Psihologie - întrebări

[Anna]

Ahhh scuze chiar nu vroiam consultatie pe forum, n-ar ajunge forumul pt consultatia mea la cate am :)))
Eram doar curioasa daca exista asa ceva in cunostintele dvs, si ziceam de diagnostic in sensul ca mi-ar placea sa stiu daca are un nume chestia asta prin care treceam.

Psihologia m-a interesat intotdeauna. Poate din nou suna ca o chestiune prea inalta, dar as vrea sa stiu parerea dvs despre sociopati/psihopati. Eu cred ca definitiile pe care le-am citit de "oameni fara constiinta", oameni care chiar "nu au constiinta" efectiv, nu le putem accepta noi crestinii. Eu nu cred ca exista om fara constiinta, ci fiecare avem o constiinta pe care o ascultam sau nu. De asemenea cred ca e foarte gresit sa credem ca exista oameni fara constiinta. Stiam asta intuitiv, dar am ajuns sa ma indoiesc, si apoi am trecut prin asta:
Cand eram cu starile mele si dezechilibrele mele, am ajuns chiar sa cred ca si eu sunt o asemenea persoana, sa ma intreb daca nu cumba eu sunt sociopata/psihopata si sa ma disper, asa ca tot omul care citeste chestii pe internet si ajunge sa creada ca are cancer :)) Ba chiar sa vedeti cum lucreaza vrajmasul, pentru ca in acele momente, chiar fara sa spun nimanui despre preocuparile mele, chiar si fara sa fac nimic rau sau gresit, o persoana mi-a zis ca eu sunt psihopata :)) Si nu a zis-o intr-o doara sau un cuvant in treacat. Nu era nici macar din familie sau prieten apropiat, ca sa zici ca ar fi vazut in cautarile mele, dar ce sa zic, ori a hackerit cautarile mele pe internet de la distanta, ori a fost ceva necurat, pt ca eu nu cred in asemenea coincidente.

Dar atata m-am framantat si Domnul m-a ajutat, pentru ca la un moment dat, un preot la o predica a vorbit cum omul isi acopera constiinta cu pacatele si ajunge sa nu mai discearna ce e bine si ce e rau, asa ca o fereastra murdara prin care nu mai intra lumina. Si asa am inteles ca nu e lipsa constiintei la acei oameni, ci altceva.


Oricum, acum ca sunt bine din nou, ma gandesc cum as fi putut crede ca sunt psihopata cand plang de atatea ori cand vad sau aud de tot felul de necazuri, ma intreb cum am putut crede asa ceva...

[ioan67]

În prealabil postat de Anna

Ahhh scuze chiar nu vroiam consultatie pe forum, n-ar ajunge forumul pt consultatia mea la cate am :)))
Eram doar curioasa daca exista asa ceva in cunostintele dvs, si ziceam de diagnostic in sensul ca mi-ar placea sa stiu daca are un nume chestia asta prin care treceam.

Psihologia m-a interesat intotdeauna. Poate din nou suna ca o chestiune prea inalta, dar as vrea sa stiu parerea dvs despre sociopati/psihopati. Eu cred ca definitiile pe care le-am citit de "oameni fara constiinta", oameni care chiar "nu au constiinta" efectiv, nu le putem accepta noi crestinii. Eu nu cred ca exista om fara constiinta, ci fiecare avem o constiinta pe care o ascultam sau nu. De asemenea cred ca e foarte gresit sa credem ca exista oameni fara constiinta. Stiam asta intuitiv, dar am ajuns sa ma indoiesc, si apoi am trecut prin asta:
Cand eram cu starile mele si dezechilibrele mele, am ajuns chiar sa cred ca si eu sunt o asemenea persoana, sa ma intreb daca nu cumba eu sunt sociopata/psihopata si sa ma disper, asa ca tot omul care citeste chestii pe internet si ajunge sa creada ca are cancer :)) Ba chiar sa vedeti cum lucreaza vrajmasul, pentru ca in acele momente, chiar fara sa spun nimanui despre preocuparile mele, chiar si fara sa fac nimic rau sau gresit, o persoana mi-a zis ca eu sunt psihopata :)) Si nu a zis-o intr-o doara sau un cuvant in treacat. Nu era nici macar din familie sau prieten apropiat, ca sa zici ca ar fi vazut in cautarile mele, dar ce sa zic, ori a hackerit cautarile mele pe internet de la distanta, ori a fost ceva necurat, pt ca eu nu cred in asemenea coincidente.

Dar atata m-am framantat si Domnul m-a ajutat, pentru ca la un moment dat, un preot la o predica a vorbit cum omul isi acopera constiinta cu pacatele si ajunge sa nu mai discearna ce e bine si ce e rau, asa ca o fereastra murdara prin care nu mai intra lumina. Si asa am inteles ca nu e lipsa constiintei la acei oameni, ci altceva.


Oricum, acum ca sunt bine din nou, ma gandesc cum as fi putut crede ca sunt psihopata cand plang de atatea ori cand vad sau aud de tot felul de necazuri, ma intreb cum am putut crede asa ceva...

....:) Anna, aţi adus mai multe lucruri în discuţie, cu o anumită îngrijorare/teamă.
O să le iau pe rând.
Sociopatia/psihopatia este mai întâi o denumire veche în istoria psihopatologiei, la care s-a renunţat din pricina unor dileme teoretice, mai întâi. Astăzi vorbim despre tulburări de personalitate, care nu sunt considerate boli ale sufletului ci dezvoltări atipice, un pic mai accentuate în unele trăsături de personalitate.
În al doilea rând, termenul de sociopat sau psihopat e folosit de publicul larg ca sinonim pentru "nebun", "ciudat", "nezdravăn", "bolnav mintal", cu o notă de "om periculos" de care e bine să te fereşti (că cine ştie ce păţeşti...:)).
Zicem că un om e psihopat, cu o nuanţă de depreciere, de rejecţie, de "aşa nu".
Asta pentru că psihopatiile au fost considerate de la bun început ca fiind boli ale caracterului, ale relaţiei cu semenii. Tot felul de oameni "fără caracter", tot felul de indivizi consideraţi anormali şi care fac nenumărate necazuri semenilor sunt denumiţi, generic, psihopaţi. În cazuri extreme ne referim cu acest termen la ucigaşii periculoşi...

Probabil că aţi fost etichetată ca psihopată de cineva care a considerat că aveţi un comportament neobişnuit, eventual periculos. Nu ştiu dacă aşa a fost... Ce-aţi făcut mai exact, ca să vă împodobiţi cu aşa etichetă?...:)

Om fără conştiinţă, iarăşi, e o formulare improprie. Toţi oamenii au conştiinţă, care e o funcţie de sinteză a tuturor proceselor şi funcţiilor psihice. La sugar e probabil că nu putem vorbi de o conştiinţă propriuzisă, din pricina dezvoltării precare a psihicului, însă e probabil să aibă şi acesta o anumită formă de "a-ţi da seama", întrucât conştiinţa asta înseamnă: să îţi dai seama, să realizezi ce se întâmplă, să ai cunoştinţă de ce e cu tine şi cu celălalt (omul, mediul, Dumnezeu).
Dar expresia "om fără conştiinţă" se referă, iarăşi, la perceperea unor anomalii în comportamentul faţă de semeni. Un om indiferent faţă de aproapele, unul care face fapte considerate rele, care e ostil şi răutăcios, căruia nu-i pasă de ceilalţi - e numit de obicei "fără conştiinţă". Se denumeşte aici o insuficienţă morală, mai întâi.

Dar despre ce "stări şi dezechilibre" vorbeaţi? Ce vi se întâmplă, mai exact? Puteţi formula aşa, pe scurt, ca să ne facem o idee minimală? Dacă îmi va părea ceva semnificativ pentru o eventuală tulburare sufletească o să vă reamintesc îndemnul dintâi: medic, eventual psiholog. În cazul unei tulburări certe în viaţa sufletească e bine să mergem degrabă la preot (am înţeles că aveţi duhovnic, de aceea nu am mai amintit pe acesta), medic, psiholog. Forumul nu e locul unde să facem terapie pentru vreo posibilă maladie, cel mult ne putem sprijini între noi şi putem îndruma pe careva acolo unde e cel mai folositor.

[Anna]

În prealabil postat de ioan67

Probabil că aţi fost etichetată ca psihopată de cineva care a considerat că aveţi un comportament neobişnuit, eventual periculos. Nu ştiu dacă aşa a fost... Ce-aţi făcut mai exact, ca să vă împodobiţi cu aşa etichetă?...:)



Dar despre ce "stări şi dezechilibre" vorbeaţi? Ce vi se întâmplă, mai exact? Puteţi formula aşa, pe scurt, ca să ne facem o idee minimală? Dacă îmi va părea ceva semnificativ pentru o eventuală tulburare sufletească o să vă reamintesc îndemnul dintâi: medic, eventual psiholog. În cazul unei tulburări certe în viaţa sufletească e bine să mergem degrabă la preot (am înţeles că aveţi duhovnic, de aceea nu am mai amintit pe acesta), medic, psiholog. Forumul nu e locul unde să facem terapie pentru vreo posibilă maladie, cel mult ne putem sprijini între noi şi putem îndruma pe careva acolo unde e cel mai folositor.

Ceea ce fac eu neobisnuit e faptul ca sunt foarte timida, sunt si introvertita, nu prea vorbesc, mai ales in grupuri mari de oameni si asa m-am ales cu eticheta, cred... ca altceva nu am facut din cate stiu :))

Stari si dezechilibre iar, tot din prea mult gandit, prea mult rumegat, sensibilitate etc. am trecut prin niste depresii, am si luat niste antidepresive intr-o vreme cand eram mai grav. Dar perioada de care ziceam e din cauza ca trebuit sa ma mut in alta tara si mi-a fost foarte greu. M-au ajutat enorm de mult unii oameni. Cel mai si cel mai mult in situatiile grave m-au ajutat oamenii care m-au ascultat cu adevarat, in adevaratul sens al cuvantului, care au fost cu sufletul alaturi de mine, nu doar cu sfaturile, solutiile, sau din obligatie, sau asa pe jumatate. M-a ajutat Prezenta lor, in sens figurativ.

Acum sunt relativ bine :) dar eu de cand exist am asa niste trairi aparte, unele pozitive altele nu prea. Asta e, fiecare cu ale lui.

Multumesc de raspuns. O sa mai ridic probleme :))

[AlinB]

În prealabil postat de Anna

Ceea ce fac eu neobisnuit e faptul ca sunt foarte timida, sunt si introvertita, nu prea vorbesc, mai ales in grupuri mari de oameni si asa m-am ales cu eticheta, cred... ca altceva nu am facut din cate stiu :))

Stari si dezechilibre iar, tot din prea mult gandit, prea mult rumegat, sensibilitate etc. am trecut prin niste depresii, am si luat niste antidepresive intr-o vreme cand eram mai grav. Dar perioada de care ziceam e din cauza ca trebuit sa ma mut in alta tara si mi-a fost foarte greu. M-au ajutat enorm de mult unii oameni. Cel mai si cel mai mult in situatiile grave m-au ajutat oamenii care m-au ascultat cu adevarat, in adevaratul sens al cuvantului, care au fost cu sufletul alaturi de mine, nu doar cu sfaturile, solutiile, sau din obligatie, sau asa pe jumatate. M-a ajutat Prezenta lor, in sens figurativ.

Acum sunt relativ bine :) dar eu de cand exist am asa niste trairi aparte, unele pozitive altele nu prea. Asta e, fiecare cu ale lui.

Multumesc de raspuns. O sa mai ridic probleme :))

Probabil sunt unele lucruri care vin din copilarie: familie (parinti in special), mediul social..
Daca unui copil nu i se formeaza niste baze pentru o personalitate sanatoasa sau mai rau, ii sunt subminate, va avea probleme toata viata, de multe ori nu va inelege de ce.

[Anna]

În prealabil postat de AlinB

Probabil sunt unele lucruri care vin din copilarie: familie (parinti in special), mediul social..
Daca unui copil nu i se formeaza niste baze pentru o personalitate sanatoasa sau mai rau, ii sunt subminate, va avea probleme toata viata, de multe ori nu va inelege de ce.

Mda, asa se spune si credeam si eu asta intr-o vreme, dar pe ce trece timpul imi dau seama ce parinti minunati am, si ce amintiri, educatie, sanse..am avut eu in copilarie, lucruri pe care atatia si atatia copii nu le au in ziua de azi.
E prea simplist sa punem toata vina in carca parintilor/societatii.
Fiecare om are "bagajul" lui cum se spune si ceea ce conteaza e cum il folosesti, valorifici.

[crincrin]

În prealabil postat de Anna

Mda, asa se spune si credeam si eu asta intr-o vreme, dar pe ce trece timpul imi dau seama ce parinti minunati am, si ce amintiri, educatie, sanse..am avut eu in copilarie, lucruri pe care atatia si atatia copii nu le au in ziua de azi.
E prea simplist sa punem toata vina in carca parintilor/societatii.
Fiecare om are "bagajul" lui cum se spune si ceea ce conteaza e cum il folosesti, valorifici.

Minunat spus! Doamne ajuta!

[AlinB]

Daca "asa credeai intr-o vreme" poate erau ceva motive pentru asta, a recunoaste anumite lipsuri/defecte din educatia sentimentala, de viata, etc. pe care (nu) au oferit-o parintii nu inseamna sa-i desconsideri sau sa ignori aspectele pozitive.

Da, probabil esti o persoana cu o sensibilitate sa zicem "excedentara" dar asta devine incomoda mai degraba in contextul lipsei de incredere in sine, care poate fi sabotata sau pur si simplu insuficient cultivata.

La capitolul "sabotare" poate fi binenteles si rodul unei perioade mai tarzii din viata marcate de anumite esecuri, pe diverse planuri.


Da, bagajul asta e uneori parte a problemelor, uneori pur si simplu mai trebuie sa lasi jos din el, dar nu e atat de simplu cum se zice.

[florin.oltean75]

Hehe, pai asta nu intra tot la "mecanisme de compensare"?

Ca in nici un caz nu intra la "recunoasterea naturii non-inerente a evenimentelor, inclusiv cea a starii interioare/simtirii insasi." - mantra care o repeti obsesiv fara sa o treci nitel prin filtrul ratiunii.

Daca ai fi studiat cu un ochi obiectiv tratatul budhist (Lamrim) care explica modul cum se armonizeaza cunoasterea sensibila cu cea apofatica ai fi facut o plecaciune adanca.

Ai fi recunoscut economia interdependenta dintre cele doua. Functia pe care o indeplineste fiecare.

Insa, ti-ai format o impresie gresita ca budhismul se rezuma la "nimic". Si din aceasta vedere stramba ti-ai faurit o arma.

Poate ca in timp vei recunoaste bogatia extraordinara, limpezimea acestui mod de abordare, de gandire a realitatii.