Cicatrizarea

[ioan67]

În prealabil postat de Urbanophon

Ioan67, ai vorbit pe limba mea. Si eu am comparat parasirea de catre persoana iubita ca pe o inmormantare. Atat ca mereu sunt sanse sa te revezi cu "mortul". E ca si cum esti bantuit de o fantoma.

Zilele astea "fantoma" a venit pe acasa. Sper sa nu ma intalnesc cu ea, nici macar accidental. E foarte ciudat cum am fost tulburat parca dinainte sa aflu ca e acasa. Dar nu vreau sa fiu supersitios ca o bunica.

Multumesc pentru atentie!

Daca pentru tine e, totusi, destul de inconfortabil sa te intalnesti cu "fantoma" (spui ca ai fost tulburat, si inca fara sa stii ca e acasa...) eu cred ca ar fi bune cateva intalniri cu un psi. Stiu ca la Cluj (daca am retinut bine) aveti buni profesionisti.
De ce iti propun sa faci asta?
1) Pentru a cupla prin cuvinte emotiile "subterane" cu corespondentul lor cognitiv; formularea verbala a unor trairi sporeste controlul asupra lor si le face valoroase - inclusiv in plan artistic (imi amintesc ca iti place sa compui muzica...:));
2) Pentru a retrai si re-intelege anumite momente semnificative care, probabil, s-au sedimentat ca rani (narcisice, mai intai - lucru foarte neplacut si totodata generator de tot felul de mecanisme de aparare/coping care, uneori, nu sunt bune pe termen lung...);
3) Pentru a reinterpreta si revaloriza anumite aspecte ale relatiei si ale persoanei tale de atunci;
4) Pentru a explora modalitati noi de a te raporta comportamental la persoana iubita;
5) Pentru a face anumite parti din travaliul de doliu, pe care nu le-ai putut purta singur.
6) Pentru a descoperi si apoi pentru a lucra asupra unor abilitati insuficient dezvoltate referitor la dinamica vietii tale emotionale.
7) Pentru a intelege mai nuantat ce ai trait si ce traiesti inca, intr-o atmosfera de securitate, de caldura umana (intelegere compasionala, empatie, consideratie etc.) si de explorare inteligenta - cum este de obicei in relatia de consiliere.

Ar mai fi si altele, pe care le poti descoperi impreuna cu consilierul tau.
Dar pentru aceasta cred ca, mai intai, e de folos sa constientizezi ca suferinta asta are ceva placut, seducator in ea... Si sa faci un efort oarecare de a nu te mai lasa molesit de narcoza ei...:) Uneori suntem foarte smecheri, inlauntrul nostru, cu noi insine...:) Si ne cam tragem singuri clapa - din pacate.
Deci ia-o cu nitica responsabilitate si aminteste-ti ca viata, uite, se scurge usor-usurel...
Hai, curaj, mergi la un psi si vezi ce puteti discuta! De asemenea, un duhovnic ti-ar putea recomanda un canon potrivit. Cred ca e de mare folos,
Doamne ajuta!