De la resemnare la acceptare

[Ioan_Cezar]

Delia....:) Faină analiză!
*
Cred că e un text centrat pe problema comuniunii, a mântuirii (doar) prin deschiderea la aproapele. Încheierea accentuează tocmai acest lucru:
"Aşa a rămas omul singur abia respirând, aşteptând zăpăcit de durere şi cu rănile sângerânde să se întâmple ce i-a promis popa şi cu levitul catehet de ocazie, dacă se pocăieşte şi cere cu credinţă să fie tămăduit."
E dificil, mereu, să con-vieţuim. Trebuie însuşită arta schimbului, singura care face viabilă/sănătoasă/fertilă o relaţie.
Mai sunt sugerate şi altele...
Una peste alta, mi-a plăcut şi pseudo-parabola (totuşi, de ce pseudo? îmi pare că întruneşte toate condiţiile) şi comentariul tău.
Domnul să vă binecuvinteze şi să vă îndrume tastatura pe mai departe! În apropiere...:)