Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

În prealabil postat de stefan florin

si atunci la ce mai este folositoare invatatura lui Buddha (care este una omeneasca) daca avem invatatura lui Hristos, care este Dumnezeu?

Aceeasi intrebare poate fi pusa in legatura cu explicatiile patristice. Ce nevoie avem de ele daca avem propozitiile Bibliei care sunt foarte clare?

Iisus nu a specificat in nicio evanghelie despre coborarea mintii in inima si exercitarea unei rugaciuni repetitiva adresata Lui. Nici despre teologia negativa a lui Maxim Marturisitorul. Nici despre combinarea apofatismului cu isihia pentru ca omul sa se uneasca launtric cu El.

Iisus evident a subliniat doar principiile generale si necesitatea respectarii/actualizarii acestora in experienta de zi cu zi, clipa de clipa.

Insa, in Biblie nu sunt descrise metode prin care omul sa ajunga "desavarsit precum Tatal din ceruri este". Ele au fost revelate doar celor care si-au concentrat toate eforturile pentru a actualiza principiile fundamentale.

Iisus indeamna la Cautare! Iar poarta este stramta. Omului i se cere desavarsirea.

Budismul explica foarte limpede necesitatea activarii cunoasterii apofatice atat a persoanei cat si a tuturor fenomenelor. Ofera explicatii si o multitudine de aplicatii practice astfel incat omul sa poata valorifica fiecare minut din existenta sa, indiferent de continutul experientelor, fie ca este in pustie, fie ca este in mijlocul oamenilor, fie ca este inconjurat de oameni iubitori, fie ca este prigonit de toti.

[stefan florin]

În prealabil postat de florin.oltean75

Aceeasi intrebare poate fi pusa in legatura cu explicatiile patristice. Ce nevoie avem de ele daca avem propozitiile Bibliei care sunt foarte clare?

Iisus nu a specificat in nicio evanghelie despre coborarea mintii in inima si exercitarea unei rugaciuni repetitiva adresata Lui. Nici despre teologia negativa a lui Maxim Marturisitorul. Nici despre combinarea apofatismului cu isihia pentru ca omul sa se uneasca launtric cu El.

Iisus evident a subliniat doar principiile generale si necesitatea respectarii/actualizarii acestora in experienta de zi cu zi, clipa de clipa.

Insa, in Biblie nu sunt descrise metode prin care omul sa ajunga "desavarsit precum Tatal din ceruri este". Ele au fost revelate doar celor care si-au concentrat toate eforturile pentru a actualiza principiile fundamentale.

Iisus indeamna la Cautare! Iar poarta este stramta. Omului i se cere desavarsirea.

Budismul explica foarte limpede necesitatea activarii cunoasterii apofatice atat a persoanei cat si a tuturor fenomenelor. Ofera explicatii si o multitudine de aplicatii practice astfel incat omul sa poata valorifica fiecare minut din existenta sa, indiferent de continutul experientelor, fie ca este in pustie, fie ca este in mijlocul oamenilor, fie ca este inconjurat de oameni iubitori, fie ca este prigonit de toti.

in Biblie nu sunt descrise metode prin care omul sa ajunga "desavarsit precum Tatal din ceruri este"? Ba exista o metoda ca omul sa devina desavarsit precum Tatal, numai ca tu nu ai citit cu atentie Evangheliile, daca erai atent, ai fi observat-o.Uite: "Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul" (Ioan 13:34). Implineste acesta porunca divina a iubirii si vei ajunge desavarsit precum Dumnezeu. Nu uita un lucru esential: Dumnezeu este Iubire (1 Ioan 4:8)

[florin.oltean75]

În prealabil postat de stefan florin

in Biblie nu sunt descrise metode prin care omul sa ajunga "desavarsit precum Tatal din ceruri este"? Ba exista o metoda ca omul sa devina desavarsit precum Tatal, numai ca tu nu ai citit cu atentie Evangheliile, daca erai atent, ai fi observat-o.Uite: "Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul" (Ioan 13:34). Implineste acesta porunca divina a iubirii si vei ajunge desavarsit precum Dumnezeu. Nu uita un lucru esential: Dumnezeu este Iubire (1 Ioan 4:8)

Unii oameni sunt exceptionali, inzestrati cu har de Dumnezeu. Acestia sunt ca ceara, doar auzind invatatura de mai sus, inima lor se topeste, se preface ca focul si incepe sa iubeasca toata faptura.

Altii insa sunt ca fierul ruginit. Mai intai trebuie sa curete zgura de pe inima, sa o incalzeasca cu nevointa si apoi sa o aprinda cu rugaciunea contemplativa pentru a deveni curata si plina de lumina.

Nu toti au nevoie de aceleasi leacuri. Oamenii sunt diferiti.
Insa, vindecarea se recunoaste intotdeauna dupa ceea ce rodeste in inima.

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Unii oameni sunt exceptionali, inzestrati cu har de Dumnezeu. Acestia sunt ca ceara, doar auzind invatatura de mai sus, inima lor se topeste, se preface ca focul si incepe a iubi toata faptura.

Altii insa sunt ca fierul ruginit. Mai intai trebuie sa curete zgura de pe inima, sa o incalzeasca cu nevointa si apoi sa o aprinda cu rugaciunea contemplativa pentru a deveni curata si plina de lumina.

Nu toti au nevoie de aceleasi leacuri. Oamenii sunt diferiti.
Insa, vindecarea se recunoaste intotdeauna dupa ceea ce rodeste in inima.

Si la aia care sunt "ca fierul ruginit" crezi ca o sa mearga o filosofie seaca si fistichie, fara nici o legatura cu problema lor?

Crestinul se "dezrugineste" prin har, facand anumite gesturi prin care arata ca isi doreste harul.

Nu are nevoie sa-si insuseasca niste idei abstracte despre "realitate" si "fenomene" nici sa stea cu mintea fixata pe ele.

Singura meditatie de care crestinul are nevoie, este rugaciunea intru smerenie.

Chiar, exista conceptul de semerenie in schema ta filosofica? Pe unde e plasat?

[florin.oltean75]

În prealabil postat de AlinB

Si la aia care sunt "ca fierul ruginit" crezi ca o sa mearga o filosofie seaca si fistichie, fara nici o legatura cu problema lor?

Crestinul se "dezrugineste" prin har, facand anumite gesturi prin care arata ca isi doreste harul.

Nu are nevoie sa-si insuseasca niste idei abstracte despre "realitate" si "fenomene" nici sa stea cu mintea fixata pe ele.

Singura meditatie de care crestinul are nevoie, este rugaciunea intru smerenie.

Chiar, exista conceptul de semerenie in schema ta filosofica? Pe unde e plasat?

Si in budism, ca si in crestinism, smerenia este virtutea de capatai. De la smerenia celui care intra pe cale si se dezbraca de sine, pana la smerenia unui Bodhisattva care se face servitorul tuturora. Harul se aseaza in orice inima smerita, blanda si iubitoare.

bla bla... bla bla... bla bla....
Auuuuummmmmmmmmm!!!!!!!!!!!!!

[AlinB]

În prealabil postat de florin.oltean75

Si in budism, ca si in crestinism, smerenia este virtutea de capatai. De la smerenia celui care intra pe cale si se dezbraca de sine, pana la smerenia unui Bodhisattva care se face servitorul tuturora. Harul se aseaza in orice inima smerita, blanda si iubitoare.

Serios? Unde scrie asta?

Si n-ai raspuns la restul obiectiilor.

Care e definitia "Harului" in "budhismul" tau?

[florin.oltean75]

Smerenia, in budism, pleaca de la recunoasterea propriilor greseli, pacate, slabiciuni, conditiei existentiale actuale bolnave (True Suffering - Primul Adevar Nobil), inevitabilitatii mortii si perspectivei de intensificare a suferintelor in baza legii cauza-efect.

Smerenia nu este doar modestie sau recunoasterea indurerata a pacatoseniei ci, in fibra ei, intelepciunea care realizeaza ca toate necazurile, suferintele, chiar conditia existentiala actuala toate sunt cauzate la radacina de parerea de sine, urmata reflex de iubirea de sine.

Parerea de sine este izvorul tuturor bolilor, este izvorul mortii insasi.

Smerenia este lepadare de sine.

Lepadarea de sine este singura portita salvatoare din labirintul samsarei.
Toate celelalte cai sunt inselatoare, nu duc nicaieri, sunt doar cercuri in jurul parerii de sine.

Smerenia desi poate fi cultivata prin fortarea paradigmei prin care omul se straduieste sa se vada pe sine ca fiind cel mai pacatos din toate fapturile, in fapt, este cunoastere adevarata de sine, cunoasterea nimicniciei sinelui (vacuitatea sinelui).

Smerenia nu are nimic artificial sau autoimpus. Este vedere limpede a naturii sinelui.

Budismul invata cum se formeaza parerea de sine, care este procesul prin care apare, cum se amplifica devenind iubire de sine.

Invata cum se poate observa acest proces in activitatile noastre obisnuite, de zi cu zi.

Nu poti sa lepezi sinele daca nu realizezi cum te pricopsesti cu el.

Rabdarea suferintelor se face corect nu cu apucare de sine ci cu sinele lepadat.

----------

Alin iti recomand sa citesti Tonglen, scriptura budista despre smerenie, dragoste, rabdare si purtarea pacatelor tuturora - asa cum este ea explicata in Lamrim.

[stefan florin]

În prealabil postat de florin.oltean75

Unii oameni sunt exceptionali, inzestrati cu har de Dumnezeu. Acestia sunt ca ceara, doar auzind invatatura de mai sus, inima lor se topeste, se preface ca focul si incepe sa iubeasca toata faptura.

Altii insa sunt ca fierul ruginit. Mai intai trebuie sa curete zgura de pe inima, sa o incalzeasca cu nevointa si apoi sa o aprinda cu rugaciunea contemplativa pentru a deveni curata si plina de lumina.

Nu toti au nevoie de aceleasi leacuri. Oamenii sunt diferiti.
Insa, vindecarea se recunoaste intotdeauna dupa ceea ce rodeste in inima.

A IUBI este accesibil fiecarui om de pe planeta. Trebuie doar sa vrei

[Trimisul]

În prealabil postat de stefan florin

A IUBI este accesibil fiecarui om de pe planeta. Trebuie doar sa vrei

De iubit poţi iubi: păcatul, mAllahu, lăudăroşenia, buda şi closetul, crimele în masă, crîşmele, bordelurile, filmele porno, teroarea, viclenia, să ispiteşti, să vrei să te dai mare minţind, să corupi şi să te laşi corupt, să mitui şi să te laşi mituit, amestecul toxic şi mocirlos al privirilor semeţe şi certăreţe, vorba tulburătoare şi striptică..., sigur că poţi dori şi iubi aproape orice însă mă întreb dacă ar vrea cineva să şi răspundă cinstit din iubire oricărei iubiri cinstite care vine apoi şi te întreabă de ce şi pentru ce ai făcut şi faci mereu tot ceea ce faci rău?

Dacă te întreabă cineva de ce iubeşti minciuna şi-ţi pace răutatea şi nu vrei deloc să urmezi credinţa şi fidelitatea?

Deci de ce omori oameni, omule, forţîndu-i să creadă în tot ceea ce tu însuţi nu crezi cu adevărat şi tocmai în timp ce îi ceri altuia să-ţi dea voie să-i scoţi paiul, tocmai atunci ca un greş tu faci răul cu ipocrizenie maximă lustruind bîrna din ochiul tău pervers şi amestecat?

Orice iubire curată caută să răspundă cinstit cînd e întrebată de cineva ce poartă o aceiaşi iubire curată.

Pot oare răspunde budiştii, musulmanii, ereticii creştini, sectanţii, şi toţi acoperiţii ascunşi sub piei de oaie şi de capră, toţi lupii care şi-au schimbat blana dar năravul ba... pot ei răspunde cinstit iubirii curate?

Ea vă va întreba: Pentru ce nu credeţi voi în Dumnezeu? Oare vă iubeşte altcineva mai curat şi mai drept şi mai mult ca El?

Dacă susţineţi că defapt credeţi în Dumnezeu atunci de la cel mai mare la cel mai mic de ce aveţi alţi dumnezei care nu sunt sfinţi sau dumnezei ci mincinoşi vicleni şi idoli găunoşi şi de ce nu vreţi să răspundeţi pentru faptele voastre? Sau poate nu vedeţi cum ucideţi, cum minţiţi, cum pîrîţi, cum înşelaţi, cum vă prefaceţi, cum vă ispitiţi cu averi şi cu îngerese şi fete poftind violul şi cum vă închinaţi înaintea lumii ca să fiţi slăviţi şi compătimiţi de lume înşelîndu-i şi credeţi ca nişte ipocriţi ca să fraieriţi pentru a vă ţine de puterea confiscată de la cei cu adevărat drepţi şi sfinţi şi iubitori?

De ce nu vreţi voi toţi să vedeţi adevărul vieţii voastre?.. în comparaţie cu Iisus Hristos Domnul?

Vă e mai uşor să nu răspundeţi sau să aruncaţi vina şi răspunderea pe umerii altora? Păi va veni copilul şi fratele şi mama şi prietenul şi apropiatul şi animalul şi pasărea şi floarea şi vă va întreba din dragoste: Pentru ce nu aţi crezut în Dumnezeul cel care vă iubeşte cu adevărat şi vă învaţă să iubiţi aşa ca El făcînd binele şi numai binele oricui şi tuturor...

Sigur o să vă întrebe, poate azi, poate mîine... dar de întrebat sigur vă vor întreba mai devreme sau mai tîrziu şi nu veţi putea arunca răspunderea în seama mai marilor voştri. Va trebui să le răspundeţi cinstit din dragoste...