semenii.
Încălzeşte-le, Doamne, inimile, tămăduieşte-le rănile şi îmbrăţişează-i în neţărmurita Ta dragoste. Odihneşte, Dumnezeule, sufletele celor care şi-au dat bunul cel mai de preţ pentru credinţă şi dreptate.
Cu capetele plecate, genunchii îndoiţi şi inimile frânte, ridicăm această rugăciune către Tine, Doamne, Bunule, şi Ţie îţi strigăm: Auzi-ne, Doamne, şi trimite Mila Ta peste neamul nostru românesc.
Că numai a ta este puterea şi mărirea şi numai Tu vei întoarce râurile neamului nostru la matca străbună, ca să se laude numele Tău în veac, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

[ioan67]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Si-atunci m-am intrebat ce poate fi de folos? Chiar nimic? ....
.......
Multumesc, Ioane! Ce m-as face fara tine?

Fără mine ai duce-o niţel mai bine, Culai. Dar nu ştiu dacă asta ţi-ar folosi prea mult.
Iar pentru că ai ridicat mai sus o dilemă crucială şi pentru că mi-a plăcut ultima ta poezie (cea cu Sfântul Andrei), uite că nu mă lasă inima şi îţi fac o mărturisire. Un fel de dar, să îţi îmbuneze inima.
Culai, de-o vreme noi avem acasă mari necazuri. Ne sunt bolnavi copiii, bebeluşul Nicolae e în spital de cam multă vreme şi nu merge deloc bine, azi soţia mi-a spus plângînd că nu mai rezistă, mie îmi e tare greu singur cu ceilalţi doi...
Nopţile trecute, pe când trebăluiam ca de obicei pentru a pregăti cele de şcoală pentru Maria şi Tudor, m-am simţit dintr-odată prăbuşit. O clipă de neagră disperare... M-am simţit abandonat, pierdut... Necazuri fără număr şi nici o soluţie nicăieri, zile în şir... Gândul că pierdem copilul devenise de nesuportat. Ca părinte, cred că înţelegi şi tu cum vine asta...

Şi atunci am întrebat pe Domnul (nu pe mine!), cu groază, cu ultima nădejde totuşi: ce să fac? Ce poate fi de folos - chiar nimic?
Iar Domnul, spre marea mea surpriză mi-a lăsat posibil să înţeleg un gând limpede, uşor, suav şi cert. Un singur cuvânt a fost răspunsul. Toată disperarea mea s-a topit cînd am primit gândul, cuvântul eliberator.
Un cuvânt auzit de mii şi mii de ori, un cuvânt pe care îl folosim toţi dar care acum a fost soluţia pentru viforul din mine, pentru disperarea amară, pentru durere.
Un cuvânt mustrător, de fapt, care te solicită să îi dai curs, fără menajamente. Altfel înţelegi că pieri.
Un cuvânt care a născut apoi nenumărate întrebări şi mi-a împrospătat percepţia asupra mea, asupra lumii, asupra lui Dumnezeu.
Un singur cuvânt.

Te las să îl ghiceşti, Culai, şi îţi doresc să îl trăieşti cât poţi mai bine în viaţa ta.

Toate cele bune şi te rog să mă ierţi că te-am necăjit.
Doamne ajută!

[AlinB]

În prealabil postat de ioan67

Culai, de-o vreme noi avem acasă mari necazuri. Ne sunt bolnavi copiii, bebeluşul Nicolae e în spital de cam multă vreme şi nu merge deloc bine, azi soţia mi-a spus plângînd că nu mai rezistă, mie îmi e tare greu singur cu ceilalţi doi...
Nopţile trecute, pe când trebăluiam ca de obicei pentru a pregăti cele de şcoală pentru Maria şi Tudor, m-am simţit dintr-odată prăbuşit. O clipă de neagră disperare... M-am simţit abandonat, pierdut... Necazuri fără număr şi nici o soluţie nicăieri, zile în şir... Gândul că pierdem copilul devenise de nesuportat. Ca părinte, cred că înţelegi şi tu cum vine asta...

Este de inteles, dar totusi...intrasigenta morala sau de caracter cu ceilalti nu ajuta, doar cu propria persoana..

[Mosh-Neagu]

Alin, indiferent cum, niciodata nu avem dreptul sa lovim in cel cazut. Dimpotriva, ar trebui ca in astfel de cazuri, orice alt conflict sa cada. Sunt convins ca omul se intelepteste mai usor la incercarile pe care i le da Dumnezeu, decat la indicatiile de mare pret pe care i le dau cei din jur.

Cezar, ma intristeaza mult ceea ce-mi spui, si nu stiu ce vorbe te pot mangaia. Imi amintesc cum prin 2001 treceam prin aceasta drama, la inceputul inceputului in Londra, la munca cea mai de jos; ma aflam in bucataria unui oficiu din santier, spalam cestile din care-si beau ceaiurile si cafelele vreo 18-20 de tehnocrati. Maneger-ul care ma cunostea de aproape un an, a intrat sa-si incalzeasca ceva la cuptorul cu microunde, iar ca sa faca conversatie, m-a intrebat: "Cati copii ai, Hagi?" (Ma numeau Hagi, dupa meciul Romania-Anglia, unde au fost umiliti de marele nostru jucator). Intrebarea m-a lovit in moalele capului, si i-am raspuns cu nasu-n chiuveta: "Inca am doi!" Raspunsul meu l-a derminat in primul moment sa izbucneasca in ras: "Dar cati copii ti-ai dori de fapt?" Doar ca atunci cand a reusit sa ma priveasca eu plangeam in hohot. Sotia era internata la Iasi, iar sansele ca cel mic sa supravietiasca erau extrem de reduse... Ce m-a uimit atunci a fost faptul ca toti acei ingineri englezi, au facut cerc in jurul meu si m-au sustinut financiar, fara ca eu sa le cer ceva...
Acum, "cel mic" e mare, face sport, ii place engleza si matematica, ii place sa sofeze, ne insoteste si la biserica, avand o frumoasa legatura de suflet cu Parintele staret de la manastirea Bucuineni (unde se si spovedeste), si cu Parintele Ioasaf de la Sihastria - Neamt care-l stie ce cand era de-o schioapa... Nu stiu care rugaciuni au contat la Dumnezeu, de s-a indurat si l-a insanatosit fara nicio explicatie, cand nimeni nu mai avea motiv sa spere... Eu personal am considerat ca n-am reusit niciodata sa-I multumesc pentru ca si-a facut mila de noi... Cred ca atunci am inteles pentru prima data sa nu mai onorez niciodata insistentele celorlalti de a lucra si duminica... Duminica este pentru Dumnezeu si pentru suflet! E mare lucru ca, aceste incercari pe care le ingaduie Dumnezeu, sa le percepem ca un semnal si ca o avertizare, ca nu suntem pe drumul cel bun. Si atat timp cat avem astfel de incercari, inseamna ca inca nu e prea tarziu, inca mai putem schimba ceva, inca nu si-a intors fata de la noi.
Fie ca Mos Nicolae, ocrotitorul oricarei familii, sa mijloceasca pentru Nicolae al vostru si sa vi-l intoarca acasa sanatos. Pentru mine personal, Sf Nicolaie a facut atatea minuni (imediat dupa nastere, cand dintr-o cuidata intamplare m-au botezat cu numele pe care-l am, desi alt nume era programat de catre nasi), incat n-am sa inteleg niciodata care a fost planul, din moment ce nu "stralucesc" in absolut nimic... Pe mine m-a ajutat, desi de rugat... tarziu i-am inteles mijlocirea... Roaga-te si tu, lui, sau oricui simti ca ar putea face ceva pentru el si... pentru voi mai ales... Incercarea e a voastra, de fapt, nu a lui! Nu mi-o lua in nume de rau, dar fa-ti ordine in ganduri si nu mai judeca pe nimeni. E ingrozitor sa primim rasplata propriilor noastre porniri si razvratiri. Iarta tot si nu te intreba de ce celalalt nu poate ierta? Pentru celalalt, poate n-a venit inca timpul... Sa avem rabdare, si vom primi mila lui Dumnezeu in toata bucuria sufleteasca, intelegand totodata marea noastra nevrednicie!
Doamne-ajuta si... nu-ti fa probleme cu iertarea mea!...

[ioan67]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Cezar, ma intristeaza mult ceea ce-mi spui, si nu stiu ce vorbe te pot mangaia.

M-ar fi mangaiat cateva cuvinte sincere.
Dar pentru tine e prea mult asta, de ani buni.
Viata trece, Moshule, iar noi mintim, mintim, mintim..............

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de ioan67

M-ar fi mangaiat cateva cuvinte sincere.
Dar pentru tine e prea mult asta, de ani buni.
Viata trece, Moshule, iar noi mintim, mintim, mintim..............

Daca mintim sau nu, Dumnezeu vede si stie! Mai mult, eu nu pot sa spun.
Dumnezeu sa-si faca mila de sufletul tau, desi... tu chiar nu ai habar cata mila isi face deja... Unde mai incape atata venin si egoism in tine, (ma refer la absenta jertfei de sine) cand oricare alt parinte cu dragoste si responsabilitate fata de copii si sotie, ar fi dispus la absolut orice, numai sa aiba un motiv intemeiat sa spere. Daca nici in astfel de momente, smerenia nu te atinge, cand oare ti-o vei insusi? Cand o sa ti se para prea tarziu si o sa-ti impietresti inima spunand ca Dumnezeu iti face nedreptate? Nu, nedrept fata de El esti tu, Cezare, pentru ca ACUM tu ai probleme mari, nu altii. Nu El are nevoie de "negocierea" ta, ci tu trebuie sa-ti faci bilantul sufletului in fata Lui, si sa spui: "Multumesc, Doamne, ca ma cercetezi! Am inteles ideea si imi insusesc lectia!" Altii pe care-i pui tu la zid, au avut momentele lor grele, sau le vor avea de-acum, stie, Dumnezeu, cand... Sa ne fereasca Dumnezeu, sa fim in locul tau, Cezare, si sa avem atat de multa inconstienta, in ciuda varstei si a capacitatilor intelectuale... O singura scuza ai mai avea... Aceea de care vorbea cineva pe undeva: boala altora, te-a afectat dincolo de aparente, iar tu ca orice alt bolnav, nu poti accepta ca ca esti acela! Si e trist, fiindca nici psihologul nu te poate ajuta, fiindca tu crezi ca te poti vindeca singur, ca un bun psiholog; si nici duhovnicul din pacate, fiindca asupra ta, se pare ca tot nu are niciun efect. Duhovnicul fiecaruia dintre noi, se roaga, dar daca noi suntem indaradnici, ce sa faca Dumnezeu? Impotriva vointei noastre reale, nici Dumnezeu nu face minuni!

[AlinB]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Alin, indiferent cum, niciodata nu avem dreptul sa lovim in cel cazut. Dimpotriva, ar trebui ca in astfel de cazuri, orice alt conflict sa cada. Sunt convins ca omul se intelepteste mai usor la incercarile pe care i le da Dumnezeu, decat la indicatiile de mare pret pe care i le dau cei din jur.

Ce ziceai, Moshule? :)

[gpalama]

In fiecare thread in care ar trebui sa se expuna o problema cat de cat interesanta lucrurile scapa de sub control.

Vrei sa citesti ceva folositor ajungi la scandal.

Fiecare mai coltos decat altul. Fiecare cu un stil mai intepat, cu un crestinism mai puternic.

Zici un lucru, sar altii cu dovezi 'serioase' si cu un limbaj pe masura sa te convinga de 'dreptate'. Si iti articuleaza cateva pe masura. Si se escaleaza lucrurile in felul asta.

Offtopicul a ajuns la maxim, la fel si scandalul.

Pana la urma e si fun, ai chef de distractie, intri pe forum, cu siguranta gasesti un thread incins pe care sa te distrezi din ultimele posturi.


Cristiboss vad ca lucreaza cu seriozitate la posturile lui. Nici nu cred ca stie de celelalte threaduri. Poate nu are acces la ele :). Stilul evanghelic, iti vezi de treaba, muncesti, ii lasi pe altii sa faca scandal.

E atata garbage in ultimul timp pe threaduri incat informatia relevanta pe threaduri dispare intre flegmele crestinesti aruncate din mai multe parti deodata.

Forum 2016: Scandal si Cristiboss.

Si citand o clasica in viata: Succesuri baieti !

Pe 2017 poate ramanem complet pe Scandal. Stim una si buna. Cristiboss se va pnevmatiza in scandalul total si va fi absorbit in ... forum.


P.S.
Ar trebui aplicat mai des un mecanism mai simplu de corectie, ban 1 luna. Ai dat-o altuia, pe loc ban 1 luna. Ca la permise. Ai repetat, ban 3 luni. Sa fie spre invatatura de minte si nu spre moartea pacatosului. In fond sa aplicam invatatura evaghelica. Iar la 10 banari (sau care o fi cuvantul si forma gramaticala corecta), iar aplicam ce a zis Mantuitorul, sa-l iertam, dar sa-i crestem banul la 6 luni.
O banare sanatoasa nu poate decat sa corecteze, dar nu omoara pe nimeni. Si da sperante pacatosului ca va fi reprimit in comunitate dupa putina penitenta.
Si inventam si o formula prietenoasa de intampinare pe forum: "La zero banari crestine!". Si lucrurile intra pe fagasul normal si se reduc accidentele pe intersectiile duhovnicesti ale forumului.

[AlinB]

Aici oamenii nu vin ata cu idei cat cu probleme. Personale.
Asa ca, inevitabil, discutiile devin la fel.
Pentru unii sunt totusi cu folos, pentru altii mai putin.

Pentru exceptii, trebuie sa mai cauti.

P.S. Nu e atat de usor sa stabilesti cine este infractorul. Sigur, judecata pripita poate fi o alternativa buna la a citit zeci de postari in fiecare zi, dar in ritmul sugerat de tine pierzi rapid si putinii clienti care au mai ramas pe aici.