In perspectiva crestina, sufletul omului este vazut sub raportul legaturii lui cu Dumnezeu si miscarile lui tind sa fie "normalizate" din aceasta perspectiva.
In psihologie, Dumnezeu e o ipoteza inutila, normalitatea este destul de "fluida", nici nu exista o perspectiva unitara practic, ci diverse curente, pareri, etc. unele stralucite, altele mai putin ca sa nu zic mai rau.
Nu am sustinut niciodata ca psihologia ar fi inutila insa un psiholog bun nu stiu daca e usor de gasit.
In ceea ce priveste duhovnicul e cam la fel cu diferenta ca spovedanie si dezlegare ti-o poate acorda oricare, cu indrumarea insa e mai greu.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.
|
16.11.2016, 14:53:56
Threaded Mode