Kepler 452b

[AlinB]

În prealabil postat de Alin.D.Zaharia

Având în vedere că viața pe care o știm pe această planetă este compusă principal din cele mai abundente elemente din univers: hidrogen, carbon, oxigen și nitrogen, la care adaugi la cât de stupefiant de mare este universul, matematic este improbabil să fim unici.

Tocmai, matematic este improbabil ca din hidrogen, carbon, oxigen si nitrogen, intr-un univers entropic, sa apara viata.

Simplificand in stilul tau, practic la ora actuala un procesor inseamna siliciu.
Ce spui tu, e ca si cand ai pune un pahar de nisip pe masa (siliciu) si ai astepta ca din el sa apara un procesor.
Oricate miliarde de ani ar trece, nisipul va trece prin diverse transformari, dar niciodata una din ele nu va fi procesorul.

Motivul principal pentru care nu s-a descoperit încă viață sau că nu avem dovezi este tocmai mărimea universului. Gândește-te că nu au trecut nici 100 de ani de când am început să transmitem unde radio, iar diametrul universului observabil este estimat undeva la 93miliarde ani lumină.

Si cata energie investita intr-o credinta nefolositoare ba chiar paguboasa.

Pentru ca omul in loc sa se ingrijeasca de soarta omului de langa el, prefera sa investeasca resurse si energie in credinta ca ar putea descoperi alti oameni la cativa ani lumina.
Ca in ceea ce priveste pe cei la zeci si sute, nemaivorbind de mii si miliarde, nici o sansa.

Civilizatia actuala care poate emite unde radio si ajunge in spatiu abia are cateva decenii si din pacate la cat de "inteleapta" s-a dovedit pana acum, s-ar putea sa nu mai prinda mai mult de inca cateva decenii sau chiar mai putin.

[Ioan_Cezar]

Viaţa atârnă nu doar de substanţe chimice (carbon, oxigen, azot, ...siliciu!) ori de mediul fizic. Acestea sunt doar o parte din factorii care asigură condiţiile vieţii. Dovadă că un corp omenesc, deşi intact, poate fi mort. Nu-i lipseşte nimic, material vorbind, şi totuşi e fără suflare de viaţă.
De aici concluzia că teoriile care susţin că viaţa a apărut ca urmare a unor "inginerii" fizico-chimice nu pot sta în picioare. Viaţa nu este o însuşire sau un fenomen care emerge din complicarea sau "evoluţia" structurilor fizico-chimice. Oricât de complex ar fi un obiect, el nu va deveni în veci o fiinţă. Care să fie diferenţa? - e întrebarea.
Materialiştii se încăpăţânează să susţină că diferenţa dintre viu şi neviu stă în structurile fizico-chimice. Ei reduc bio-chimia şi bio-fizica la chimie-fizică. Refuză să ia în calcul acel "ceva" care face ca un obiect să fie însufleţit, devenind astfel fiinţă.
Un prim pas în depăşirea acestei mentalităţi a fost făcut, mai întâi, luînd aminte la conceptul de "informaţie" sau "program" ori, mai general spus, la control şi conducere. Fără un reglaj al proceselor metabolice un corp nu poate fi niciodată viu. După cum, programul care rulează în celulele şi sistemele lui hotărăşte ce fel de viaţă va avea, cât va trăi, cum va muri.
La om, programul acesta (sau sistemul de control şi comandă) este mai complicat, el avînd o componentă nouă, cea psihică. Programul "corporal" este dublat şi intricat cu programul psihic. Astfel, asistăm la un fapt uimitor: unii oameni reuşesc, conştient şi voluntar, să trăiască mai mult decât le-ar permite, la o primă analiză, corpul. Sau invers, să moară mai repede decât ar fi permis corpul să trăiască.

În cocnluzie, oriunde în univers sunt condiţii fizico-chimice pentru viaţă, aceasta va fi. Cu condiţia unor programe pentru viaţă, aşadar a informaţiei şi a proceselor de control şi reglaj. Dar s-a mai cunoscut, cu anii, că şi aceste programe şi procese atârnă de alte influenţe, supraordonate lor. Astăzi sunt destule date care să demonstreze fără echivoc că energia şi informaţia de tip psihic, care contează atât de mult în desfăşurarea vieţii, atârnă de o energieşi informaţie mai înaltă pe care unii oameni o numesc Forţă, alţii Putere Superioară, alţii Divinitate. Noi creştinii vorbim despre Dumnezeu Cel din Sfânta Treime, despre Duhul Sfânt "Dătătorul de viaţă".

Deşi la început cibernetica părea a face un mare deserviciu filosofiei creştine, reducînd explicaţiile la sistemele cu autoreglaj şi părînd a sugera că atât supravieţuirea cât şi creştereaşi dezvoltarea sunt proprietăţi intrinseci ale unui sistem, astăzi tocmai evoluţia ciberneticii, a informaticii şi a psihologiei au adus ipoteze noi care par a arăta, cu toate, într-un singur punct: Cineva hrăneşte şi conduce toate procesele autoconduse din univers. Există un Programator care are grijă de toate programele şi de toţi programatorii. Există un Izvor din care izvorăsc toate izvoarele. Acest Programator ar putea, dacă ar voi, să pună viaţă oriunde în Cosmos. Poate că o va şi face, undeva, cândva... Deocamdată separe că aşteaptă să ne dăm seama mai bine, mai limpede că, de voim viaţă pe planeta Kepler sau într-un univers paralel, nu avem de făcut decât un singur lucru: să Îl rugăm, cu credinţă. Şi, poate, să Îi arătăm cum anume ne-ar fi nouă de folos, pentru îmbunătăţirea vieţii noastre, această năzdrăvană nouă "colonizare".

P.S. Cândva, Stăpânul nostru a îngăduit ca unii dintre noi să cucerească pe alţii. Coloniştii au pornit din Europa, de pildă, şi au cucerit America, Africa, Australia. Acolo, în numele Stăpânului, cuceritorii au ucis milioane de oameni, au distrus civilizaţii şi culturi pe care Stăpânul le lăsase să înflorească, să rodească. Eu cred că Lui nu prea I-au plăcut toate acestea. El fiind Iubire. Astfel, deduc eu cu mintea mea naivă, eu cred că El ne va da şansa de a descoperi şi cuceri "lumi noi şi ciudate" doar când vom învăţa să iubim ca El şi, în orice caz, când vom fi pregătiţi să cooperăm fără abatere cu Voinţa Lui. Adică, după umila mea părere, niciodată. Omenirea, pe ansamblu, nu pare a fi dispusă şi capabilă să convieţuiască paşnic şi fertil cu Creatorul ei. Abia ici-colo, câte un om sau câte un grup restrâns de oameni izbutesc, prin nevoinţă şi har, să se ridice la nivelul cerut pentru a fi "parteneri" cu Dumnezeu. Unul ca Noe, ca Moise, ca Avraam, ca Ilie iar astăzi ca aceia pe care îi numim cuvioşi şi sfinţi, da, ar putea fi coloniştii unei lumi noi. Cum dealtfel şi sunt! Dar lumea aceasta nu este din carbon şi hidrogen, nu se întinde în spaţiu şi timp, nu se numeşte Kepler, Alfa sau Centaur. Poartă deja un nume - Împărăţia lui Dumnezeu. Şi se întinde pe dinăuntru, nu pe dinafară. Începe dincoace, nu dincolo. Luminătorii ei nu sunt la miliarde de ani lumină de noi, ci la "deîndată Lumină", în noi.

Un adevărat tratat de mecanică cerească. :))
Mulţumesc, frate Cezar.

[bogdan81]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Viaţa atârnă nu doar de substanţe chimice (carbon, oxigen, azot, ...siliciu!) ori de mediul fizic. Acestea sunt doar o parte din factorii care asigură condiţiile vieţii. Dovadă că un corp omenesc, deşi intact, poate fi mort. Nu-i lipseşte nimic, material vorbind, şi totuşi e fără suflare de viaţă.
De aici concluzia că teoriile care susţin că viaţa a apărut ca urmare a unor "inginerii" fizico-chimice nu pot sta în picioare. Viaţa nu este o însuşire sau un fenomen care emerge din complicarea sau "evoluţia" structurilor fizico-chimice. Oricât de complex ar fi un obiect, el nu va deveni în veci o fiinţă. Care să fie diferenţa? - e întrebarea.
Materialiştii se încăpăţânează să susţină că diferenţa dintre viu şi neviu stă în structurile fizico-chimice. Ei reduc bio-chimia şi bio-fizica la chimie-fizică. Refuză să ia în calcul acel "ceva" care face ca un obiect să fie însufleţit, devenind astfel fiinţă.
Un prim pas în depăşirea acestei mentalităţi a fost făcut, mai întâi, luînd aminte la conceptul de "informaţie" sau "program" ori, mai general spus, la control şi conducere. Fără un reglaj al proceselor metabolice un corp nu poate fi niciodată viu. După cum, programul care rulează în celulele şi sistemele lui hotărăşte ce fel de viaţă va avea, cât va trăi, cum va muri.
La om, programul acesta (sau sistemul de control şi comandă) este mai complicat, el avînd o componentă nouă, cea psihică. Programul "corporal" este dublat şi intricat cu programul psihic. Astfel, asistăm la un fapt uimitor: unii oameni reuşesc, conştient şi voluntar, să trăiască mai mult decât le-ar permite, la o primă analiză, corpul. Sau invers, să moară mai repede decât ar fi permis corpul să trăiască.

În cocnluzie, oriunde în univers sunt condiţii fizico-chimice pentru viaţă, aceasta va fi. Cu condiţia unor programe pentru viaţă, aşadar a informaţiei şi a proceselor de control şi reglaj. Dar s-a mai cunoscut, cu anii, că şi aceste programe şi procese atârnă de alte influenţe, supraordonate lor. Astăzi sunt destule date care să demonstreze fără echivoc că energia şi informaţia de tip psihic, care contează atât de mult în desfăşurarea vieţii, atârnă de o energieşi informaţie mai înaltă pe care unii oameni o numesc Forţă, alţii Putere Superioară, alţii Divinitate. Noi creştinii vorbim despre Dumnezeu Cel din Sfânta Treime, despre Duhul Sfânt "Dătătorul de viaţă".

Deşi la început cibernetica părea a face un mare deserviciu filosofiei creştine, reducînd explicaţiile la sistemele cu autoreglaj şi părînd a sugera că atât supravieţuirea cât şi creştereaşi dezvoltarea sunt proprietăţi intrinseci ale unui sistem, astăzi tocmai evoluţia ciberneticii, a informaticii şi a psihologiei au adus ipoteze noi care par a arăta, cu toate, într-un singur punct: Cineva hrăneşte şi conduce toate procesele autoconduse din univers. Există un Programator care are grijă de toate programele şi de toţi programatorii. Există un Izvor din care izvorăsc toate izvoarele. Acest Programator ar putea, dacă ar voi, să pună viaţă oriunde în Cosmos. Poate că o va şi face, undeva, cândva... Deocamdată separe că aşteaptă să ne dăm seama mai bine, mai limpede că, de voim viaţă pe planeta Kepler sau într-un univers paralel, nu avem de făcut decât un singur lucru: să Îl rugăm, cu credinţă. Şi, poate, să Îi arătăm cum anume ne-ar fi nouă de folos, pentru îmbunătăţirea vieţii noastre, această năzdrăvană nouă "colonizare".

P.S. Cândva, Stăpânul nostru a îngăduit ca unii dintre noi să cucerească pe alţii. Coloniştii au pornit din Europa, de pildă, şi au cucerit America, Africa, Australia. Acolo, în numele Stăpânului, cuceritorii au ucis milioane de oameni, au distrus civilizaţii şi culturi pe care Stăpânul le lăsase să înflorească, să rodească. Eu cred că Lui nu prea I-au plăcut toate acestea. El fiind Iubire. Astfel, deduc eu cu mintea mea naivă, eu cred că El ne va da şansa de a descoperi şi cuceri "lumi noi şi ciudate" doar când vom învăţa să iubim ca El şi, în orice caz, când vom fi pregătiţi să cooperăm fără abatere cu Voinţa Lui. Adică, după umila mea părere, niciodată. Omenirea, pe ansamblu, nu pare a fi dispusă şi capabilă să convieţuiască paşnic şi fertil cu Creatorul ei. Abia ici-colo, câte un om sau câte un grup restrâns de oameni izbutesc, prin nevoinţă şi har, să se ridice la nivelul cerut pentru a fi "parteneri" cu Dumnezeu. Unul ca Noe, ca Moise, ca Avraam, ca Ilie iar astăzi ca aceia pe care îi numim cuvioşi şi sfinţi, da, ar putea fi coloniştii unei lumi noi. Cum dealtfel şi sunt! Dar lumea aceasta nu este din carbon şi hidrogen, nu se întinde în spaţiu şi timp, nu se numeşte Kepler, Alfa sau Centaur. Poartă deja un nume - Împărăţia lui Dumnezeu. Şi se întinde pe dinăuntru, nu pe dinafară. Începe dincoace, nu dincolo. Luminătorii ei nu sunt la miliarde de ani lumină de noi, ci la "deîndată Lumină", în noi.

Chestia asta cum ca colonistii care au cucerit America au distrus civilizatii minunate si infloritoare e o ineptie. Presupun ca ai vazut filmul lui Mel Gibson - Apocalypto. Si ceea ce reda el acolo e consemnat istoric. Acele "civilizatii infloritoare" practicau sacrificii umane. In varful unor piramide, "preotii" mayasi si azteci infigeau pumnale in pieptul celor sacrificati si le scoteau inima inca batand din piept, dupa care le retezau capetele pe care le aruncau din varful piramidei multimii insetate de sange. Iar cadavrele le lasau sa putrezeasca pe campuri la marginea cetatii. Halal civilizatie infloritoare.
Hai sa lasam ideologia si sa luam istoria asa cum e ea.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de bogdan81

Chestia asta cum ca colonistii care au cucerit America au distrus civilizatii minunate si infloritoare e o ineptie. Presupun ca ai vazut filmul lui Mel Gibson - Apocalypto. Si ceea ce reda el acolo e consemnat istoric. Acele "civilizatii infloritoare" practicau sacrificii umane. In varful unor piramide, "preotii" mayasi si azteci infigeau pumnale in pieptul celor sacrificati si le scoteau inima inca batand din piept, dupa care le retezau capetele pe care le aruncau din varful piramidei multimii insetate de sange. Iar cadavrele le lasau sa putrezeasca pe campuri la marginea cetatii. Halal civilizatie infloritoare.
Hai sa lasam ideologia si sa luam istoria asa cum e ea.

Nu am văzut filmul, îmi pare rău. Bănuiesc că e "cool".
Sunt străin de opinia puristă faţă de vreo civilizaţie de pe Terra. Apropos, l-am citit pe Freud, care nu e prea măgulitor când vine vorba despre omenescul căzut. Ştiu că omul e întuneric şi lumină, sânge şi trandafiri, luptă adeseori pierdută...
Vorbeam despre a fi pe placul lui Dumnezeu şi partener cu El, întru colonizare. Nu despre imaculata natură a vreunui trib, popor sau cultură etc. În acest sens, nu specificul erorilor unei civilizaţii evidenţiam, ci mascarada unora care au ucis la greu pe semenii lor, în chip bestial, punînd ei ordine acolo unde Domnul lăsase să curgă viaţa... Sau poate eşti de acord cu Hitler?
Haide, aşadar, să luăm şi Istoria Bisericii, la pachet cu istoria "bisericii" (care o urmează ca o umbră pe cea a Ecclesiei) în discuţie. Aşa cum e ea, cu ororile ei, care l-au făcut de curând pe Suveranul Pontif să îşi ceară scuze, cu lacrimi de crocodil, faţă de umanitatea ciopârţită de membrii aşazisei biserici.
Fii te rog onest şi ţine-te, aşadar, la subiectul abordat de mine, dacă voieşti să mă contrazici în vreun loc. Deplasarea mesajului meu într-o zonă străină, acolo unde îţi convine ţie, nu îţi face cinste iar pe mine mă descurajează să îţi mai adresez vreun cuvânt în discuţia de faţă.

[delia31]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Omenirea, pe ansamblu, nu pare a fi dispusă şi capabilă să convieţuiască paşnic şi fertil cu Creatorul ei. Abia ici-colo, câte un om sau câte un grup restrâns de oameni izbutesc, prin nevoinţă şi har, să se ridice la nivelul cerut pentru a fi "parteneri" cu Dumnezeu. Unul ca Noe, ca Moise, ca Avraam, ca Ilie iar astăzi ca aceia pe care îi numim cuvioşi şi sfinţi, da, ar putea fi coloniştii unei lumi noi. Cum dealtfel şi sunt! Dar lumea aceasta nu este din carbon şi hidrogen, nu se întinde în spaţiu şi timp, nu se numeşte Kepler, Alfa sau Centaur. Poartă deja un nume - Împărăţia lui Dumnezeu. Şi se întinde pe dinăuntru, nu pe dinafară. Începe dincoace, nu dincolo. Luminătorii ei nu sunt la miliarde de ani lumină de noi, ci la "deîndată Lumină", în noi.

Inspirat cuvant! Geniala toata postarea! Mai ales finalul! Te superi daca dau report la admin s-o preia si s-o puna pe prima pagina a site-ului? Sa se lumineze cat mai multi!

[bogdan81]

În prealabil postat de delia31

Inspirat cuvant! Geniala toata postarea! Mai ales finalul! Te superi daca dau report la admin s-o preia si s-o puna pe prima pagina a site-ului? Sa se lumineze cat mai multi!

Ma folosesc de prilej pentru a deschide o discutie pe tema interioritatii imparatiei.
Din punctul meu de vedere, aceasta idee ca imparatia lui Dumnezeu se afla in interiorul omului si aici trebuie cautata, ca trebuie cu alte cuvinte sa facem un pelerinaj interior spre a o gasi, e o idee cel putin dubioasa. Voi explica de ce folosindu-ma de un pasaj din fostul papa Benedict, cardinalul Joseph Ratzinger, probabil unul din cei mai mari teologi crestini ai secolului, fie ca ne place sau nu asta, ca ortodocsi. Insa e o autoritate greu de contrazis. Iata cum explica el (voi reda din amintire, cu cuvintele mele). Versetul care sta la baza unei asemenea afirmatii este cel in care Mantuitorul spune :"Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul vostru". Expresia greceasca este "entos hymon estin". Ratzinger o traduce insa altfel: "Imparatia lui Dumnezeu este intre voi." El spune ca a existat o tendinta idealista pornita de la Origen de a interpreta aceasta ca pe o calatorie spre interior, uitand ca sunt multe alte pasaje in Evanghelii in care Mantuitorul afirma contrariul
"Voi, asadar, rai fiind...", spune Hristos in Matei 7:11. Sau "Nimeni nu este bun decat numai Dumnezeu" in Marcu 10.18. In alt loc se spune ca El stia ce este in om si asa mai departe. Ratzinger afirma in consecinta ca, desi pasajul e dificil de tradus, el nu sustine apologia interioritatii. Acest verset, spune Ratzinger, se refera la insusi Hristos care este "autobasilea". El este Imparatia in Persoana venita printre oameni. Spune Mantuitorul :"Iata a venit la voi Imparatia lui Dumnezeu". Din acest punct de vedere traducerea "Imparatia lui Dumnezeu este intre voi" este mai conforma cu mesajul evangheliei si mai coerenta cu ce ne spune Hristos, decat traducerea "in voi."

[DragosP]

Ei, dacă a zis papa aşa, aruncăm la gunoi restul dubioşeniilor.

[bogdan81]

Nu e vorba ca a zis papa. Dar tot Hristos spune : "Imparatia mea nu e din lumea aceasta".
Iar sfintii ca au trait experienta harului spun, asa cum explica parintele Galeriu ca au experimentat 2 lucruri: ca e fara de veste (nu e datorat efortului nostru, adica e dar de la Dumnezeu), si ca NU e din lumea aceasta, adica e necreat.
Daca punem la socoteala si frumoasa explicatie care apartine de fapt unui sfant parinte (nu mai retin care anume, deci nu lui Ratzinger care doar o citeaza), cum ca Hristos este Imparatia in Persoana venita printre oameni, atunci explicatia papei mi se pare cea mai nimerita.
Adaug ca in crestinism, comuniunea cu Dumnezeu nu are loc precum in religiile orientale prin contemplarea propriei interioritati stricate de pacat, ci este dar venit de sus.

Bogdan: si eu subscriu la abordarea lui Ratzinger. Ce este si mai interesant, daca imi aduc bine aminte, aceea expresie apare doar in acel loc si ea a fost folosita intr-un dialog cu fariseii parca. Ar fi o crunta ironie ca aceea expresie, daca ar fi inteleasa cu sensul de cautare interioara, sa fi fost adresata nu ucenicilor ci unei partide religioase a careia conceptie era diametral opusa de asa ceva si care nici nu intentionau asa ceva. Adica ar fi fost o samanta care nu ar fi rodit never ever in ei. Intrucat nu cred ca Domnul a spus ceva inutil sau inaplicabil ma alatur viziunii teologului mentionat.